Eliza Nistoroiu Psiholog

Eliza Nistoroiu Psiholog Psihoterapie/ Evaluare psihologica
Consiliere clinica

Simt nevoia să las aici câteva gânduri despre vacanța, care se încheie în doar câteva ore.Am fost pentru prima dată în C...
11/08/2025

Simt nevoia să las aici câteva gânduri despre vacanța, care se încheie în doar câteva ore.
Am fost pentru prima dată în Creta… și m-am îndrăgostit.
Am ales un retreat în munți, printre livezi de migdali, nuci și meri, aproape de Heraklion. Se numește Arodamos și este o afacere mică de familie, un colț de liniște, desprins parcă din alt timp.
Drumul până aici e presărat cu căprițe, vii, livezi și tot ce înseamnă un drum autentic de țară.
Poate părea incomod să faci zilnic cam 25 de minute până la prima plajă, dar asta nu a contat deloc, nu am venit aici pentru plajă, ci pentru experiență.

Când alegem o destinație, o facem mereu cu gândul la autenticitate, la a gusta din cultura locului.
Grecia e minunată și, de fiecare dată mă surprinde altfel.
Ceea ce rezonează cel mai mult cu mine este „împreună”-ul lor — acel sentiment de familie și comunitate pe care îl simți, chiar și doar pentru o clipă.

Pentru mine, familia nu e doar cea de sânge, ci și oamenii cu care împarți viața, prietenii care îți devin casă. De asta cred că e atât de important cm ne construim relațiile cu cei dragi.
În Creta m-a impresionat felul în care oamenii își păstrează tradițiile, cm nu renunță la ceea ce îi face autentici.

Am vizitat locuri superbe, unele care mi-au rămas în suflet fără să le știu numele, pentru că ne opream pur și simplu, ghidați de frumusețe.
Alte experiențe: plimbări prin vie în zona Asites, vizite la ferme și livezi de măslini (recomand cele din zona Archanes), și neapărat un Panagiri — petrecere locală unde rar vezi turiști și unde simți cu adevărat pulsul comunității. Aici am cunoscut-o pe Ireni și mama ei, care ne-au introdus în atmosferă și învățat câțiva pași de dans. Creta m-a învățat încă o dată că frumusețea unei călătorii nu stă doar în locurile bifate pe hartă, ci în oameni, în poveștile lor și în felul în care te fac să te simți parte din ceva mai mare.

Iar, la final, cea mai bună cafea cu lapte de migdale și scorțișoară am băut-o la micuța cafenea din sat, chiar vis-a-vis de biserică. 🫶
P.S.: Nu, nu a fost totul perfect! Nu vă lăsați păcăliți de pozele instagramabile, frumusețea unei vacanțe stă și în imperfecțiuni.
Gând de încheiere: ADOR 🩵

Gând de început de augustLuna asta toată lumea pare să se odihnească, să evadeze în concedii. Însă sunt și oameni pentru...
01/08/2025

Gând de început de august

Luna asta toată lumea pare să se odihnească, să evadeze în concedii.
Însă sunt și oameni pentru care liniștea lunii august devine apăsătoare.
Pentru că, în lipsa agitației zilnice, apare acum altceva: golul, gândurile, neliniștea.
Nu ești defect dacă nu te poți relaxa.
Sunt momentele în care corpul tău nu mai fuge, dar mintea încă n-a învățat să stea.
Vine o perioadă în care corpul îți spune ce n-ai avut timp să asculți.
Pentru mine, primăvara asta a fost una dintre cele mai intense din ultimii ani – profesional, personal, emoțional. Am funcționat cu tot sistemul nervos în alertă, de multe ori pe pilot automat.
Și, da, știu teoria. Am toate instrumentele. Și totuși… sunt om.
Un om care, în acea perioadă, s-a neglijat.
Chiar dacă de ceva timp am revenit la mine, cu mai multă atenție și blândețe, corpul încă procesează, repară. Încă spune ce n-a fost spus.
🕊️ Așa încep luna august: cu grijă față de corpul meu.

