10/07/2025
În societatea contemporană, promovarea incluziunii sociale și profesionale a tinerilor cu cerințe educaționale speciale (CES) reprezintă un obiectiv important al politicilor publice europene și naționale. Acești tineri se confruntă cu obstacole semnificative în accesul la educație, formare profesională și locuri de muncă adaptate nevoilor lor. Prin urmare, politicile de integrare socioprofesională urmăresc să creeze condiții echitabile, în care fiecare tânăr, indiferent de limitările sale, să poată deveni un membru activ al comunității.
Un prim pilon al acestor politici este educația incluzivă. Legea educației naționale din România prevede integrarea elevilor cu CES în învățământul de masă, acolo unde este posibil, și susținerea lor prin servicii de sprijin, cm ar fi profesorii de sprijin, consilierii școlari și adaptarea curriculumului. Astfel, tinerii sunt încurajați să își dezvolte potențialul într-un mediu cât mai apropiat de cel al colegilor lor, favorizând interacțiunea socială și pregătirea pentru viața activă.
Pe plan profesional, formarea și orientarea vocațională adaptată joacă un rol esențial. Există programe de ucenicie, stagii de practică și cursuri de calificare profesională care țin cont de aptitudinile și ritmul individual de învățare. Centrele școlare pentru educație incluzivă și unitățile de învățământ profesional oferă specializări accesibile și utile pe piața muncii.
Totodată, politicile de integrare socioprofesională includ măsuri active de ocupare a forței de muncă. Acestea constau în subvenții acordate angajatorilor care angajează persoane cu dizabilități, facilități fiscale, adaptarea locului de muncă și programe de mentorat. De asemenea, sunt încurajate unitățile protejate, în care persoanele cu CES pot munci într-un mediu adaptat, păstrând contactul cu activitatea economică reală.
Cu toate acestea, integrarea socioprofesională a tinerilor cu CES rămâne un proces complex și provocator. Persistă probleme precum lipsa infrastructurii adecvate, prejudecățile sociale, pregătirea insuficientă a cadrelor didactice și a angajatorilor, dar și o slabă corelare între nevoile beneficiarilor și politicile implementate. Este necesară o colaborare constantă între familie, școală, comunitate, autorități și mediul economic, pentru a construi un sistem coerent și eficient.
Politicile de integrare socioprofesională a tinerilor cu CES nu se referă doar la inserția lor pe piața muncii, ci la recunoașterea dreptului fiecărei persoane la demnitate, autonomie și participare activă în societate. O societate incluzivă este una care investește în diversitate și creează oportunități egale pentru toți cetățenii ei, inclusiv pentru cei mai vulnerabili.
PSIH. PAP ELENA