Dr. Barbu - Individual Healthcare

05/04/2026

La mulți ani tuturor ce poartă nume de floare!

03/04/2026

O situație din ce în ce mai frecventă în cabinetul de neurologie: tulburarea de memorie!
Iată cei doi " monștri din dulap" despre care am ales să vorbim astăzi.
Diferențierea între pierderile de memorie cauzate de depresie (adesea numită „pseudodemență”) și cele cauzate de o demență (precum Alzheimer) este esențială, deoarece abordarea medicală este radical diferită.
Iată principalele diferențe structurate pentru o înțelegere rapidă:

1. Modul de instalare și conștientizarea
În depresie, pacientul este de obicei foarte vocal cu privire la eșecurile sale cognitive, în timp ce în demență, familia este cea care observă prima simptomele.

2.Tipul tulburărilor de memorie
Deși ambele afectează funcționarea zilnică, mecanismul din spate diferă:
În Depresie: Problema principală este atenția și concentrarea. Pacientul nu „stochează” informația pentru că nu este atent (din cauza apatiei sau a gândurilor negative). Dacă este stimulat suficient, acesta își poate aminti ulterior informația.
În Demență: Problema este la nivelul stocării și consolidării. Creierul își pierde capacitatea fizică de a crea amintiri noi. Chiar și cu indicii sau ajutor, informația „dispare”.

3. Comportament și Dispoziție
Depresia: Dispoziția scăzută (tristețea) precede de obicei problemele de memorie. Există o pierdere a interesului pentru activități care înainte aduceau plăcere (anhedonie).
Demența: Tulburările de memorie apar adesea înaintea modificărilor majore de dispoziție. Pacientul poate părea „plat” emoțional sau, dimpotrivă, poate deveni irascibil din cauza confuziei.

4. Testarea Cognitivă
La testele de evaluare a stării mentale (cum este MMSE), apar diferențe de nuanță:
Depresivul răspunde frecvent cu „Nu știu”, dar are performanțe inconstante (uneori se descurcă bine, alteori nu).
Dementul face greșeli specifice (dezorientare în timp și spațiu) și performanța sa este constant descendentă.

De ce este importantă distincția?

Depresia este tratabilă. Odată ce episoadele depresive sunt gestionate prin psihoterapie sau medicație antidepresivă, funcțiile cognitive revin adesea la normal.

În cazul demențelor, procesul este neurodegenerativ; tratamentul vizează doar încetinirea declinului, nu recuperarea funcției pierdute.
Un aspect foarte important! La persoanele vârstnice, cele două pot coexista. Depresia poate fi chiar un simptom precoce al unei demențe instalate. Un consult neurologic și psihiatric este obligatoriu pentru un diagnostic corect.

30/03/2026

Astăzi, un caz interesant, la 2 luni distanță după un accident de săniuș soldat cu fracturi de procese transverse la nivelul a trei vertebre lombare. Iată de ce am hotărât să abordez acest subiect foarte pe scurt.
Fracturile vertebrale reprezintă întreruperi ale continuității uneia sau mai multor vertebre care alcătuiesc coloana vertebrală. Acestea nu sunt doar „oase rupte”, ci leziuni care pot afecta stabilitatea corpului și integritatea măduvei spinării.

​Clasificarea și Cauzele Principale
​Fracturile se împart, în general, în două mari categorii, în funcție de mecanismul de producere:
​Fracturi Traumatice: Rezultatul unui impact puternic, cm ar fi accidentele rutiere, căderile de la înălțime sau traumatismele sportive.
​Fracturi Patologice (Osteoporotice): Apar pe un os fragilizat. Cea mai frecventă cauză este osteoporoza, unde vertebra se poate tasa chiar și la un efort minim (strănut, ridicarea unei sacoșe).

Simptome de Alarmă

Deși durerea de spate este principalul simptom, există semne care indică o urgență medicală:
Durere bruscă și severă, care se agravează la mișcare.
Deformarea coloanei (apariția unei cocoașe sau pierderea în înălțime).
Simptome neurologice: Amorțeală, furnicături, slăbiciune în membre sau pierderea controlului sfincterian (semne de afectare a măduvei).

Diagnostic și Tratament

Diagnostic
Se realizează prin investigații imagistice: Radiografie (pentru aliniament), CT (pentru detalii osoase) sau RMN (pentru a vedea leziunile nervilor și ale discurilor).

