Cabinet de Psihologie si Psihoterapie Doinita Bentu

06/04/2026

https://www.facebook.com/share/18CAxtzXMJ/

Atacul de panică – o urgență invizibilă a lumii moderne

📢 Atacul de panică este o reacție reală a organismului care poate fi înțeleasă și tratată.

💡 În ritmul alert al societății moderne, tot mai multe persoane ajung să experimenteze episoade intense de anxietate. Pentru mulți oameni, primul atac de panică apare brusc, fără avertisment, în timpul unei activități obișnuite: la serviciu, în trafic, într-un spațiu aglomerat sau chiar acasă. Senzațiile sunt atât de intense încât pot crea impresia unei urgențe medicale grave.

În realitate, atacul de panică este una dintre cele mai frecvente manifestări ale anxietății. Deși poate fi extrem de înfricoșător pentru persoana care îl trăiește, este important de știut că nu reprezintă, în sine, o afecțiune care pune viața în pericol. În schimb, este o reacție puternică a organismului la stres sau la percepția unui pericol, chiar și atunci când acest pericol nu este real.

📌 Atacul de panică este o experiență profundă și intensă, care implică atât reacții fizice, cât și emoționale. Persoanele care trec printr-un astfel de episod descriu adesea senzația că „ceva grav se întâmplă” sau că pierd controlul asupra propriului corp. De multe ori, primul gând este că ar putea fi vorba despre un infarct, o problemă neurologică sau o altă urgență medicală.

📌 Simptomele unui atac de panică pot varia de la o persoană la alta, însă cele mai frecvente includ: palpitații sau bătăi accelerate ale inimii, senzația de sufocare sau lipsă de aer, amețeală, tremur, transpirații, senzația de nod în gât, dureri în piept, greață sau senzația de instabilitate. Pe lângă aceste reacții fizice, pot apărea și gânduri intense de teamă – frica de moarte, teama de a pierde controlul sau senzația că persoana „înnebunește”.

Deși aceste manifestări sunt foarte reale și pot fi copleșitoare, ele reprezintă activarea exagerată a sistemului natural de alarmă al organismului.

📌 Este important ca simptomele intense de anxietate sau panică să fie evaluate și din perspectivă medicală. Uneori, anumite afecțiuni fizice pot produce manifestări similare atacurilor de panică, cm ar fi tulburările tiroidiene (de exemplu hipertiroidismul), unele probleme cardiace – precum prolapsul de valvă mitrală sau tulburările de ritm – ori dezechilibre metabolice. O evaluare medicală adecvată poate ajuta la excluderea acestor cauze și la orientarea corectă a intervenției terapeutice.

📢 De ce apare atacul de panică? Cauze și factori favorizanți

💡 Atacul de panică nu apare dintr-o singură cauză. De cele mai multe ori, este rezultatul unei combinații de factori biologici, psihologici și sociali.

📌 Unele persoane au o sensibilitate mai mare a sistemului nervos la stres. Această vulnerabilitate poate fi influențată de predispoziția genetică sau de modul în care organismul reacționează la modificările fiziologice, precum creșterea ritmului cardiac sau accelerarea respirației.

📌 Factorii psihologici joacă, de asemenea, un rol important. Stresul prelungit, presiunea profesională, responsabilitățile multiple sau experiențele de viață dificile pot suprasolicita resursele emoționale ale unei persoane. În aceste condiții, organismul poate ajunge să reacționeze excesiv la stimuli care, în mod normal, nu ar fi percepuți ca periculoși.

❌ Anumite obiceiuri sau condiții pot amplifica riscul apariției atacurilor de panică. Consumul excesiv de cafeină, lipsa somnului, oboseala cronică, consumul de alcool sau alte substanțe pot accentua sensibilitatea organismului la anxietate. De asemenea, unele afecțiuni medicale sau dezechilibre hormonale pot contribui la apariția simptomelor anxioase.

În contextul societății actuale, caracterizată prin ritm accelerat, presiune constantă și expunere continuă la informație, nu este surprinzător că tulburările de anxietate sunt tot mai frecvente. Evenimentele globale recente, incertitudinea socială și schimbările rapide din viața profesională și personală au crescut nivelul general de stres resimțit de populație.

