Eliza Nistoroiu Psiholog, Constanta;, Constanta (2025)

13/11/2025

Unboxing de FAPTE BUNE la Adamclisi:
Fiecare copil va primi un cadou complet, pregătit cu drag:
🧣 îmbrăcăminte
👟 încălțăminte
🧸 o jucărie
📚 o carte
🍫 ceva dulce, desigur 💕
Tu poți alege un copil din listă și îi poți pregăti cadoul 🎁
sau poți face o donație în contul Asociației Viața ca o Prăjitură:
📌 IBAN: RO53BRDE140SV19896371400 (RON, B.R.D.)
📞 Pentru detalii: 0745 077 163
📍 Loc de colectare cadouri: Bld. Mamaia 270, Bl.

Vino și tu alături de noi.
🤍

11/11/2025

Oglinda îți arată chipul, vezi cine ești pe dinafară, dar nu poți să vezi și-n suflet.
Îți poți vedea trăsăturile, ridurile sau zâmbetul dar nu poți vedea urmele lăsate de cuvinte.
Nu poți vedea greutatea tăcerilor, a dorințelor nerostite.
Pentru că sufletul nu se oglindește în sticlă ci în relații.
În felul în care iubești, reacționezi, în cât de mult îți dai voie să fii tu.
Cele pe care nu le-ai spus, cele care te-au rănit sau cele care te-au ținut în viață, sunt cuvinte care rămân în inimă.
Terapia e uneori locul unde începi să le vezi,
să le asculți, să le lași să se așeze acolo unde le e locul, ca parte din tine.
🪞Privește și dincolo de oglindă. Acolo e povestea ta adevărată.

🤍

01/11/2025

Când pleci în vacanță cu peste 20 de adulți și cel puțin 17 copii, te gândești că vei avea nevoie de… o altă vacanță după 😄
Și totuși, a fost altfel. Nu am fost tot timpul atâția la un loc, copiii au fost fericiți, iar eu am rămas cu multe gânduri frumoase.
Mă uit la David de la o vacanță la alta și văd cm crește, cm devine din ce în ce mai autonom. A făcut și un sleepover la prietenii noștri, un pas pentru el și o lecție pentru mine: putem avea încredere unii în alții.
Trăim vremuri în care influența media e peste tot. De aceea, contează enorm ce sădim în copii: valorile, gesturile, cuvintele noastre. Fiecare călătorie lasă urme în ei, dar și în noi.
Mi-am dat seama câtă pace am adus în viața mea în ultimii ani.
Am zile în care simt nevoia să vorbesc atât de puțin și zile în care vorbesc mai mult, în final contează să ascult mai mult, iar ăsta e un exercițiu zilnic.
Relațiile sunt foarte importante, uitați-vă în jur ce oameni aveți, creați-vă cercul vostru de siguranță.
Vă simțiți acceptați în acel grup? Sau mai mult judecați? Vă consumă sau vă încarcă momentele împreună?
Ne naștem în relații, ne rănim în relații și tot în relații ne vindecăm ne spune terapia Imago. Avem nevoie de relații pentru a crește. Dar, la fel de mult, ele pot fi și locul în care ne pierdem.
În ultimii ani am trăit experiențe care mi-au arătat cine îmi este cu adevărat aproape. E un dar să știi că ești iubit pentru cine ești, nu doar pentru ce faci.
Iar asta nu se găsește la tot pasul. E o muncă interioară cu tine, să poți să te vezi, să știi cine ești și să alegi conștient ce oameni au loc în viața ta și tu în a lor.
Nu despre asta voiam să scriu neapărat, dar așa a curs.
Concluzia 😂: Iubesc Egiptul — cel autentic, nu din resorturi. ♥️