Pentru cei care simt că “ar trebui să fie bine” acum, dar nu e:
nu sunteți singuri! 🫂
Uneori, abia când viața se liniștește, încep să iasă la suprafață efectele valurilor.
🤍

Story timeSăptămâna trecută, una dintre cărțile din zona de așteptare a cabinetului a dispărut.Probabil cineva a “împrum...
30/07/2025

Story time
Săptămâna trecută, una dintre cărțile din zona de așteptare a cabinetului a dispărut.
Probabil cineva a “împrumutat-o” fără să spună nimic, sper din suflet că i-a fost de folos!

Astăzi, surpriză frumoasă: am primit o carte nou-nouță, scrisă chiar de colegul meu, Constantin Georgian, avocat în aceeași clădire.
Se numește „Călătoria Sinelui – de la întuneric la conștientizare” și e gata să-și întâlnească cititorii.

O găsiți în zona de așteptare a cabinetului (și da, se poate împrumuta, cu o vorbă spusă înainte 😊), sau o puteți achiziționa online, la linkul de mai jos.

carteaaceea.ro

Mulțumesc, George! 🤍
Viața se întâmplă. Și, uneori, în cele mai frumoase moduri.

În fiecare seară, lumina de la apus “mă pune” să fac poze. E timpul meu de liniște, după program, în drum spre casă.Un s...
24/07/2025

În fiecare seară, lumina de la apus “mă pune” să fac poze.
E timpul meu de liniște, după program, în drum spre casă.
Un spațiu între a fost și va fi, în care mă așez în mine.
Nu e lumina perfectă, dar e o lumină care te pune în valoare cu toate umbrele tale.
Și mă gândeam acum cât de important e să ne găsim acea lumină.
Cea care, ne arată valoarea așa cm este ea, nu perfectă dar reală.
Și ne amintește că tocmai în imperfecțiune se află frumusețea noastră.
De fapt despre asta e schimbarea pe care o căutăm cu toții, să ne lăsăm văzuți așa cm suntem, cu tot ce e imperfect, dar adevărat.
Poate că nu trebuie să ne reparăm, ci doar să ne luminăm diferit!
🤍

Sistemul nostru nervos știe primul dacă suntem în siguranță.Poate că ești într-o relație cu cineva care te iubește.Poate...
16/07/2025

Sistemul nostru nervos știe primul dacă suntem în siguranță.

Poate că ești într-o relație cu cineva care te iubește.
Poate că, la exterior, totul pare în regulă.
Dar totuși… ceva în tine nu se liniștește.

Sistemul nostru nervos e construit pentru conexiune.
Prezența unei persoane dragi, a partenerului, ar trebui să fie un semnal de siguranță. Dar ce se întâmplă când, în loc de relaxare, apare agitația?
Sau… o nevoie de a face ceva, orice.

Semne subtile că sistemul tău nervos nu se simte în siguranță, chiar lângă cineva drag:
• Devii workaholic – te refugiezi în muncă, mereu cu ceva de făcut
• Mănânci compulsiv – mai ales seara, în prezența celuilalt
• Nu te poți relaxa în tăcere – ai nevoie de zgomot, distragere, scroll
• Ai reacții exagerate la gesturi mici un ton, un oftat, o întârziere
• Te simți obosit/ă după timp petrecut împreună, nu încărcat/ă

Acestea nu sunt „defecte de caracter”. Sunt semnale ale unui sistem nervos care nu a învățat, încă, că poate fi în siguranță în apropiere.

De multe ori, în spatele acestor reacții se află povești vechi, relații în care apropierea era periculoasă, în care iubirea venea cu condiții sau în care ai fost nevoit să te descurci singur.

Sistemul nervos se poate recalibra. În relații sigure.

❤️ Nu ești „prea sensibil/ă”. Ești un om care are nevoie de mai multă siguranță, nu de mai mult control.

În timp, corpul tău va învăța din nou să respire adânc… în prezența iubirii.

