Mihaela Simion - Belle Vie Therapy

11/08/2025

Via NICABM

11/08/2025

Via Therapy in a Nutshell

08/08/2025

08/08/2025

07/08/2025

Despre 𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞, în contextul procesului de doliu, din 𝘖𝘯 𝘎𝘳𝘪𝘦𝘧 𝘢𝘯𝘥 𝘎𝘳𝘪𝘦𝘷𝘪𝘯𝘨 citire:

”Anger is a necessary stage of the healing process. Be willing to feel your anger, even though it may seem endless. The more you truly feel it, the more it will begin to dissipate and the more you will heal. There are many other emotions under the anger and you will get to them in time, but anger is the emotion we are most used to managing. We often choose it to avoid the feelings underneath until we are ready to face them. It may feel all-consuming, but as long as it doesn’t consume you for a long period of time, it is part of your emotional management. It is a useful emotion until you’ve moved past the first waves of it. Then you will be ready to go deeper. In the process of grief and grieving you will have many subsequent visits with anger in its many forms.”
- 𝘖𝘯 𝘎𝘳𝘪𝘦𝘧 𝘢𝘯𝘥 𝘎𝘳𝘪𝘦𝘷𝘪𝘯𝘨, Kübler-Ross & Kessler

Pe scurt, furia este o etapă necesară. Pare nesfârșită, dar nu este. Pe măsură ce intrăm în contact cu ea, se disipă. De obicei, ca și în alte contexte, sunt multe alte emoții sub acest strat al furiei: poate tristețe, neputință, teamă, chiar disperare. Dar furia ne este cea mai la îndemână, suntem mai obișnuiți cu ea.