Opțiuni de Tratament
Tratamentul depinde de stabilitatea fracturii:
Conservator: Repaus la pat, purtarea unui corset special (orteză) și medicație pentru durere.
Minim Invaziv: Vertebroplastia sau Cifoplastia (injectarea unui „ciment” medical în vertebră pentru a o stabiliza).
Chirurgical: Fixarea cu șuruburi și tije metalice în cazul fracturilor instabile care pun în pericol măduva spinării.
Foarte important!
Orice traumatism la nivelul coloanei trebuie tratat cu maximă prudență. Nu mișcați o persoană care a suferit un accident major până la sosirea echipajelor de urgență, pentru a evita paralizia permanentă.

30/03/2026

Un material extrem de obiectiv și, mai ales, foarte corect, despre infiltrațiile cu acid hialuronic, atunci când este nevoie de ele.

💬 Ce sunt infiltrațiile cu acid hialuronic și când le recomand pacienților mei?

👨‍⚕️Dragii mei, văd zilnic pacienți care se confruntă cu dureri de genunchi cauzate de uzură, suprasolicitare sau traumatisme. Una dintre opțiunile eficiente și minim invazive pe care le recomand în anumite cazuri este infiltrația intraarticulară cu acid hialuronic.

🔎Genunchiul sănătos conține în mod natural lichid sinovial – un fel de „ulei de motor” al articulației, bogat în acid hialuronic. Acesta asigură lubrifierea, amortizarea șocurilor și nutriția cartilajului.
Odată cu înaintarea în vârstă sau în prezența artrozei, lichidul sinovial scade în cantitate și mai ales în calitate. Cartilajul se uzează, genunchiul doare și pacientul ajunge la mine spunând: „Dle doctor, nu mai pot urca scările!”

Ce e de făcut ?
💉Atunci când articulația nu se mai „unge” cm trebuie, putem introduce acid hialuronic direct în genunchi – procedură numită vâsco-suplimentare sau, mai simplu, infiltrație cu acid hialuronic.
✅ Se face în cabinet sau sală de tratamente
✅ Durează 5-10 minute
✅ Se folosește un ac fin și nu necesită anestezie

Cine beneficiază cel mai mult?
Din experiența mea, cele mai bune rezultate le văd la:
🔹 Pacienți cu artroză de grad ușor sau moderat (gradele I-III)
🔹 Persoane care nu răspund suficient la antiinflamatoare sau kinetoterapie
🔹 Pacienți care nu pot fi operați din diverse motive (vârstă, boli asociate)
🔹 Sportivi cu uzură prematură de cartilaj

⚠️ Este important de știut:
Infiltrațiile nu „refac” cartilajul, dar pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și pot reduce necesarul de medicamente antiinflamatoare.

La ce să te aștepți?
Acidul hialuronic nu regenerează cartilajul distrus, dar:
🟢 Reduce durerea
🟢 Îmbunătățește mobilitatea
🟢 Poate amâna semnificativ intervenția chirurgicală
🟢 Efectul durează, în medie, 6-12 luni, uneori mai mult

🙌Actual se folosesc preparate monodoză care se administrează la interval de 6 -12 luni.

Există riscuri?
Ca orice procedură medicală, da – există riscuri, dar sunt minore și rare:
- Disconfort local temporar după injecție
- Reacție inflamatorie tranzitorie (rar)
- Infecție – extrem de rară dacă se respectă condițiile de sterilitate

Mesajul meu pentru voi:
Durerea de genunchi nu este o condamnare pe viață. Există soluții, există tratamente, există opțiuni înainte de proteza de genunchi.
Dar, ca întotdeauna, diagnosticul corect este primul pas. Dacă vă confruntați cu dureri de genunchi persistente, nu amânați!
O consultație la timp poate face diferența dintre un tratament simplu și o operație complicată.

Dr. Andrei Coltofeanu
Medic Primar Ortopedie-Traumatologie

💬 Ați trecut printr-o infiltrație cu acid hialuronic? Cum a fost experiența voastră?