🤍

Zilele trecute, printre ședințe, am plecat să mă văd cu domnul profesor. A avut un eveniment în Constanța și m-a sunat d...
09/07/2025

Zilele trecute, printre ședințe, am plecat să mă văd cu domnul profesor. A avut un eveniment în Constanța și m-a sunat dacă am vreme.
Mi-am amintit acum că primul eveniment pe care l-am organizat împreună a fost în urmă cu 2 ani, pe când Centrul Filantropic era doar o groapă în pământ. (vezi poza 2)
Au urmat conferințe pline de sens, amintiri dragi și o comunitate care a crescut firesc, frumos, cu oameni care caută profunzime și autenticitate.
Astăzi, clădirea este ridicată. (vezi poza 3)
Dar mai mult decât atât, s-a construit un spațiu viu, în care sufletele se întâlnesc, se recunosc și se susțin.
Domnul profesor mă sună când ajunge în Constanța, iar eu îl sun când ajung în București.
Și de fiecare dată, ne revedem cu bucurie.
Așa se construiesc relațiile care durează: prin grijă, respect și bucuria simplă de a fi din nou împreună.
Evenimentele noastre nu sunt doar conferințe sunt întâlniri între suflete. Spații de trăire, de sens și de comunitate.
Simt o mare recunoștință pentru tot ce trăiesc, lecțiile care vin, tot ce s-a clădit și pentru bucuria de a fi împreună.
♥️🫂

Azi-noapte, pe la 00:00, am auzit artificii, de pe o plajă din apropiere.Zgomotul lor a spart liniștea, dar nu asta m-a ...
07/07/2025

Azi-noapte, pe la 00:00, am auzit artificii, de pe o plajă din apropiere.
Zgomotul lor a spart liniștea, dar nu asta m-a trezit cu adevărat, ci pescărușii.
Țipetele lor. Ca o alarmă vie, ca un strigăt.
Păreau că se caută între ei în întuneric. Că încearcă să se adune, să se țină aproape.
Pentru unii, poate a fost o sărbătoare.
Pentru ei, un haos care i-a scos din liniște.
Nu m-am ridicat să filmez, însă mi-a atras mult atenția.
M-am întrebat ce simte o pasăre când cerul explodează.
Cât de tare trebuie să doară în aripi o frică fără explicație?
Cât de confuză poate fi lumea pentru cei care nu pot întreba „de ce?”
Uneori, chiar și bucuria noastră poate fi o rană pentru altcineva.
Și poate că nu putem trăi mereu fără să tulburăm… dar putem, măcar, să ascultăm.

Și să ne întrebăm mai des:
Ce se aude în spatele zgomotului?

P.S. în poză, mesajul de pe cartea Pescărușul Jonathan, pe care l-am primit de la prietena mea acum ceva ani la deschiderea cabinetului. Este un mesaj de suflet, după care mă ghidez și azi.
“… să fii de ajutor spre desăvârșirea în iubire.”
Multumesc, Ramona ♥️

Era odată un artist recunoscut pentru inimile pe care le picta. Într-o zi, oamenii i-au cerut să deseneze o inimă și o u...
04/07/2025

Era odată un artist recunoscut pentru inimile pe care le picta. Într-o zi, oamenii i-au cerut să deseneze o inimă și o ușă pe ea.
Dar artistul a pictat-o fără mâner.
Când l-au întrebat de ce, le-a zâmbit și a răspuns:

„Ușa inimii se deschide din interior, nu din exterior.”

Nu e despre câte cărți ai citit, câte cursuri ai urmat sau câte „like‑uri” strângi.
Binele începe când TU deschizi ușa inimii fără nevoia aplauzelor din afară.
Informația e importantă, dar fără mâner, nu poți intra: ai nevoie de curajul de a trăi ceea ce simți, nu doar ceea ce știi în cap.

Aceasta e ușa transformării: o deschizi tu din INIMĂ.

Un gând de pus la ♥️.

La apus, în excursia mea cu mine, am zărit pe drum o barcă trasă la mal, două scaune și pe ei doi. Nu păreau să aștepte ...
01/07/2025

La apus, în excursia mea cu mine, am zărit pe drum o barcă trasă la mal, două scaune și pe ei doi. Nu păreau să aștepte nimic. Doar erau.
M-am întrebat:
Câte conversații, câte alegeri, câte tăceri au încăput între ei până aici?
Ce au învățat unul despre celălalt și despre sine ca să poată sta acum, fără grabă, privind aceeași apă?
Într-o lume care ne cere mereu să fim rapizi, eficienți, productivi, imaginea asta mi-a adus aminte de altceva.
Că relațiile nu sunt despre perfecțiune, ci despre prezență.
Despre răbdarea de a crește împreună.
Despre a rămâne.

