Dr. Oancea Maria - Medic Specialist Diabet, Nutriție și Boli Metabolice

21/05/2026

🫀 Conferința de Primăvară a Societății Române de Cardiologie | Sibiu, 20-23 Mai 2026

O zi intensă, plină de știință.
Dimineața a debutat cu o sesiune dedicată obezității și bolilor cardiovasculare, cu accent pe insuficiența cardiacă.

Dr. Ana-Maria Vintilă ne-a reamintit că obezitatea depășește cu mult cifra de pe cântar: antropometria contează, combinația dintre BMI crescut și obezitatea abdominală crește dramatic riscul de diabet și evenimente cardiovasculare, iar distincția dintre obezitatea preclinică și cea clinică devine esențială în evaluarea fiecărui pacient.

Dr. Silviu Dumitrescu a adresat o întrebare provocatoare: de ce ar trebui un cardiolog specializat în insuficiență cardiacă să fie interesat de GLP1-RA? Răspunsul vine din biologie și date clinice solide: HFpEF este o boală cardiometabolică, iar agoniștii de receptor GLP-1 aduc beneficii dincolo de simpla scădere ponderală.

În a doua parte a zilei, discuțiile s-au concentrat pe dislipidemie și prevenție cardiovasculară, un domeniu în plină efervescență științifică.

Câteva teme-cheie care au marcat dezbaterile:
🔬 Inflamația: cu peste 142.000 de articole publicate pe PubMed până azi pe tema inflamației și bolilor cardiovasculare, mecanismele IL-1/IL-6 și răspunsul de fază acută rămân în centrul atenției
📉 LDL: cu cât mai jos, cu atât mai devreme. Fiecare reducere cu 1 mmol/L a LDL-C scade riscul de evenimente vasculare majore cu ~22%, iar expunerea cumulativă pe parcursul vieții contează enorm
⚠️ Lp(a) factor de risc independent pentru boala coronariană prematură, cu creșterea riscului de infarct miocardic cu 29%, a bolii arteriale periferice cu 31% și a AVC cu 13%
🧬 ApoB: când ApoB și LDL-C sunt discordante, riscul aterogen urmează ApoB, nu LDL-C; un mesaj important pentru stratificarea corectă a riscului
💊 Ghiduri noi ESC/EAS 2025: arsenalul terapeutic s-a extins considerabil: de la statine la inhibitori PCSK9, acid bempedoic și terapii țintite, cu reduceri ale LDL-C de până la 86% în terapii combinate
🩺 Riscul foarte înalt nu este doar post-eveniment. Ateroscleroza subclinică avansată se califică deja drept risc foarte înalt, înainte de primul eveniment MACE
🍬 Dislipidemia din diabet nu este o simplă dislipidemie izolată, ci un risc vascular sistemic complex: „în diabet, așteptarea nu este prevenție; combină devreme, intensifică rapid"

O zi care confirmă că medicina cardiovasculară evoluează rapid și că prevenția rămâne cea mai puternică armă pe care o avem. 💪

15/05/2026

ECO 2026 – Istanbul ✨
O întâlnire pe care nu o voi uita prea curând! Am avut bucuria să stau de vorbă cu Dr. Sean Wharton, autorul principal al Ghidurilor Canadiene de Practică Clinică pentru Obezitate la adulți, un document de referință care a redefinit modul în care înțelegem obezitatea ca boală cronică.

S-a bucurat să afle că în România îi urmărim activitatea și a subliniat cât de important este ca medicii să înțeleagă cu adevărat această boală și să ajungă la pacienți cu empatie, făcându-i să simtă că nu sunt singuri în acest drum.

Al doilea nume mare în obezitate cu care am stat de vorbă la acest congres și din nou, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost căldura și deschiderea lor. Oameni care, cu tot prestigiul pe care îl au, rămân profund umani și accesibili. 💙

Momente ca acestea îmi amintesc de ce am ales acest drum. 🙏

14/05/2026

Ziua 3: ECO 2026, Istanbul : Grasimea viscerală vs subcutanată

Suntem obișnuiți să vorbim despre obezitate în kilograme și IMC. Dar ce se întâmplă de fapt în interiorul celulelor noastre adipoase?

Obezitatea este, înainte de orice, o boală a țesutului adipos.

Când mâncăm mai mult decât consumăm, corpul trebuie să depoziteze surplusul caloric undeva. Țesutul adipos răspunde prin două strategii complet diferite:
Prima (cea sănătoasă) este hiperplazia: corpul recrutează celule noi, preadipocite, le maturează în adipocite funcționale și distribuie grăsimea ordonat. Vasele de sânge cresc odată cu țesutul, oxigenul ajunge unde trebuie, iar adipocitele secretă hormoni benefici (adiponectină, leptină, FGF21) care mențin sensibilitatea la insulină și echilibrul metabolic.