14/10/2025

Sunt zile în care mă întreb: mai știm să iubim cu adevărat?
Nu iubirea din filme, nu iubirea de pe ecran, ci aia reală care te așază și te dezarmează în același timp.
Uneori, pare că iubirea s-a transformat într-un sprint.
O căutăm repede, vrem să o simțim intens, dar ne e teamă să rămânem acolo unde doare, unde se vede și partea noastră mai puțin frumoasă.
Văd asta în cabinet, dar și în viața mea.
Oameni care iubesc, dar nu știu cm să rămână aproape când devine greu.
Oameni care tânjesc după apropiere, dar se retrag exact când cineva le atinge sufletul.
M-am regăsit și eu de multe ori acolo, între dorința de a fi văzută și teama de a fi înțeleasă greșit.
Trăim într-o lume care ne învață cm să avem relații „corecte”, dar nu cm să iubim autentic.
Ne pierdem în teorii, în idealuri, în postări despre „relații sănătoase”, dar uităm că iubirea e vie, imperfectă și uneori haotică.
Nu e doar despre compatibilitate, ci despre prezență.
În ședințele de terapie am întâlnit multe feluri de iubire: unele care transformă, altele care dor.
Dar toate au în comun dorința de a fi văzute.
Și cred că iubirea, azi, e cel mai mare act de curaj.
Să rămâi deschis, deși știi că poți fi rănit.
Să îți lași zidurile jos, chiar și pentru puțin.
Să alegi conexiunea în locul perfecțiunii.
Pentru că fiecare întâlnire poate aduce lumină acolo unde umbrele par prea grele.

Poate că nu avem mereu rețete pentru iubire, dar avem posibilitatea să fim, pur și simplu, să fim acolo.
Eu sunt aici.
♥️

24/09/2025

Am obosit să văd promisiuni care sună atât de bine: “vindecare în 7 pași, metoda care te scapă de toate traumele”.
Obosesc să văd cm „magia” devine mai atrăgătoare decât realitatea muncii interioare.
Sună tentant, dar realitatea este alta.
De dimineață până seara sunt în cabinet alături de oameni.
Și văd cât e de important procesul. Câtă răbdare, câtă muncă, câtă vulnerabilitate aduce fiecare în terapie.
Și mă doare să văd cm profesia asta pe care o iubesc, misiunea asta în care cred, capătă tot mai mult valențele unor promisiuni de marketing.
Adevărul este că:
🚩Nu există vindecare pentru totdeauna.
🚩Nu există soluții minune sau scurtături.
🚩Nu există un prag pe care după ce-l treci, să nu mai simți niciodată durere, tristețe, furie sau teamă, (asta o întâlnesc cel mai des).
Există, în schimb, un proces continuu:
Exercițiile de reglare emoțională funcționează atâta timp cât le pui în practică.
Terapia îți folosește atâta timp cât duci în viața ta ceea ce descoperi acolo.
Terapia nu e despre a deveni „abonat” la psiholog, ci despre a-ți construi treptat o trusă de prim ajutor psiho-emoțional pe care să o poți folosi singur atunci când viața îți aduce provocări.
E despre a învăța un stil de viață care să îți facă bine.
E despre a rămâne conectat la tine, la corpul tău, la emoțiile tale.
E despre pași mici, constanți, nu despre rețete rapide.
Și poate că tocmai asta e frumusețea drumului: că nu există o linie de finish, ci doar tu în fiecare zi, alegând din nou să ai grijă de tine.
🤍

02/09/2025

Și anul ăsta mă prinde toamna, vara.
Recunosc, sunt nostalgică și parcă aș mai prelungi puțin zilele de vară. Deși sunt născută toamna târziu, tânjesc după lumina răsăritului, după apusurile care par o îmbrățișare și după liniștea de a sta afară.
Nu am început să caut natura pentru că am citit despre beneficiile ei asupra sistemului nostru nervos.
Am făcut-o dintotdeauna, din instinct.
Aerul proaspăt, lumina, culorile, ritmul zilei toate ne reglează corpul și emoțiile, înainte să știm noi să le numim „reglare” sau „autoreglare”.
De asta, atunci când ne simțim epuizați, copleșiți sau deconectați, un pas simplu afară, în aer liber, poate fi primul buton de reset pe care îl avem la îndemână.