Sursă foto: Unsplash
Autor: Annie Spratt

07/08/2025

azi, poftă de culoare
🎨🖍️

05/08/2025

𝐁𝐮𝐫𝐧𝐨𝐮𝐭 𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥

[𝘗𝘳𝘦𝘤𝘪𝘻𝘦𝘻 𝘤ă 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘦𝘯ț𝘪𝘰𝘯𝘢𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘫𝘰𝘴 𝘯𝘶 î𝘮𝘪 𝘢𝘱𝘢𝘳ț𝘪𝘯, 𝘤𝘪 𝘳𝘦𝘱𝘳𝘦𝘻𝘪𝘯𝘵ă 𝘶𝘯 𝘳𝘦𝘻𝘶𝘮𝘢𝘵 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘮𝘱𝘭𝘶 𝘢𝘭 𝘤𝘰𝘯ț𝘪𝘯𝘶𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘪𝘴𝘤𝘶ț𝘪𝘦𝘪 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘝𝘢𝘴𝘪𝘭𝘦, 𝘱𝘴𝘪𝘩𝘰𝘵𝘦𝘳𝘢𝘱𝘦𝘶𝘵, 𝘧𝘰𝘯𝘥𝘢𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 (𝘐𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘚𝘵𝘶𝘥𝘪𝘶𝘭 ș𝘪 𝘛𝘳𝘢𝘵𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘛𝘳𝘢𝘶𝘮𝘦𝘪), ș𝘪 𝘤𝘦𝘪 𝘥𝘰𝘪 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘳𝘢𝘵𝘰𝘳𝘪, 𝘤𝘶 𝘦𝘹𝘤𝘦𝘱ț𝘪𝘢 𝘱𝘢𝘴𝘢𝘫𝘦𝘭𝘰𝘳 î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘮 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘷𝘦𝘯𝘪𝘵 𝘤𝘶 𝘱ă𝘳𝘦𝘳𝘪 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘯𝘢𝘭𝘦, ș𝘪 𝘦𝘹𝘦𝘮𝘱𝘭𝘦, ș𝘪 𝘢𝘮 𝘮𝘦𝘯ț𝘪𝘰𝘯𝘢𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶.
𝘈𝘮 𝘷𝘳𝘶𝘵 𝘴ă 𝘳𝘦𝘥𝘢𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘦 𝘭𝘢𝘳𝘨, 𝘤𝘶 𝘥𝘦𝘵𝘢𝘭𝘪𝘪, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘦𝘴𝘢ț𝘪 ș𝘪 𝘯𝘶 𝘢𝘪 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘴ă 𝘷𝘪𝘻𝘪𝘰𝘯𝘦𝘻𝘦 𝘤𝘢𝘱-𝘤𝘰𝘢𝘥ă, 𝘴𝘢𝘶 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘵ă𝘵𝘪𝘤𝘪𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦 𝘰𝘣𝘪𝘤𝘦𝘪 𝘯𝘶 𝘷𝘪𝘻𝘪𝘰𝘯𝘦𝘢𝘻ă 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘮𝘢𝘵𝘦𝘳𝘪𝘢𝘭𝘦, 𝘥𝘢𝘳 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘧𝘦𝘳ă 𝘴ă 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘢𝘨ă 𝘪𝘯𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢ț𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳-𝘶𝘯 𝘵𝘦𝘹𝘵.
𝘊𝘶 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘢, 𝘷ă î𝘯𝘤𝘶𝘳𝘢𝘫𝘦𝘻 𝘴ă 𝘢𝘴𝘤𝘶𝘭𝘵𝘢ț𝘪 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘴𝘶𝘳𝘴ă – 𝘴𝘦 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘴𝘦𝘵𝘢 𝘷𝘪𝘵𝘦𝘻𝘢 𝘥𝘦 𝘳𝘦𝘥𝘢𝘳𝘦 1,25 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 î𝘯𝘤â𝘵 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 ș𝘪 𝘴𝘶𝘧𝘪𝘤𝘪𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘪𝘨𝘪𝘣𝘪𝘭. 𝘋𝘦 𝘢𝘴𝘦𝘮𝘦𝘯𝘦𝘢, 𝘳𝘦𝘤𝘰𝘮𝘢𝘯𝘥 𝘤𝘶 𝘥𝘳𝘢𝘨 𝘤𝘦𝘭𝘦𝘭𝘢𝘭𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘵𝘦𝘳𝘪𝘢𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘱𝘦 𝘱𝘢𝘨𝘪𝘯𝘢 𝘺𝘰𝘶𝘵𝘶𝘣𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘴𝘪𝘵𝘦-𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘱𝘭𝘢𝘺𝘭𝘪𝘴𝘵-𝘶𝘭 𝘺𝘵 𝘭𝘢𝘴 𝘭𝘪𝘯𝘬 𝘮𝘢𝘪 𝘫𝘰𝘴.]

𝐒ă 𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐦𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦: 𝐁𝐮𝐫𝐧𝐨𝐮𝐭-𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥ă 𝐨𝐛𝐨𝐬𝐞𝐚𝐥ă.
Cum îl recunoaștem? Cât de important este somnul? Cum putem preveni acest fenonem? Ce este vitalitatea? De unde ne-o putem lua?

𝑩𝒖𝒓𝒏𝒐𝒖𝒕-𝒖𝒍 𝒑𝒂𝒓𝒆𝒏𝒕𝒂𝒍, oboseala cronică, epuizarea, înseamnă să nu mai poți să faci ceea ce ai nevoie să faci ca părinte, să nu mai ai, pur și simplu, energie pentru asta, vitalitatea necesară, nu te mai poți mobiliza.

Fațete ale 𝒆𝒑𝒖𝒊𝒛ă𝒓𝒊𝒊 sunt:
- 𝑵𝒆𝒈𝒍𝒊𝒋𝒂𝒓𝒆𝒂 - nu îți mai poți îndeplini sarcinile de părinte, nu mai sesizezi nevoile copilului,
- 𝑰𝒓𝒊𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 și tendințele la agresivitate – în cuvinte simple, îți pierzi răbdarea cu copilul.

