11/03/2019
Dezvoltarea limbajului intre normal si patologic
Cuvinte cheie: Tulburare de limbaj, re**rdul de limbaj, apraxia, tulburarile pervazive de dezvoltare.
Ca specialist in terapia limbajului, am datoria de a semnala ca sub eticheta prea usor pusa si lesne tolerata de “intarziere in dezvoltarea limbajului” se pot ascunde foarte multe tulburari de limbaj si comunicare.
Astazi, cu toate ca in mediul on-line abunda informatiile privind dezvoltarea copilului si multi parinti sunt experti in captarea si interpretarea informatiei…din pacate, diagnosticul pus de ei este de cele mai multe ori gresit…si asta dintr-un motiv foarte puternic si anume prezenta factorului emotional.
Rolul de parinte nu poate oferi o perceptie clara asupra propriului copil atunci cand vorbim de niste subtilitati in dezvoltarea copilului ( una este dezvoltarea fizica, alta este dezvoltarea psihica! ).
Exemple: Daca la 3 ani, copilul doar arata cu degetul ceea ce vrea, neverbalizand nu ne multumim doar cu expresia: “ Este baiat…va vorbi mai tarziu. ”
Daca la 4 ani un copil nu foloseste cuvintele cu rol de comunicare, nu inseamna ca acel copil este “ alintat ” sau “ smecher ”.
Tinem cont ca nevoia de comunicare si atasamentul sunt inscrise in matricea noastra genetica.
In spatele unei intarzieri in dezvoltarea limbajului se pot ascunde multe realitati si adevarate drame, suferinte ale copilului mic.
Putem intalni o tulburare a limbajului receptiv sau expresiv, o deficienta fonetica articulatorie sau mai grav o apraxie ( ce este o tulburare neurologica de elaborare a limbajului desi la prima vedere neurologic, acel copil are reflexele intacte ) sau tulburari pervazive de dezvoltare.
Stim cu totii ca fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare insa tinem cont si de stadiile dezvoltarii creierului care sunt identice pentru toate fiintele umane.
La 2 ani, daca un copil are un vocabular de 10-20 cuvinte si ele sunt asociate intr-un gest/intentie de comunicare functionala, de exemplu: “ mama pa “, “ tati da apa ”, “ bebe pupa ”, spunem ca acel copil e in limite bune, insa daca acel copil are doar 3-5 cuvinte in vocabularul lui este intr-o zona alarmanta, varsta limbajului fiind de 10 luni - 1 an!
La 3 ani, copilul are capacitatea de a spune cu sens 300-400 de cuvinte si de a intelege peste 1000 de cuvinte. Daca la aceasta varsta el se opreste doar la impostari de vocale sau silabe, alarma este si mai mare.
Bineinteles ca aici e de a-i “ da Cezarului ce este al Cezarului! ” de a apela la un logoped-specialist. O evaluare amanuntita pe toate dimensiunile dezvoltarii: motricitate, autoservire, cognitie, limbaj, socializare…va ofei o imagine clara a dezvoltarii psihice a copilului. In normalitate, copilul va cauta sa comunice verbal indiferent de cat de alintat/suparat sau furios ar fi!
Daca el apeleaza la un limbaj mimico-gestual e de investigat, un mutism electiv sau o hipoacuzie.
Daca el se opreste la silabe si vorbirea lui abunda in vocale, vorbim de apraxie sau afazie de dezvoltare. Acestea sunt tulburari grave de elaborare si expresie verbala.
Nu ignoram semnalele!
Copilul poate intelege foarte bine limbajul dezvoltand tot felul de strategii ingenioase de a-si satisface nevoile ( este catalogat de parinti ca fiind “istet” ). Insa pe parte expresiva poate avea un deficit major si asta pentru ca micile leziuni de la nivelul S.N.C., ii afecteaza memoria kinestezica si miscarile voluntare, responsabile de sinteza cuvantului.
In aceste cazuri, interventia logopedica este obligatorie si nu o optiune. Datorita intelectului conservat, de cele mai multe ori limbajul se recupereaza daca se intervine de la o varsta frageda cu terapie logopedica.
Intarzierea in dezvoltarea limbajului ( fiind functia de varf in constructia cognitiva ) este prezenta si in tulburarile mixte de dezvoltare. Daca un copil la 4 ani invata greu culorile, marimile, formele, in majoritatea cazurilor avem semne de disfunctii cognitive, acele notiuni fiind mai abstracte.
Tulburarile pervazive de dezvoltare au ca principal criteriu de diagnostic limbajul disfunctional, fie el inexistent sau existent, de exemplu: copilul are capacitate articulatorie, pronunta cuvinte si structuri propozitionale simple dar nu este capabil sa elaboreze o structura verbala noua la o intrebare spontana. Obligatoriu in aceasta situatie, este de a fi investigata dorinta copilului de a intra in contact cu interlocutorul!
Tulburarile congenitale si malformatiile au mari implicari negative in structura si dezvoltarea limbajului. Insa in cazul acestor copii, fiind un re**rd vizibil fizic la nivel motric sau la nivelul aparatului fono-articulator ( cm se intalneste in cazul despicaturilor labio-palatale ), reactia apartinatorilor este mult mai buna. Investigatiile sunt imediate si aprofundate din partea parintilor.
Din dorinta de a trage un semnal de alarma vis-à-vis de tacerea unui copil, imi doresc sa fim mai constienti cu totii ( parinti, medici, educatori, psihologi, logopezi ) de semnale mai mult sau mai putin vizibile ale patologiei limbajului si sa intervenim la timpul potrivit pentru evitarea unei drame in dezvoltarea copilului.
Articol scris de Pavel Ramona Centrul Psihologopedia Constanta