26/03/2026

În urma unor discuții avute ieri cu câțiva colegi din țară am decis să structurez o analiză a impactului real pe care îl au anumite probleme de sănătate asupra populației. Și am făcut-o analizând în paralel situația din restul Europei.
România se confruntă cu o criză de sănătate publică majoră, având rate de mortalitate care depășesc semnificativ media europeană în aproape toate categoriile cheie.
​Iată o analiză a acestor date, concepută pentru a evidenția urgența unei schimbări în stilul de viață și în politicile de prevenție.
​Analiza Stării de Sănătate: România vs. Media Europeană (Estimări 2025)
​Datele recente subliniază un decalaj critic între România și Uniunea Europeană. Cifrele nu sunt doar statistici, ci reprezintă vieți care ar putea fi salvate prin prevenție, screening timpuriu și educație rutieră.
​1. Patologia Cardiovasculară: O Epidemie Silențioasă
​Cea mai alarmantă cifră este cea a Bolilor Cardiovasculare. Cu o rată de ~950 față de media UE de ~370, riscul de deces din cauze cardiace în România este de 2,5 ori mai mare.
​Conștientizare: Stilul de viață sedentar, alimentația hipercalorică și lipsa controalelor periodice de tensiune transformă inima românilor într-un punct vulnerabil major.

​2. Accidentele Vasculare Cerebrale (AVC)
​România deține cea mai mare rată de deces prin AVC din Uniunea Europeană (~230 vs. ~85).
​Impact: Acest indicator reflectă nu doar o incidență ridicată a factorilor de risc (hipertensiune, fumat), ci și o viteză de reacție insuficientă în momentele critice. Timpul înseamnă creier, iar în România, timpul pare să curgă în defavoarea pacientului.

​3. Paradoxul Oncologic
​Deși rata deceselor prin Tumori (Cancer) pare aliniată cu media UE (~250 vs. ~260), realitatea ascunde o problemă structurală: mortalitatea ridicată la momentul depistării.
​Concluzie: În timp ce în Europa cancerul este adesea o boală gestionabilă datorită screening-ului, în România diagnosticul vine frecvent în stadii terminale, reducând drastic șansele de supraviețuire.

​4. Boli Digestive și Ciroză
​Rata de mortalitate este dublă față de media europeană (~65 vs. ~30).
​Cauze: Consumul de alcool și prevalența hepatitelor netratate rămân factori determinanți care scurtează prematur mii de vieți în fiecare an.

​5. Siguranța Rutieră: O Criză pe Asfalt
​Chiar și la capitolul Accidente Rutiere, suntem la aproape dublul mediei UE (~8.6 vs. ~4.6).
​Realitate: Infrastructura deficitară combinată cu nerespectarea regulilor de circulație transformă drumurile publice într-un mediu cu risc vital ridicat.

23/03/2026

Pentru că este una dintre cauzele frecvente de prezentare în cabinetul de neurologie, astăzi o să vorbim puțin despre tinitus.
Tinitusul, acea senzație de țiuit sau vâjâit în urechi fără o sursă externă, nu este o boală în sine, ci un simptom. Pentru a-l trata eficient, este esențial să înțelegem dacă problema pleacă de la „mecanismul” urechii (ORL) sau de la „procesorul” central (Neurologic).
Iată o delimitare clară a celor două categorii principale:

📌Cauze de natură ORL (Sistemul Auditiv Periferic)
Acestea sunt legate direct de structura urechii (externă, medie sau internă) și de modul în care sunetul este captat și transmis.
Traumele sonore: Expunerea la zgomote puternice care afectează celulele ciliate din cohlee.
Obstrucții mecanice: Dopurile de ceară, prezența unor corpuri străine sau acumularea de lichid (otita seroasă).
Afecțiuni ale osicioarelor: Otoscleroza (fixarea anormală a scăriței, unul dintre oscioarele urechii medii).
Boala Ménière: O afecțiune a urechii interne caracterizată prin vertij, pierderea auzului și tinitus, cauzată de presiunea fluidului din ureche.
Presbiacuzia: Degradarea naturală a auzului odată cu înaintarea în vârstă.

📌Cauze de natură Neurologică (Sistemul Nervos Central)
Aici, problema nu mai este „piesa de hardware” (urechea), ci modul în care creierul interpretează sau generează semnalele electrice.
Neuroplasticitatea maladaptivă: Atunci când urechea nu mai trimite semnale clare către creier (din cauza unei pierderi de auz), cortexul auditiv „compensează” prin creșterea activității neuronale, creând un sunet fantomă.
Neuromul acustic (Schwannom vestibular): O tumoare benignă pe nervul care leagă urechea internă de creier.
Afecțiuni vasculare: Malformații arteriovenoase sau hipertensiune intracraniană care pot genera un tinitus pulsatil (perceput în ritmul bătăilor inimii).
Scleroza multiplă sau alte boli demielinizante: Pot afecta căile nervoase auditive.
Disfuncția articulației temporo-mandibulare (: Deși pare o problemă de maxilar, conexiunile nervoase dintre mandibulă și trunchiul cerebral pot declanșa tinitus prin proximitate neurologică.