Există o anumită 𝒓𝒖ș𝒊𝒏𝒆 asociată cu a spune „sunt obosit(ă) pentru că stau acasă cu copilul” – pentru că există 𝘮𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘱ă𝘳𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘶𝘪, mai ales 𝘮𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘮𝘢𝘮𝘦𝘪 – idealizat și perpetuat cultural, mai ales din perioada societății colectiviste.
Și, personal, aș adăuga: această presiune este cu atât mai intensă în cazul părinților care au în grijă un copil cu nevoi speciale, pentru că peste toate acestea vine adesea și un sentiment de 𝒗𝒊𝒏𝒐𝒗ăț𝒊𝒆. Despre asta, mai pe larg, cu altă ocazie.

O nevoie fundamentală, esențială a ființei umane este nevoia de 𝒗𝒊𝒕𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 – energie psihică bună.

𝘊𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘧ă𝘤𝘶𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘥𝘰𝘻ă 𝘣𝘶𝘯ă, 𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘪𝘵ă 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘥𝘦 𝘷𝘪𝘵𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦?

1. Să prioritizăm 𝒔𝒐𝒎𝒏𝒖𝒍 este absolut esențial – iar despre somn se scrie din ce în ce mai mult, se găsesc nenumărate resurse și materiale.

2. 𝑹𝒆𝒈𝒍𝒂𝒋𝒖𝒍 𝒆𝒎𝒐ț𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍 ș𝒊 𝒂𝒍 𝒔𝒕𝒓𝒆𝒔𝒖𝒍𝒖𝒊 – atât față de propria persoană, cât și în relația cu copilul
Cum? Foarte important să înțelegem că relația cu copilul va implica întotdeauna 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬. Toate relațiile părinte-copil, și cele ideale, și cele mai puțin ideale – implică 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬 (𝘴𝘵𝘳𝘦𝘴 𝘢𝘤𝘶𝘵 vs. 𝘴𝘵𝘳𝘦𝘴 𝘤𝘳𝘰𝘯𝘪𝘤 - mai multe despre 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬 în seria 𝐃𝐢𝐚𝐥𝐨𝐠𝐮𝐫𝐢 𝐜𝐮 𝐩ă𝐫𝐢𝐧ț𝐢𝐢 de la – webinarii gândite special și mai ales pentru părinți cu copii între 10-19 ani, dar informațiile pot fi de mare folos tuturor, chiar și persoanelor care nu au copii – 𝘭𝘪𝘯𝘬 î𝘯 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘶𝘭 𝘤𝘰𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘳𝘪𝘶)
Relația părinte-copil este una în care copilul 𝒄𝒆𝒓𝒆, iar părintele 𝒅ă, 𝒑𝒖𝒏𝒆 𝒍𝒂 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒛𝒊ț𝒊𝒆. Ținând cont de asta, este important ca părintele să se asigure mereu că are de unde să dea. Și 𝒂𝒕𝒆𝒏ț𝒊𝒆 – ne putem încărca energetic din relațiile de prietenie, din relația de cuplu – atunci când acestea sunt bune, de calitate – însă niciodată 𝒏𝒖 𝘯𝘦 î𝘯𝘤ă𝘳𝘤ă𝘮 𝘤𝘶 𝘦𝘯𝘦𝘳𝘨𝘪𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘭.
De aceea este atât de important ca părintele să aibă grijă de propria persoană astfel încât ceea ce dă să fie de calitate, bun, hrănitor pentru copil, deci pentru asta sursele din care părintele se încarcă cu energie să fie bune, hrănitoare. Și pentru asta esențial este ca 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 – să fie împlinită într-o formă sau alta – să existe un grup de suport, „tribul” – un copil nu va fi crescut niciodată doar de mama și de tata. De asemenea, ⬇️

