12/06/2025
Zborul Celui Rar
În inima junglei tăcute,
unde copacii vorbesc doar cu vântul,
o ființă vie – mare, neagră, uitată –
se trezește dintr-un somn de decenii.
Nimeni nu-i cunoaște cântecul.
Nimeni nu-i vede cuibul,
decât cel care merge nu cu pași,
ci cu ochii sufletului deschiși.
Ea nu zumzăie pentru lume,
ci pentru eternul din lemn și fum,
pentru rășina care leagă,
pentru taina din termite și frunze.
O regină fără curte,
o mamă fără tron,
și totuși, în zborul ei greu,
duce o poveste care n-a fost încă spusă.
Cât de multe în noi dorm,
crezute pierdute –
și așteaptă o redescoperire
nu în lume, ci în inimă?
Fii ca ea:
Trăiește tăcut, dar cu rost.
Zboară rar, dar cu sens.
Fă-ți cuibul unde nimeni nu s-ar gândi să caute.
Și când cineva te va găsi,
să înțeleagă că unele miracole
nu dispar – doar se ascund.