Îmi doresc să avem o toamnă în care să rămânem aproape de ceea ce simțim.
P.S. Iertați! Urmează ceva spam de poze în zilele ce vin, cât încă mai e vară la mine. 🫂

11/08/2025

Simt nevoia să las aici câteva gânduri despre vacanța, care se încheie în doar câteva ore.
Am fost pentru prima dată în Creta… și m-am îndrăgostit.
Am ales un retreat în munți, printre livezi de migdali, nuci și meri, aproape de Heraklion. Se numește Arodamos și este o afacere mică de familie, un colț de liniște, desprins parcă din alt timp.
Drumul până aici e presărat cu căprițe, vii, livezi și tot ce înseamnă un drum autentic de țară.
Poate părea incomod să faci zilnic cam 25 de minute până la prima plajă, dar asta nu a contat deloc, nu am venit aici pentru plajă, ci pentru experiență.

Când alegem o destinație, o facem mereu cu gândul la autenticitate, la a gusta din cultura locului.
Grecia e minunată și, de fiecare dată mă surprinde altfel.
Ceea ce rezonează cel mai mult cu mine este „împreună”-ul lor — acel sentiment de familie și comunitate pe care îl simți, chiar și doar pentru o clipă.

Pentru mine, familia nu e doar cea de sânge, ci și oamenii cu care împarți viața, prietenii care îți devin casă. De asta cred că e atât de important cm ne construim relațiile cu cei dragi.
În Creta m-a impresionat felul în care oamenii își păstrează tradițiile, cm nu renunță la ceea ce îi face autentici.

Am vizitat locuri superbe, unele care mi-au rămas în suflet fără să le știu numele, pentru că ne opream pur și simplu, ghidați de frumusețe.
Alte experiențe: plimbări prin vie în zona Asites, vizite la ferme și livezi de măslini (recomand cele din zona Archanes), și neapărat un Panagiri — petrecere locală unde rar vezi turiști și unde simți cu adevărat pulsul comunității. Aici am cunoscut-o pe Ireni și mama ei, care ne-au introdus în atmosferă și învățat câțiva pași de dans. Creta m-a învățat încă o dată că frumusețea unei călătorii nu stă doar în locurile bifate pe hartă, ci în oameni, în poveștile lor și în felul în care te fac să te simți parte din ceva mai mare.

Iar, la final, cea mai bună cafea cu lapte de migdale și scorțișoară am băut-o la micuța cafenea din sat, chiar vis-a-vis de biserică. 🫶
P.S.: Nu, nu a fost totul perfect! Nu vă lăsați păcăliți de pozele instagramabile, frumusețea unei vacanțe stă și în imperfecțiuni.
Gând de încheiere: ADOR 🩵

01/08/2025

Gând de început de august

Luna asta toată lumea pare să se odihnească, să evadeze în concedii.
Însă sunt și oameni pentru care liniștea lunii august devine apăsătoare.
Pentru că, în lipsa agitației zilnice, apare acum altceva: golul, gândurile, neliniștea.
Nu ești defect dacă nu te poți relaxa.
Sunt momentele în care corpul tău nu mai fuge, dar mintea încă n-a învățat să stea.
Vine o perioadă în care corpul îți spune ce n-ai avut timp să asculți.
Pentru mine, primăvara asta a fost una dintre cele mai intense din ultimii ani – profesional, personal, emoțional. Am funcționat cu tot sistemul nervos în alertă, de multe ori pe pilot automat.
Și, da, știu teoria. Am toate instrumentele. Și totuși… sunt om.
Un om care, în acea perioadă, s-a neglijat.
Chiar dacă de ceva timp am revenit la mine, cu mai multă atenție și blândețe, corpul încă procesează, repară. Încă spune ce n-a fost spus.
🕊️ Așa încep luna august: cu grijă față de corpul meu.

