Alexandra Raciala Cabinet Individual de Psihologie

22/10/2025

✨ Amânarea nu este despre lene. Este despre emoții pe care nu știm cm să le gestionăm.

Uneori amânăm pentru că ne e teamă să nu greșim.
Alteori pentru că ne dorim perfecțiunea și nu ne simțim pregătiți.
Și, de multe ori, pentru că suntem pur și simplu obosiți emoțional.

🌱 Când privești amânarea cu blândețe, ea îți arată ceva important: ce anume te doare, te sperie sau îți lipsește în acel moment.

👉 În loc să te judeci, întreabă-te:
„De ce am nevoie ca să pot face primul pas?”

Uneori răspunsul nu e „mai multă voință”, ci mai multă grijă de sine.

18/10/2025

✨ A păstra totul înseamnă, uneori, a nu mai avea spațiu pentru nimic nou.

Îți propun o reflecție blândă:
„Ce am nevoie să las în urmă pentru a merge mai departe?”

Uneori e vorba de un gând care ne ține pe loc.
Alteori de o relație care și-a încheiat drumul.
Și, de multe ori, de așteptările nerealiste pe care le purtăm față de noi înșine.

🌱 A lăsa în urmă nu înseamnă a renunța la cine ești.
Înseamnă a-ți oferi libertatea de a te apropia de ceea ce contează cu adevărat.

👉 Tu ce simți că e timpul să eliberezi?

16/10/2025

📌 Anxietatea nu apare din senin. De multe ori, începe cu un „trebuie”.

„Trebuie să fiu mereu bun(ă) la școală.”

„Trebuie să arăt într-un anumit fel.”

„Trebuie să le fac pe plac tuturor.”

„Trebuie să fiu de succes până la o anumită vârstă.”

🔁 Aceste „trebuie” se adună. Devine din ce în ce mai greu să ții pasul cu ele. Și, fără să-ți dai seama, viața începe să semene cu o listă de bifat, nu cu un drum pe care îl construiești în ritmul tău.

📚 În „Ghid psihologic pentru adolescente și tinere”, psihoterapeuta Tara Porter explică cât de mult rău ne pot face acești termeni absoluți:

„Trebuie”, „e obligatoriu”, „nu am voie să greșesc”, „e esențial” – creează așteptări rigide și nerealiste. Și când nu le poți îndeplini (pentru că e imposibil să le îndeplinești mereu), apare neliniștea. Rușinea. Sentimentul că nu ești destul.

💬 Ce-ar fi să înlocuiești „trebuie” cu „aleg”, „pot” sau „mi-ar plăcea să”?

Este un pas blând spre o relație mai sănătoasă cu tine.

💡 A avea așteptări echilibrate nu înseamnă să renunți la dorința de a evolua.

Înseamnă să te respecți în proces. Să știi ce contează cu adevărat pentru tine și să dai drumul restului.

Să te poți opri fără vină. Să greșești fără să te critici. Să înveți să-ți vorbești cu înțelegere, nu cu duritate.

❤️ O minte care se simte în siguranță este o minte care se poate liniști.

Și asta este esențial pentru echilibru, claritate și bucurie autentică.

🔄 Încearcă, data viitoare când îți spui „Trebuie să…”, să faci o pauză.

Să te întrebi sincer: Chiar trebuie? Sau pot alege ce e potrivit pentru mine, acum?

15/10/2025

🐇 „Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.”

Un proverb simplu, dar cu o ironie care taie fin: când vrei totul deodată, riști să nu rămâi cu nimic.

Psihologic, e despre atenția fragmentată. Creierul nostru nu e făcut pentru multitasking real, oricât ne place să ne lăudăm cu asta. Încercând să împărțim energia în prea multe direcții, ajungem să nu performăm în niciuna. Este iluzia productivității: alergi, dar nu ajungi nicăieri.

La nivel emoțional, „doi iepuri” înseamnă dorințe contradictorii: vrei și siguranță, dar și libertate; vrei stabilitate, dar și emoția noului. Și în loc să alegi, te frângi între extreme. Rezultatul? Frustrare și senzația că nimic nu e suficient.

Social, proverbul era o lecție de viață pentru comunități tradiționale unde resursele erau limitate. Nu-ți permiteai să risipești energia în prea multe direcții. Trebuia să fii prezent, concentrat, cu ochii pe un singur țel.

Astăzi, „iepuri” avem mai mulți ca niciodată: joburi, proiecte, relații, obiective personale, toate în același timp. Cultura modernă ne vinde iluzia că le putem prinde pe toate dacă alergăm suficient de repede. Dar cu cât alergi mai haotic, cu atât prinzi mai puțin.

13/10/2025

📌 Psihoeducație pe bune
Trauma – când e realitate și când e doar cuvânt mare

Astăzi aproape orice experiență neplăcută e numită „traumă”. Te-a certat șeful? „Traumă.” Ai trecut printr-o despărțire? „Traumă.” Ai pierdut un meci? „Traumă.”

👉 Trauma nu înseamnă doar „ceva care m-a afectat”.

Trauma reală implică:
• un eveniment extrem de amenințător sau dureros,
• perceput ca depășind resursele proprii de a face față,
• și care lasă urme adânci în funcționarea emoțională și psihologică.

⚖️ Diferența dintre un stres puternic și o traumă reală e ca diferența dintre o zgârietură și o rană adâncă. Ambele dor, dar una se vindecă ușor, cealaltă necesită intervenție și timp.