20/03/2026

Sărbători binecuvântate prietenilor noștri musulmani!

18/03/2026

Pornind de la situația recent apărută în Marea Britanie ce a stârnit îngrijorare în rândul lumii medicale , dar și a populației, am hotărât să fac un scurt material despre meningite.
Meningita reprezintă o urgență medicală care nu lasă loc de amânări. Deși progresele în medicină au transformat această afecțiune dintr-o condamnare sigură într-o boală tratabilă, rapiditatea intervenției rămâne factorul decisiv între recuperare și sechele permanente.
❗Ce este meningita?
Meningita este inflamația membranelor protectoare (meningele) care învelesc creierul și măduva spinării. Aceasta este cauzată, de cele mai multe ori, de o infecție care pătrunde în lichidul cefalorahidian.
Tipuri principale
📌Meningita virală: Cea mai comună formă, adesea mai puțin severă, care se poate vindeca fără tratament specific în cazul persoanelor cu imunitate bună.
📌Meningita bacteriană: O formă extrem de gravă. Poate fi fatală în câteva ore și necesită tratament imediat cu antibiotice. Cele mai frecvente bacterii implicate sunt Neisseria meningitidis (meningococul) și Streptococcus pneumoniae (pneumococul).
📌Alte forme: Fungală (rară, de obicei la persoane imunocompromise), parazitară sau non-infecțioasă (cauzată de medicamente sau boli autoimune).

🧠Consecințe și sechele
Chiar și cu tratament adecvat, aproximativ 10-20% dintre supraviețuitorii meningitei bacteriene pot rămâne cu sechele pe termen lung. Impactul depinde de cât de repede a fost distrus agentul patogen.

❗❗❗Semnale de alarmă (Triada clasică)
Este vital să recunoașteți simptomele care apar brusc:
📌 Febră mare instalată brusc.
📌Cefalee severă (durere de cap insuportabilă).
📌Redoarea cefei (imposibilitatea de a atinge pieptul cu bărbia).

Alte semne: Sensibilitate la lumină (fotofobie), confuzie și, în cazuri grave, o erupție cutanată care nu dispare la apăsarea cu un pahar.
Prevenția este cheia! Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de a preveni formele bacteriene devastatoare ale bolii.

14/03/2026

Pentru că ieri am avut un astfel de caz în care familia era foarte îngrijorată de diagnostic, am ales să scriu astăzi câteva cuvinte despre chisturile arahniodiene.
Chisturile arahnoidiene sunt, în esență, „buzunare” pline cu lichid cefalorahidian care se dezvoltă între creier (sau măduva spinării) și membrana arahnoidă — una dintre cele trei foițe care învelesc sistemul nervos central.
Deși termenul de „chist” poate suna alarmant, majoritatea acestor formațiuni sunt benigne (non-canceroase) și, de cele mai multe ori, stagnante.
1. De ce apar?
Majoritatea chisturilor arahnoidiene sunt congenitale, adică prezente de la naștere, fiind rezultatul unei dezvoltări atipice a membranelor cerebrale în stadiul embrionar.
Mai rar, ele pot apărea pe parcursul vieții (chisturi dobândite) ca urmare a:
Traumelor craniene severe.
Intervențiilor chirurgicale la nivelul creierului.
Meningitei sau altor infecții ale sistemului nervos.
2. Simptome frecvente
Multe persoane trăiesc întreaga viață fără să știe că au un astfel de chist, acesta fiind descoperit întâmplător la un RMN sau CT făcut pentru altă problemă.
Totuși, dacă chistul crește și exercită presiune asupra țesutului cerebral, pot apărea:
📌Dureri de cap (cefalee) persistente.
📌Amețeli sau probleme de echilibru.
📌Crize convulsive.
📌Greață și vărsături.
📌Întârzieri în dezvoltare (în cazul copiilor).
3. Opțiuni de tratament
Abordarea medicală depinde de mărimea chistului și de prezența simptomelor:
Observarea (Watchful Waiting): Dacă chistul este mic și nu provoacă neplăceri, medicul va recomanda monitorizarea periodică prin imagistică pentru a se asigura că nu crește.
Intervenția chirurgicală. Dacă presiunea este prea mare, neurochirurgul poate opta pentru:
Fenestrație: Crearea unei deschideri în chist pentru ca lichidul să se dreneze în spațiile normale ale creierului.
Șuntare: Plasarea unui tub mic (dren) pentru a direcționa lichidul către o altă parte a corpului (de regulă abdomen), unde poate fi absorbit.
❗Foarte important!
Chisturile arahnoidiene nu sunt tumori. Ele nu se transformă malign și, în cele mai multe cazuri, nu afectează calitatea vieții.

