22/12/2025
Despre puterea umană
Ce simte un câine atunci când îl cerți?
Atunci când îți cerți câinele, privirea lui „vinovată” nu este o dovadă de remușcare morală, ci un gest instinctiv de supunere și frică față de furia ta; câinii nu înțeleg conceptul de greșeală trecută, ci reacționează pentru a te calma și a opri conflictul în momentul prezent. Ceea ce noi interpretăm drept o recunoaștere a vinei – capul plecat, urechile lăsate pe spate, coada între picioare sau evitarea contactului vizual – sunt, în realitate, „semnale de calmare”. Acestea sunt mecanisme de supraviețuire moștenite de la strămoșii lor sălbatici, folosite pentru a scădea agresivitatea unui membru dominant al grupului și nu au nicio legătură cu regretul unei fapte comise anterior.
Cercetările în psihologia canină, inclusiv celebrul studiu realizat de Alexandra Horowitz, au demonstrat că această „privire vinovată” apare exclusiv ca răspuns la limbajul corporal și tonul vocii proprietarului. În experimente controlate, câinii care nu au încălcat nicio regulă, dar au fost certați, au afișat aceleași semne de vinovăție ca cei care au greșit. Mai mult, câinii care au greșit, dar nu au fost certați, nu au arătat nicio urmă de remușcare. Acest lucru dovedește că animalul nu procesează moralitatea acțiunii sale („am greșit că am mâncat pantoful”), ci procesează emoția imediată a omului („omul meu este furios, trebuie să mă fac mic și inofensiv”).
Problema fundamentală în comunicarea dintre om și câine în aceste momente este decalajul temporal. Câinii trăiesc într-un prezent continuu și au o memorie asociativă de scurtă durată în ceea ce privește cauza și efectul, care funcționează optim într-un interval de câteva secunde. Dacă ajungi acasă și îți cerți câinele pentru o pernă distrusă cu trei ore în urmă, el nu va face legătura între distrugere și pedeapsă. În schimb, el va asocia pedeapsa cu ceea ce face în momentul certării, adică faptul că a venit să te întâmpine la ușă, ceea ce creează confuzie și anxietate profundă.
Din punct de vedere fiziologic, certatul ridică nivelul de cortizol (hormonul stresului) în organismul câinelui. Repetarea acestui scenariu duce la o stare de nesiguranță cronică. Câinele nu învață ce reguli să respecte, deoarece nu înțelege motivul furiei tale întârziate, ci învață doar că stăpânul său este imprevizibil și poate deveni periculos fără avertisment. Această instabilitate erodează încrederea care stă la baza relației om-animal, transformând legătura afectivă într-una bazată pe frică.
Semnalele subtile pe care le emite un câine stresat sunt adesea ignorate sau greșit interpretate de oameni. De exemplu, când un câine își linge buzele rapid, cască repetat sau își arată albul ochilor (fenomen numit „whale eye”), el strigă practic după ajutor în limbajul său, spunând că se simte amenințat și inconfortabil. Un stăpân care continuă să țipe în fața acestor semnale nu face decât să amplifice teroarea animalului, care încearcă disperat prin aceste gesturi non-violente să comunice că nu dorește o confruntare.
În concluzie, certatul, mai ales cel aplicat după consumarea faptei, este ineficient și contraproductiv pentru educarea unui câine. Metodele bazate pe întărirea pozitivă, care recompensează comportamentele dorite în momentul în care se produc, sunt singurele care modelează comportamentul canin fără a distruge psihicul animalului. Înțelegerea faptului că patrupedul tău nu are capacitatea umană de a simți vinovăție morală te poate ajuta să abordezi situațiile nedorite cu mai mult calm, răbdare și eficiență, construind o relație bazată pe ghidaj, nu pe intimidare.
