05/04/2026
https://www.facebook.com/share/p/1BT8nCzEKw/
Ce scoate la suprafață alcoolul?
Despre pulsiunile agresive, răzbunare și alinare
🟠 Cu toții știm că unii oameni tind să devină veseli și amuzanți atunci când beau mai mult alcool, pe când alții tind să devină agresivi.
*Nu citiți acest text dacă nu vă doriți să înțelegeți suferința mai profund, ci vă place să mențineți niște clișee mentale. Nu sunt aici să satisfac anumite categorii de oameni, nici nu facem terapie. Aprob doar comentariile respectuoase, constructive.
🥹 Cred că alcoolul scoate mult la suprafață inconștientul. În beție cred că omul își arată nu "adevărata față", ci părți din el pe care în rest le ascunde teribil, chiar și față de el însuși. Dacă în starea de trezie ne apărăm prin mecanismele de apărare (despre care am scris și am explicat cm funcționează), în stare de ebrietate ele sunt extrem de relaxate (ca să nu spun că devin...total inexistente).
❗Cred cu tărie că niciun dependent de alcool nu a avut o copilărie sănătoasă și un mediu prielnic dezvoltării. De-a lungul timpului am fost contrazisă și mi s-a spus că există oameni care au avut tot ce le trebuia și totuși au ajuns așa. Nu, eu nu cred că au avut deloc ce le trebuia. Din exterior e simplu să gândim astfel, însă dacă ne întrebăm în ce fel s-a simțit cu adevărat iubit acel om e posibil să nu mai avem răspunsuri. E posibil ca ceea ce pare să fi fost "suficient de bun", în realitatea internă a individului să nu fi fost așa. Cred că cei care evadează în alcool (precum și în alte dependențe serioase) duc cu ei poveri teribile, goluri interioare și suferințe aprigi.
🟠 Dincolo de cauzele dependenței de alcool, astăzi vreau să scriu despre efectele lui. Dar nu despre efectele nocive asupra familiei, copiilor care au trăit cu un astfel de părinte/partener - acolo bineînțeles că există răni adânci și e nevoie de ani de terapie. Există suport specializat pentru aparținători și nu e dificil să empatizăm cu astfel de răni, nici să vedem cm a afectat creșterea cu un părinte dependent.
👉Acum aleg să scriu însă despre efectele în personalitatea celui care bea. Despre dinamica internă a celor numiți și stigmatizați enorm prin termenul de "alcoolici".
🫤În dependența de alcool mulți indivizi devin agresivi, violenți, își pierd controlul rațional (care le-ar spune că există consecințe) și pare că nu mai răspund de faptele lor. De fapt, cred că în cazurile acelea persoanele doar prin alcool își fac "curaj" să fie în contact cu furia lor. Sunt acele persoane despre care rudele spun "Era un om așa bun când nu bea....". Da, erau oameni buni. Și chiar au fost/sunt. Cu furiile, rănile și neputințele lor. Au fost și buni. Poate chiar prea buni, când nu consumau. Poate prea serviabili.
👉Cei care devin agresivi când beau își scot la suprafață furii adânci, primitive, de copil deprivat/abuzat, de copil rănit care a ajuns adult și acum poate abuza la rândul său. Din păcate pentru apropiați, ei vor ajunge "victime colaterale " prin proiecție. Ura adâncă principală nu e asupra partenerei/copiilor (deși "răzbunarea" are loc asupra lor), ci se adresează de fapt unei figuri dintr-o etapă timpurie sau chiar lor înșiși.
❗Cred că ura și furia devin violență la beție pentru acei oameni care în starea conștientă nu își pot da voie să simtă furie, ci mai degrabă se simt neputincioși, deprimați sau chiar folosiți/nedreptățiți.
👉Alcoolul le permite să scoată din inconștient trăiri refulate adânc și să mai evacueze din agresivitate. E ca și cm ai ține capacul pe oala cu apă în fierbere. La un moment dat va sări. Are nevoie de spațiu.
Iar cei care își refulează masiv agresivitatea o evacuează/sublimează ocazional fie la beție, fie în alte moduri (s*x pervers și agresiv, mers compulsiv la sală, transformând-o în anxietăți cu privire la mediul exterior etc).
Pentru cei care au nevoie să apeleze la alcool pentru a scoate furii vechi cred că dependența este un soi de alinare prin care își pot calma setea de răzbunare. Cum? Punând-o în act, lăsând controlul la o parte. Fie că există proiecție masivă, fie că în mediul prezent chiar are loc un trigger real (provocare), ei se "răcoresc" pedepsind la exterior.
🟠 Există în același timp o categorie de oameni care atunci când beau sunt inofensivi. Blânzi, iubitori, calzi, amuzanți și amuzați. Eu cred că sunt aceia care în starea de trezvie (conștiență) nu își dau voie să simtă bucuria suficient. S-ar simți prea vinovați să fie bine. Au nevoie de o "amortizare" a Supraeului dur și critic, pentru a se putea liniști/bucura. Pentru ei alcoolul e evadare de strictețe, duritate, cerințe exagerate (interne sau externe), neputință de conectare cu ceilalți, stimă scăzută de sine, angoase. În beție reușesc să se bucure de ei înșiși așa cm sunt, își dau voie să se relaxeze. Nu au de scos la suprafață agresivități refulate, pentru că sunt deja "agresivi" cu ei înșiși atunci când nu beau.
👉Așadar alcoolul devine mângâiere, alinare, companie, poate singurul "obiect" iubitor, în care se simt acceptați. Traiul conștient e prea greu de trăit zi de zi și apelează la amorțeala raționalului tocmai pentru a trăi blândețea de care nu au parte atunci când sunt treji și când se pedepsesc pe ei înșiși.
🥹E greu pentru aparținători să își vadă rudele degradându-se prin alcool și chiar riscându-și viața. Dar cred că în ambele tendințe de mai sus pulsiunea de moarte este puternică la interior. În același timp, dependența este o nevoie de supraviețuire - altfel ei simt că nu ar face față suferinței adânci. A le cere să schimbe forțat ceva înseamnă a nu le înțelege greul interior imposibil de dus altfel. Cred că ei pot ieși din dependența lor doar dacă au suport emoțional și dacă reușesc să își acceseze acea parte interioară sănătoasă, care își dorește să fie bine (dacă mai există acea parte!).
🥹Cred că atât atunci când alcoolul e o supapă pentru agresivitate, dar și atunci când este o alinare pentru criticul intern, pulsiunea de moarte e prezentă intens. A le vorbi acestor oameni despre moartea reală, a încerca să îi responsabilizezi speriindu-i cu efectele asupra sănătății nu cred că ajută. Pentru ei, moartea a avut deja loc într-o etapă precoce. Sufletește, sunt deja morți și nu îi sperie moartea fizică precum pe ceilalți oameni.
Știu că e un subiect delicat și dureros, dar cred că oamenii au nevoie să fie înțeleși mai profund, dincolo de simptomul lor.