13/03/2026

Polineuropatia diabetică este una dintre cele mai frecvente și supărătoare complicații ale diabetului zaharat. Pe scurt, nivelul ridicat de zahăr din sânge (glicemia) acționează în timp ca un „coroziv” asupra fibrelor nervoase, afectând transmiterea semnalelor către creier și restul corpului.
​1. Ce este și cm se manifestă?
​Polineuropatia diabetică este o afecțiune cronică în care nervii periferici sunt deteriorați. De obicei, simptomele încep de la extremități (degete, picioare) și urcă treptat spre gambe și mâini — un fenomen numit distribuție în „șosetă și mănușă”.
​Simptome tipice:
​Furnicături și înțepături (parestezii).
​Dureri arzătoare sau junghiuri, adesea mai intense noaptea.
​Amorțeală sau pierderea capacității de a simți temperatura și durerea.
​Sensibilitate extremă (chiar și atingerea cearșafului poate deveni dureroasă).
2. Complicații Majore
​Dacă nu este gestionată corect, neuropatia poate duce la probleme serioase de sănătate:
A. Piciorul Diabetic
​Aceasta este cea mai periculoasă complicație. Deoarece pacientul nu mai simte durerea ( feedback-ul protector al corpului), o mică bătătură, o tăietură sau o arsură poate trece neobservată.
​Ulcerații: Rănile se vindecă greu din cauza circulației deficitare.
​Infecții: Rănile netratate se pot infecta rapid, ajungând la gangrenă.
​Amputații: În cazuri severe, singura soluție pentru a opri infecția este chirurgicală.
B. Neuropatia Autonomă
​Afectează nervii care controlează organele interne, ducând la:
​Probleme digestive: Gastropareză (stomacul se golește prea încet), balonare sau diaree.
​Probleme cardiovasculare: Amețeli la ridicarea în picioare sau ritm cardiac anormal.
​Disfuncții urinare și sexuale.
C. Artropatia Charcot (Piciorul Charcot)
​O complicație rară dar gravă în care oasele piciorului slăbesc și se fracturează fără ca pacientul să simtă, ducând la deformarea severă a piciorului.
3. Prevenție și Control
​Vestea bună este că progresia bolii poate fi încetinită semnificativ prin:
​🧪Controlul glicemiei: Menținerea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) în limitele recomandate de medic.
​👟Autoexaminarea zilnică a picioarelor: Verificarea vizuală a tălpilor pentru orice roșeață sau rană.
​🏃Stil de viață: Renunțarea la fumat și menținerea unei activități fizice moderate.
​💊Tratamentul constă, pe lângă controlul bun al afecțiunii de bază -diabetul zaharat, în administrarea unei medicații specifice ce are două componente:
💉Etiologica – acidul alpha lipoic in doza de 600 mg/zi, cu rolul de a contribui structural la procesele de sinteză a tecii de mielină
💉Simptomatică – medicamente ce au drept obiectiv reducerea disconfortului : gabapentină, pregabalin, duloxetină, toate cu totul de a modula percepția durerii și/sau a paresteziilor.

11/03/2026

Patologie frecvent întâlnită a genunchiului explicată cât se poate de frumos de unul dintre ortopezii de excelență din Constanța.

🦵 Durerea de genunchi nu trebuie ignorată – Prevenție, diagnostic și tratament modern

Genunchiul este una dintre cele mai solicitate articulații ale corpului, iar odată cu înaintarea în vârstă sau în urma traumatismelor, cartilajul se poate deteriora, ducând la artroză de genunchi (gonartroză). Această afecțiune provoacă durere, rigiditate și limitarea mișcărilor, afectând semnificativ calitatea vieții.