Este important să înțelegem că atacul de panică nu este un semn de slăbiciune sau de lipsă de control. Este, mai degrabă, o reacție exagerată a mecanismului biologic de protecție al organismului.

📢 Atacul de panică între mit și realitate

❌ În jurul atacurilor de panică circulă numeroase idei greșite care pot accentua teama și pot împiedica persoanele afectate să ceară ajutor.
Unul dintre cele mai frecvente mituri este acela că atacul de panică ar însemna că persoana suferă un infarct sau o altă problemă medicală gravă. Deși simptomele pot semăna cu cele ale unei urgențe cardiace, în majoritatea cazurilor ele sunt rezultatul unei reacții intense de anxietate.

❌ Un alt mit este acela că persoana își pierde controlul sau că „își pierde mințile”. În realitate, atacul de panică nu duce la pierderea controlului asupra comportamentului și nu provoacă tulburări psihice severe.

📌 De asemenea, multe persoane se tem că vor leșina în timpul unui atac de panică. În practică, acest lucru se întâmplă foarte rar. În timpul panicii, organismul este într-o stare de activare puternică, iar tensiunea arterială tinde să crească, nu să scadă.

✔️ Un aspect important este faptul că atacurile de panică sunt, în general, episoade scurte. Deși pot părea interminabile pentru persoana care le trăiește, majoritatea atacurilor ating intensitatea maximă în câteva minute și se diminuează treptat în decurs de 10–20 de minute.

📢 Ce putem face? Există soluții
✔️ Vestea bună este că atacurile de panică pot fi tratate eficient. Primul pas este înțelegerea fenomenului și recunoașterea faptului că aceste episoade sunt gestionabile.

Psihoterapia reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de intervenție. Terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, ajută persoana să înțeleagă mecanismele anxietății și să dezvolte strategii pentru a gestiona mai eficient reacțiile de panică.

✔️ În unele situații, medicul psihiatru poate recomanda tratament medicamentos, mai ales atunci când atacurile sunt frecvente sau foarte intense. Aceste tratamente sunt utilizate pentru a stabiliza sistemul nervos și pentru a reduce intensitatea simptomelor.

În paralel, anumite schimbări în stilul de viață pot avea un impact semnificativ: reducerea consumului de cafeină, menținerea unui program regulat de somn, activitatea fizică moderată și practicarea unor tehnici de relaxare sau respirație controlată.

Este esențial ca persoanele care experimentează atacuri de panică să știe că nu sunt singure și că aceste episoade pot fi gestionate cu ajutorul potrivit.

📢 Sprijinul contează
Deși atacul de panică este o experiență profund personală, sprijinul celor din jur poate avea un rol esențial în procesul de recuperare. O conversație calmă, o atitudine empatică și încurajarea persoanei de a solicita ajutor specializat pot face o diferență importantă.

La fel de importantă este combaterea stigmatizării asociate problemelor de sănătate mintală. Anxietatea și atacurile de panică sunt condiții frecvente, iar recunoașterea lor reprezintă un pas important spre vindecare.

Instituțiile medicale și comunitatea au un rol major în promovarea informării și a prevenției. Educația privind sănătatea mintală poate contribui semnificativ la reducerea fricii și la identificarea timpurie a simptomelor.

📢 Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” încurajează toate persoanele care se confruntă cu episoade de anxietate sau atacuri de panică să apeleze la specialiști. Serviciile de psihiatrie și psihologie din cadrul instituției sunt pregătite să ofere sprijin competent, într-un cadru sigur, empatic și confidențial.

✔️ Atacul de panică nu este o sentință. Cu înțelegere, sprijin și intervenție adecvată, aceste episoade pot fi controlate, iar echilibrul emoțional poate fi recâștigat.

Autor:
Cpt. psh. Dr. Marineanu Corina, psiholog principal clinician, doctor în psihologie, psihoterapeut, psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihologie aplicată în domeniul apărării şi securităţii naţionale, psihologia muncii, psihologia transporturilor, Ambulatoriul Clinic Integrat al Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”

05/04/2026

https://www.facebook.com/share/p/1BT8nCzEKw/

Ce scoate la suprafață alcoolul?
Despre pulsiunile agresive, răzbunare și alinare

🟠 Cu toții știm că unii oameni tind să devină veseli și amuzanți atunci când beau mai mult alcool, pe când alții tind să devină agresivi.