Poate că dragostea, la final, nu e focul de început, ci liniștea aceea în care știi că nu mai e nimic de demonstrat. Doar de trăit.

🤍

Cuvintele pot fi dulci sau frumoase.Când te îndoiești, caută adevărul în fapte.Comportamentul oamenilor spune mai mult d...
17/06/2025

Cuvintele pot fi dulci sau frumoase.
Când te îndoiești, caută adevărul în fapte.
Comportamentul oamenilor spune mai mult decât vocea.
Un gând de azi, de pus la ♥️.

Astăzi am fost la înmormântarea mamei unui prieten drag.Un moment greu. O liniște grea. Din acelea care apasă peste piep...
15/06/2025

Astăzi am fost la înmormântarea mamei unui prieten drag.
Un moment greu. O liniște grea. Din acelea care apasă peste piept și peste gânduri.🙏🤍
Zilele trecute citeam despre avionul care s-a prăbușit în India.
Un reminder despre cât de mult ne amăgim că avem timp.
Ne agățăm de „mâine” ca și cm ar fi garantat.
De parcă vom avea mereu ocazia să spunem „iartă-mă” sau „te iubesc”.
Dar adevărul? Nu știm niciodată când e ultima dată.
Ultima îmbrățișare🫂. Ultimul zbor. Ultimul apel.
Poate că în acel avion erau oameni care voiau doar să se întoarcă acasă, sau să înceapă un nou capitol.
Poate că cineva a lăsat în urmă o ceartă, cu speranța că vor avea timp să repare.
Poate că cineva plănuia să spună „îmi pare rău” cândva, dar nu a mai avut când.
Adevărul e dureros: viața nu ne oferă mereu o a doua șansă.
Așa că spune ce ai de spus.
Spune „mulțumesc”. Spune „îmi lipsești”. Spune „iartă-mă”.
Iubește fără rezerve.♥️
Cea mai mare durere rămâne ceea ce nu am apucat să trăim, să simțim, să rostim.
Și tocmai de aceea, ceea ce avem cu adevărat e doar clipa de acum.
Momentul în care poți suna. În care poți îmbrățișa. În care poți ierta.

Viața e azi.
Restul, sunt doar amânări fragile.

Când simți că ești în vârf… și viața te surprinde!Sunt momente când simți că, în sfârșit, ești acolo.Că ai reușit să-ți ...
12/06/2025

Când simți că ești în vârf… și viața te surprinde!

Sunt momente când simți că, în sfârșit, ești acolo.
Că ai reușit să-ți aduni bucățile, să-ți faci ordine, să urci.
Și totuși… dintr-odată apare o fisură.
Poate nu mare, dar suficientă cât să simți că ceva se clatină.
O emoție care nu te anunță, o oboseală adunată, o durere veche care reînvie tăcut.
Se întâmplă des în cabinet, mi s-a întâmplat și mie, și ție.
Uneori, continuăm să zâmbim.
Purtăm pe dinafară imaginea liniștii, pentru că ne e mai confortabil decât adevărul din interior.
Arătăm lumii ceea ce sperăm și noi să fie deja stabil în noi.

Dar în spate… există și frici, îndoieli, dar cel
mai mult tăceri grele.
Și poate că tocmai acolo e spațiul unde învățăm cel mai mult.

Nu prin control.
Ci prin blândețe, prin sinceritate, prin curajul de a spune, fie și în șoaptă:
E și asta parte din mine. Și e în regulă.

E ușor să arătăm ce e rotund și așezat în noi.
Dar adevărata vindecare vine când putem ține blând și ceea ce încă e în proces.

Dacă ai trăit astfel de momente, te îmbrățișez. ♥️
Nu ești singur!
Nu trebuie să fii mereu „în control” ca să fii demn de iubire.
Nu trebuie să fii mereu sus ca să fii întreg.
Uneori, adevărata forță vine din felul în care te porți cu tine când nu mai ești „în vârf”.

Address

Constanta

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Eliza Nistoroiu Psiholog posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Eliza Nistoroiu Psiholog:

Share

Category