Pentru cei care simt că “ar trebui să fie bine” acum, dar nu e:
nu sunteți singuri! 🫂
Uneori, abia când viața se liniștește, încep să iasă la suprafață efectele valurilor.
🤍

30/07/2025

Story time
Săptămâna trecută, una dintre cărțile din zona de așteptare a cabinetului a dispărut.
Probabil cineva a “împrumutat-o” fără să spună nimic, sper din suflet că i-a fost de folos!

Astăzi, surpriză frumoasă: am primit o carte nou-nouță, scrisă chiar de colegul meu, Constantin Georgian, avocat în aceeași clădire.
Se numește „Călătoria Sinelui – de la întuneric la conștientizare” și e gata să-și întâlnească cititorii.

O găsiți în zona de așteptare a cabinetului (și da, se poate împrumuta, cu o vorbă spusă înainte 😊), sau o puteți achiziționa online, la linkul de mai jos.

carteaaceea.ro

Mulțumesc, George! 🤍
Viața se întâmplă. Și, uneori, în cele mai frumoase moduri.

24/07/2025

În fiecare seară, lumina de la apus “mă pune” să fac poze.
E timpul meu de liniște, după program, în drum spre casă.
Un spațiu între a fost și va fi, în care mă așez în mine.
Nu e lumina perfectă, dar e o lumină care te pune în valoare cu toate umbrele tale.
Și mă gândeam acum cât de important e să ne găsim acea lumină.
Cea care, ne arată valoarea așa cm este ea, nu perfectă dar reală.
Și ne amintește că tocmai în imperfecțiune se află frumusețea noastră.
De fapt despre asta e schimbarea pe care o căutăm cu toții, să ne lăsăm văzuți așa cm suntem, cu tot ce e imperfect, dar adevărat.
Poate că nu trebuie să ne reparăm, ci doar să ne luminăm diferit!
🤍

16/07/2025

Sistemul nostru nervos știe primul dacă suntem în siguranță.

Poate că ești într-o relație cu cineva care te iubește.
Poate că, la exterior, totul pare în regulă.
Dar totuși… ceva în tine nu se liniștește.

Sistemul nostru nervos e construit pentru conexiune.
Prezența unei persoane dragi, a partenerului, ar trebui să fie un semnal de siguranță. Dar ce se întâmplă când, în loc de relaxare, apare agitația?
Sau… o nevoie de a face ceva, orice.

Semne subtile că sistemul tău nervos nu se simte în siguranță, chiar lângă cineva drag:
• Devii workaholic – te refugiezi în muncă, mereu cu ceva de făcut
• Mănânci compulsiv – mai ales seara, în prezența celuilalt
• Nu te poți relaxa în tăcere – ai nevoie de zgomot, distragere, scroll
• Ai reacții exagerate la gesturi mici un ton, un oftat, o întârziere
• Te simți obosit/ă după timp petrecut împreună, nu încărcat/ă

Acestea nu sunt „defecte de caracter”. Sunt semnale ale unui sistem nervos care nu a învățat, încă, că poate fi în siguranță în apropiere.

De multe ori, în spatele acestor reacții se află povești vechi, relații în care apropierea era periculoasă, în care iubirea venea cu condiții sau în care ai fost nevoit să te descurci singur.

Sistemul nervos se poate recalibra. În relații sigure.

❤️ Nu ești „prea sensibil/ă”. Ești un om care are nevoie de mai multă siguranță, nu de mai mult control.

În timp, corpul tău va învăța din nou să respire adânc… în prezența iubirii.

🤍

Eliza Nistoroiu Psiholog

13/11/2025

11/11/2025

01/11/2025

14/10/2025

24/09/2025

02/09/2025

11/08/2025

01/08/2025

30/07/2025

24/07/2025

16/07/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category