*Nu citiți acest text dacă nu vă doriți să înțelegeți suferința mai profund, ci vă place să mențineți niște clișee mentale. Nu sunt aici să satisfac anumite categorii de oameni, nici nu facem terapie. Aprob doar comentariile respectuoase, constructive.

🥹 Cred că alcoolul scoate mult la suprafață inconștientul. În beție cred că omul își arată nu "adevărata față", ci părți din el pe care în rest le ascunde teribil, chiar și față de el însuși. Dacă în starea de trezie ne apărăm prin mecanismele de apărare (despre care am scris și am explicat cm funcționează), în stare de ebrietate ele sunt extrem de relaxate (ca să nu spun că devin...total inexistente).

❗Cred cu tărie că niciun dependent de alcool nu a avut o copilărie sănătoasă și un mediu prielnic dezvoltării. De-a lungul timpului am fost contrazisă și mi s-a spus că există oameni care au avut tot ce le trebuia și totuși au ajuns așa. Nu, eu nu cred că au avut deloc ce le trebuia. Din exterior e simplu să gândim astfel, însă dacă ne întrebăm în ce fel s-a simțit cu adevărat iubit acel om e posibil să nu mai avem răspunsuri. E posibil ca ceea ce pare să fi fost "suficient de bun", în realitatea internă a individului să nu fi fost așa. Cred că cei care evadează în alcool (precum și în alte dependențe serioase) duc cu ei poveri teribile, goluri interioare și suferințe aprigi.

🟠 Dincolo de cauzele dependenței de alcool, astăzi vreau să scriu despre efectele lui. Dar nu despre efectele nocive asupra familiei, copiilor care au trăit cu un astfel de părinte/partener - acolo bineînțeles că există răni adânci și e nevoie de ani de terapie. Există suport specializat pentru aparținători și nu e dificil să empatizăm cu astfel de răni, nici să vedem cm a afectat creșterea cu un părinte dependent.

👉Acum aleg să scriu însă despre efectele în personalitatea celui care bea. Despre dinamica internă a celor numiți și stigmatizați enorm prin termenul de "alcoolici".

🫤În dependența de alcool mulți indivizi devin agresivi, violenți, își pierd controlul rațional (care le-ar spune că există consecințe) și pare că nu mai răspund de faptele lor. De fapt, cred că în cazurile acelea persoanele doar prin alcool își fac "curaj" să fie în contact cu furia lor. Sunt acele persoane despre care rudele spun "Era un om așa bun când nu bea....". Da, erau oameni buni. Și chiar au fost/sunt. Cu furiile, rănile și neputințele lor. Au fost și buni. Poate chiar prea buni, când nu consumau. Poate prea serviabili.

👉Cei care devin agresivi când beau își scot la suprafață furii adânci, primitive, de copil deprivat/abuzat, de copil rănit care a ajuns adult și acum poate abuza la rândul său. Din păcate pentru apropiați, ei vor ajunge "victime colaterale " prin proiecție. Ura adâncă principală nu e asupra partenerei/copiilor (deși "răzbunarea" are loc asupra lor), ci se adresează de fapt unei figuri dintr-o etapă timpurie sau chiar lor înșiși.

❗Cred că ura și furia devin violență la beție pentru acei oameni care în starea conștientă nu își pot da voie să simtă furie, ci mai degrabă se simt neputincioși, deprimați sau chiar folosiți/nedreptățiți.

👉Alcoolul le permite să scoată din inconștient trăiri refulate adânc și să mai evacueze din agresivitate. E ca și cm ai ține capacul pe oala cu apă în fierbere. La un moment dat va sări. Are nevoie de spațiu.

Iar cei care își refulează masiv agresivitatea o evacuează/sublimează ocazional fie la beție, fie în alte moduri (s*x pervers și agresiv, mers compulsiv la sală, transformând-o în anxietăți cu privire la mediul exterior etc).

