27/11/2025
1 ora de terapie pe săptămână este egala cu zero!
O luna de terapie cu ora luna pauza este o iluzie.
Dacă vrem ca un copil cu autism să evolueze, să învețe abilitățile de care are nevoie, atunci trebuie să îi oferim contextul să învețe.
Nu ducem un copil la școală o ora pe săptămână și avem așteptarea să învețe să scrie până la finalul anului.
Nu ducem copilul la școală o lună si o lună îl lăsăm acasă și avem așteptarea ca la final de an să știe să știe să citească.
Dacă un copil cu autism are 3 ani, nu vorbește, nu răspunde la nume, nu are abilități de joc și sociale, o ora de terapie nu-l ajută să învețe toate aceste abilități.
Daca are 8 ani, are limbaj dar este nefuncțional (nu are inca cererea construita adecvat varstei), il imbraca mama, nu știe să își facă geanta de școală, nu știe să folosească singur toaleta (pentru că se debraca încă de pe hol), o ora de terapie pe săptămână nu-l vor învăța toate acestea.
Când lucrăm o ora de terapie pe săptămână, ne prefacem ca facem terapie.
Nu este corect față de copil să nu-i dăm șansa de care are nevoie.
Nu este corect față de părinte să îi creăm această falsă așteptare că o ora de terapie va aduce independența copilului său.
Dacă tu ca terapeut ai doar o ora disponibilă în program ai responsabilitatea de a-i explica părintelui care este minimul de ore necesare copilului. Și de a-i recomanda să lucreze cu alți colegi care au disponibilitate și îi pot oferi copilului timpul necesar.
Așa vom putea vedea mai mulți copii care au abilități tot mai apropiate de vârsta lor, mai mulți copii cu grad mare de independență, copii care ajunși la pubertate nu sunt pierduți.