3. Î𝒏𝒈𝒓𝒊𝒋𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒊𝒏𝒆 𝒂 𝒑ă𝒓𝒊𝒏𝒕𝒆𝒍𝒖𝒊 – esențială vs. 𝘮𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘴𝘢𝘤𝘳𝘪𝘧𝘪𝘤𝘪𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘱𝘢𝘳𝘦𝘯𝘵𝘢𝘭, care are o bază, căci oricum renunțăm la unele lucruri, pentru că un copil solicită mult timp și multă atenție, și atunci depinde cm renunțăm (cu frustrare, sau fără, procesăm acea pierdere/renunțare sau nu).
Deci 𝐠𝐫𝐢𝐣𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 - nevoie să te odihnești, să ai timp cu tine = grijă față de propria persoană (să ai grijă să faci în așa fel încât să ajungi, spre exemplu, la un masaj - dacă știi că îți face bine, poate nu 1 dată/săptămână, dar 1 dată la 2 săptămâni, sau chiar 1 dată/lună, deci să faci ceva pentru tine, ceva care te ajută să te odihnești și să te încarci cu energie bună, nu este un lux, este o 𝒏𝒆𝒄𝒆𝒔𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆).

Părintele poate deveni o 𝘴𝘶𝘳𝘴ă 𝘥𝘦 𝘢𝘨𝘳𝘦𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦 – este naiv să credem că asta nu se poate întâmpla, ba chiar se poate întâmpla prea des și prea ușor dacă cele menționate mai sus nu sunt îndeplinite, nu li se acordă atenție. De aceea este cu atât mai important ca un părinte să aibă grijă să fie odihnit și cu „bateriile încărcate”, deci grijă pentru propria persoană – căci 𝘢 𝘵𝘦 𝘴𝘢𝘤𝘳𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢 și a fi 𝘩𝘪𝘱𝘦𝘳𝘦𝘱𝘶𝘪𝘻𝘢𝘵 ca părinte = o 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐚𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 – care îl pune mai departe și pe copil în pericol – spre exemplu, pericol de neglijență – aceasta fiind o 𝘢𝘨𝘳𝘦𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘱𝘢𝘴𝘪𝘷ă.
Pentru acest lucru, un părinte are nevoie, deci, să fie în cunoștință de cauză, să știe ce îi este benefic, să fie realist în privința situației de viață, și să se asigure totuși (chiar dacă uneori poate fi dificil să ceară ajutor), că are în jurul său un fel de rețea de sprijin.

***
În concluzie, dragi părinți - și poate pare că revin obsesiv la aceeași idee: 𝘷ă 𝘱𝘳𝘰𝘵𝘦𝘫𝘢ț𝘪 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪𝘪 𝘢𝘷â𝘯𝘥 𝘨𝘳𝘪𝘫ă î𝘯𝘵â𝘪 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘢 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘢𝘯ă.
Așadar, ca să folosesc o vorba a , faceți în așa fel încât să 𝒇𝒊ț𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒄𝒖 𝒗𝒐𝒊.

🔗Dacă știți persoane care pot beneficia de aceste informații, vă încurajez să distribuiți mai departe.

Iar pentru discuții și explorare, aici mă găsiți.
Mihaela. 🌱☘️💞

Oboseală cronică, lipsă de răbdare, vinovăție constantă? S-ar putea să nu fie „doar o perioadă grea”, ci burnout parental.În această ediție Tați în Aer, vorb...

31/07/2025

povești de viață ❤️

listen to my music: https://bio.to/LewisCapaldi sign up for news: https://lewiscapaldi.os.fan/signupRebuilding Lives UK is a charity dedicated to helping vul...

31/03/2025

"𝐁𝐮𝐥𝐞"
29.03.2025
realizat cu markere Galaxia

28/03/2025

"𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐬𝐞𝐜ț𝐢𝐢"
Realizat cu RawMark PurePro
26.03.2025