🔎 Prevenția este primul pas
Pentru a menține sănătatea genunchilor este important:
• menținerea unei greutăți corporale optime
• activitate fizică regulată și exerciții pentru musculatura coapsei
• evitarea suprasolicitării articulațiilor
• tratarea corectă a traumatismelor de genunchi

🩺 Diagnosticul corect
În cazul durerilor persistente de genunchi, evaluarea ortopedică este esențială. Diagnosticul se bazează pe:
• consult clinic
• investigații imagistice (radiografie, uneori RMN)
• evaluarea gradului de afectare a articulației

💊 Tratamentul
Tratamentul este stabilit individual și poate include:
• fizioterapie și kinetoterapie
• tratament medicamentos antiinflamator
• infiltrații intraarticulare
• proceduri chirurgicale minim invazive

Atunci când distrucția articulației este avansată și durerea devine severă, protezarea genunchiului reprezintă soluția care poate reda mobilitatea și reduce durerea.

🤖 Protezarea genunchiului asistată robotic – tehnologia ROSA
În prezent, chirurgia ortopedică beneficiază de tehnologii avansate, precum sistemul robotic ROSA (Robotic Surgical Assistant) pentru proteza de genunchi.

Avantajele acestei tehnologii includ:
✔ planificare chirurgicală personalizată
✔ precizie foarte mare în poziționarea protezei
✔ conservarea optimă a structurilor anatomice
✔ recuperare mai rapidă și rezultate funcționale mai bune

Sistemul robotic nu înlocuiește chirurgul, ci îl asistă, oferind date precise în timp real pentru a realiza o intervenție cât mai sigură și adaptată fiecărui pacient.

✅ Mesajul important: durerea de genunchi nu este „normală” și nu trebuie ignorată. Cu un diagnostic corect și tratamentul potrivit, mobilitatea și calitatea vieții pot fi semnificativ îmbunătățite.

Dacă aveți dureri persistente de genunchi sau limitarea mișcărilor, un consult ortopedic poate stabili cea mai potrivită soluție pentru dumneavoastră.

04/03/2026

Spondiloza cervicală este, în esență, procesul de "uzură" a coloanei vertebrale la nivelul gâtului. Deși mulți o asociază doar cu durerea de gât sau rigiditatea, legătura sa cu amorțeala mâinilor (parestezia) este una dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienții ajung la medic.
​Iată cm se explică această conexiune și ce poți face în privința ei:
​Mecanismul: De ce amorțesc mâinile?
​Coloana cervicală adăpostește măduva spinării și rădăcinile nervoase care trimit semnale către brațe și degete. Pe măsură ce discurile intervertebrale se degenerează sau apar "ciocurile de papagal" (osteofite), spațiul prin care trec acești nervi se îngustează.
​Compresia Radiculară: Atunci când o vertebră sau un disc apasă pe un nerv specific, fluxul semnalelor electrice este întrerupt. Creierul interpretează această întrerupere sub formă de furnicături, amorțeală sau chiar arsură.
​Radiculopatia Cervicală: Aceasta este afecțiunea medicală propriu-zisă. În funcție de nervul afectat, amorțeala poate fi localizată diferit:
​Degetul mare și arătătorul: De regulă, implică vertebra C6.
​Degetul mijlociu: Adesea legat de vertebra C7.
​Degetul mic și inelarul: De regulă, asociat cu C8.
Simptome care însoțesc amorțeala
Amorțeala cauzată de spondiloză rareori vine singură. De obicei, este însoțită de:
Slăbiciune musculară: Dificultate în a ține obiecte în mână sau a încheia nasturii.
Durere iradiată: O durere "ca un curent" care pleacă de la gât, trece prin umăr și coboară pe braț.
Scăderea dexterității: Senzația de "mână grea" sau neîndemânatică.
Ce este de făcut?
Dacă te confrunți cu aceste simptome, abordarea este de obicei graduală:
Corectarea posturii: Evitarea poziției de "text neck" (capul aplecat în față spre telefon).
Fizioterapia: Exerciții specifice pentru decompresia zonei cervicale și întărirea musculaturii susținătoare.
Tratament medicamentos: Antiinflamatoare sau decontracturante musculare, prescrise de medic.
Investigații: Un RMN cervical este "standardul de aur" pentru a vedea exact unde este comprimat nervul.
Important: Dacă amorțeala este bruscă, severă și însoțită de pierderea totală a forței în mână, consultă de urgență un medic neurolog.