Pentru cei care au nevoie să apeleze la alcool pentru a scoate furii vechi cred că dependența este un soi de alinare prin care își pot calma setea de răzbunare. Cum? Punând-o în act, lăsând controlul la o parte. Fie că există proiecție masivă, fie că în mediul prezent chiar are loc un trigger real (provocare), ei se "răcoresc" pedepsind la exterior.

🟠 Există în același timp o categorie de oameni care atunci când beau sunt inofensivi. Blânzi, iubitori, calzi, amuzanți și amuzați. Eu cred că sunt aceia care în starea de trezvie (conștiență) nu își dau voie să simtă bucuria suficient. S-ar simți prea vinovați să fie bine. Au nevoie de o "amortizare" a Supraeului dur și critic, pentru a se putea liniști/bucura. Pentru ei alcoolul e evadare de strictețe, duritate, cerințe exagerate (interne sau externe), neputință de conectare cu ceilalți, stimă scăzută de sine, angoase. În beție reușesc să se bucure de ei înșiși așa cm sunt, își dau voie să se relaxeze. Nu au de scos la suprafață agresivități refulate, pentru că sunt deja "agresivi" cu ei înșiși atunci când nu beau.

👉Așadar alcoolul devine mângâiere, alinare, companie, poate singurul "obiect" iubitor, în care se simt acceptați. Traiul conștient e prea greu de trăit zi de zi și apelează la amorțeala raționalului tocmai pentru a trăi blândețea de care nu au parte atunci când sunt treji și când se pedepsesc pe ei înșiși.

🥹E greu pentru aparținători să își vadă rudele degradându-se prin alcool și chiar riscându-și viața. Dar cred că în ambele tendințe de mai sus pulsiunea de moarte este puternică la interior. În același timp, dependența este o nevoie de supraviețuire - altfel ei simt că nu ar face față suferinței adânci. A le cere să schimbe forțat ceva înseamnă a nu le înțelege greul interior imposibil de dus altfel. Cred că ei pot ieși din dependența lor doar dacă au suport emoțional și dacă reușesc să își acceseze acea parte interioară sănătoasă, care își dorește să fie bine (dacă mai există acea parte!).

🥹Cred că atât atunci când alcoolul e o supapă pentru agresivitate, dar și atunci când este o alinare pentru criticul intern, pulsiunea de moarte e prezentă intens. A le vorbi acestor oameni despre moartea reală, a încerca să îi responsabilizezi speriindu-i cu efectele asupra sănătății nu cred că ajută. Pentru ei, moartea a avut deja loc într-o etapă precoce. Sufletește, sunt deja morți și nu îi sperie moartea fizică precum pe ceilalți oameni.

Știu că e un subiect delicat și dureros, dar cred că oamenii au nevoie să fie înțeleși mai profund, dincolo de simptomul lor.

28/03/2026

CBD în bolile inflamatorii intestinale: terapie complementară pentru ameliorarea simptomelor și susținerea digestiei25 martie 2026

26/01/2026

Ce influențează, de fapt, relația noastră cu banii? Educația, emoțiile, experiențele din copilărie sau presiunea socială?Într-o nouă ediție BT Talks, Mircea ...

31/12/2025

La început de An Nou, vă doresc să aveți liniște în suflet, gânduri senine și momente care să vă aducă pace și speranță.
Fie ca 2026 să fie un an al grijii față de sine, al echilibrului și al pașilor făcuți cu încredere.
✨ La mulți ani!

20/12/2025

16/12/2025

Ce culoare îți place cel mai mult?

08/12/2025

25/09/2025

Pod peste timp...

23/08/2025

De ce analfabeții sunt tupeiști și mândri? - Sindromul Dunning-Kruger

E o întrebare veche și recurentă, adesea exprimată cu revoltă: „De ce toți proștii sunt atât de siguri pe ei?” De ce cei care nu au lecturi, nu au edu...

29/06/2025

În spatele fiecărei dependențe, există o poveste nespusă. Adicțiile sunt simptome, nu probleme în sine. Dependențele nu sunt slăbiciuni. Sunt strigăte mute pentru ajutor, soluții de moment la răni nevindecate. Iar dacă ai recunoscut o parte din tine în acest articol, amintește-ți: nu ești defect. Ești rănit. Și se poate lucra cu asta.