💡 De aceea, e important să folosim termenul cu responsabilitate – altfel riscăm să pierdem din vedere gravitatea reală a traumelor.

11/10/2025

⸻

✨ Autenticitatea nu e un rol pe care îl jucăm, ci o întoarcere acasă, la noi înșine.

Astăzi îți propun o întrebare care poate deschide perspective noi:
„Când mă simt cel mai autentic?”

Poate e atunci când ești singur(ă) și te lași să respiri în liniște.
Poate e lângă oamenii care te acceptă așa cm ești.
Sau poate e în acele momente rare când spui ce gândești, fără teamă.

🌱 Autenticitatea nu e perfecțiune, ci sinceritatea cu tine însuți.
E spațiul în care nu mai ai nevoie de măști.

👉 Tu unde simți că ești cel mai autentic(ă)?

10/10/2025

09/10/2025

🌱 | Ai voie să fii obosit

Trăim într-o lume care ne vrea productivi non-stop. Să înveți bine. Să iei note mari. Să ai planuri mari. Să fii activ, sociabil, disponibil, prezent.

Și tu, obosit, zâmbești și spui: „Sunt bine!”

Dar înăuntru, simți că nu mai poți.

Adevărul? E normal să fii obosit.

Ai voie să fii obosit.

Ai voie să închizi tot și să iei o pauză.

Oboseala nu te face slab. Te face OM. Și chiar și motoarele au nevoie de revizie, chiar și stelele dispar puțin ca să strălucească din nou.

Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simți vinovat că îți asculți trupul și mintea. Odihna nu e lene. Odihna e supraviețuire.

💬 Scrie în comentarii: tu cm îți încarci bateriile când simți că ești la limită? Poate inspirăm împreună mai mulți oameni să se oprească înainte să se piardă.

08/10/2025

💭 „Capul plecat sabia nu-l taie.”

În spațiul românesc, nu am fost învățați să stăm drepți.
Am fost învățați să stăm cuminți.

Acest proverb, repetat generații la rând, a fost un manual tăcut de supraviețuire: „pleacă-ți capul și scapă”. O strategie învățată într-o istorie plină de ocupații, dictaturi, frici și autorități abuzive.

Psihologic, „capul plecat” e mai mult decât frică. E un mecanism de apărare: supunerea aparentă. O formă de a rămâne în viață când nu ai putere reală. Dar ceea ce părea protecție s-a transformat într-o rană colectivă. Am interiorizat regula că „dacă vorbești, te expui; dacă taci, supraviețuiești”.

Numai că tăcerea vine cu un preț.
Angajatul care nu spune ce-l doare, clachează în tăcere.
Adolescentul care înghite, se pierde în anxietăți.
Femeia care nu spune „nu”, poartă în sine rușinea de a fi „prea mult”.
Omul care acceptă tot, explodează în singurătate.

Ironia e crudă: capul plecat nu e netăiat de sabie. Dar e retezat de anxietate, de somatizări, de rușine și de lipsa propriei voci.

Într-o lume sănătoasă emoțional, nu-ți pleci capul ca să scapi. Ți-l ridici ca să vezi.
Pentru că uneori, sabia taie oricum – chiar și când taci. Iar tăcerea te taie mai adânc decât orice lamă.

Poate că maturitatea emoțională înseamnă exact asta: să înveți că merită să stai în picioare, chiar dacă vocea îți tremură.

Tăcerea nu ne salvează. Ne închide.
Și între un cap plecat și un suflet frânt, poate că e timpul să alegem să ridicăm ochii.

06/10/2025

Narcisism – între mit și realitate

În ultima vreme, termenul narcisist a devenit eticheta preferată pentru aproape orice comportament deranjant. Cine e egocentric? „E narcisist.” Cine pune poze cu el? „E narcisist.” Cine se laudă prea mult? „E clar narcisist.”

👉
• Narcisismul NU înseamnă doar să te iubești prea mult.
• Nu orice trăsătură de egoism sau vanitate intră la categoria „tulburare de personalitate narcisista.”
• În psihologie, narcisismul patologic este mult mai complex: presupune un tipar caraxterizat prin sentimente de grandoare, nevoie excesivă de admirație și lipsă de empatie, care afectează profund relațiile și viața persoanei.

💡 Așadar, nu orice comportament deranjant e o tulburare. Folosirea abuzivă a acestui cuvânt nu doar că simplifică excesiv realitatea, dar și stigmatizează.

🔎 În loc să „diagnosticăm” rapid pe oricine, poate e mai sănătos să înțelegem diferența dintre un obicei enervant și o structură de personalitate.

04/10/2025

✨ Întrebările nu sunt destinate doar răspunsurilor, ci și drumurilor pe care ni le deschid.

Astăzi, îți propun o reflecție simplă, dar profundă:
„Ce înseamnă pentru mine siguranța?”

Pentru unii, siguranța e un loc. Pentru alții, o relație. Pentru alții, o ancoră interioară.
Nu există un răspuns universal – există doar adevărul tău personal.

🌱 Te invit să îți oferi câteva clipe de liniște și să vezi ce îți răspunde propria inimă.
Scrie în jurnal, meditează sau, pur și simplu, lasă întrebarea să respire în tine.

👉 Tu unde îți găsești siguranța astăzi?