A doua strategie (cea periculoasă) este hipertrofia: în loc să creeze celule noi, adipocitele existente se umflă pur și simplu până la limita lor biologică. Iar aici începe problema. Celulele supradimensionate nu mai primesc suficient oxigen → apare hipoxia locală. Urmează fibroza, necroza, inflamația cronică și, în final, disfuncția completă a țesutului adipos.

Dar nu toată grăsimea este egală.
Și aici intervine una dintre cele mai elegante concepte din medicina obezității de azi: ipoteza capacității de expansiune a țesutului adipos subcutanat.

Grăsimea subcutanată (cea de sub piele, pe care o "prindem" între degete) funcționează ca un tampon protector metabolic. Atâta timp cât ea își poate face treaba și poate stoca lipidele în exces, viscerele sunt protejate, ficatul este protejat, pancreasul este protejat.

Problema apare când această capacitate de expansiune este depășită sau genetic limitată. În acel moment, lipidele nu mai au unde să meargă și se depun ectopic: în ficat (steatoză hepatică), în mușchi, în jurul pancreasului. Apare rezistența la insulină, celulele beta pancreatice intră în suprasolicitare și în timp, cedează.

Același surplus caloric, două persoane diferite → rezultate metabolice complet diferite, în funcție de cât de bine funcționează grăsimea lor subcutanată.

Și grăsimea viscerala? Ea este cu adevărat periculoasă.
Țesutul adipos visceral (cel din jurul organelor abdominale) nu este doar "mai greu de dat jos". El este activ inflamator. Pe măsură ce adipocitele viscerale se hipertrofiază, ele atrag macrofage. Inițial, macrofagele sunt de tip M2, antiinflamatorii, "de curățenie". Dar în contact cu adipocitele suprasolicitate și muribunde, ele își schimbă polarizarea spre M1: proinflamatorii, agresive.

Se formează în jurul adipocitelor moarte structuri "crown-like", literalmente niște coroane de macrofage inflamate în jurul celulelor adipoase distruse. Iar această inflamație locală cronică se varsă sistemic, contribuind la ateroscleroză, rezistență la insulină și risc cardiovascular crescut.

Concluzia:
Nu contează doar cât cântărești, ci unde îți depui grăsimea și cât de sănătos funcționează țesutul tău adipos. Grăsimea viscerala inflamează. Grăsimea subcutanată protejează, dar numai până la un punct.

13/05/2026

Ziua 2 la Congresul European de Obezitate vine cu o sesiune dedicată femeilor: despre obezitate, menopauză și ce se întâmplă în corpul nostru odată cu trecerea anilor.

Menopauza nu înseamnă doar bufeuri și transpirații nocturne. Din punct de vedere metabolic, este un moment de cotitură pentru sănătatea femeii:
🔴 Grăsimea se redistribuie: se acumulează mai mult în zona abdominală
🔴 Crește riscul de diabet, boli cardiovasculare și anumite cancere
🔴 Oasele slăbesc, iar masa musculară scade

Vestea bună? Aceste efecte pot fi prevenite și gestionate!
Ce ajută cu adevărat:
🥗 Dieta mediteraneană: cereale integrale, legume, fructe, grăsimi sănătoase
🏋️ Exercițiile de rezistență: protejează și mușchii și oasele
💊 Terapia hormonală: poate fi o opțiune pentru femeile cu simptome severe (de discutat cu endocrinologul)

Un lucru interesant discutat astăzi: femeile răspund mai bine la tratamentele pentru obezitate decât bărbații (pierd în medie mai mult în greutate). Deci corpul feminin, deși mai sensibil la schimbările hormonale, răspunde și mai bine la intervențiile corecte! 💪

Menopauza nu este un sfârșit; este un moment în care merită să ai grijă de tine mai mult ca oricând.

📍 ECO 2026 – Istanbul

12/05/2026

Ziua 1 la ECO 2026: O întâlnire memorabilă cu Dr. Deborah Horn. 🌟

​Este expertul care mi-a ghidat formarea pe partea de activitate fizică în cadrul certificării internaționale SCOPE (Strategic Centre for Obesity Professional Education). Am profitat de ocazie pentru a sta de vorbă despre performanța metabolică și noile direcții în tratamentul obezității. Este un privilegiu să poți schimba idei cu mentorii tăi în cadrul unui astfel de eveniment de anvergură! 📚🩺

​

12/05/2026

Zilele acestea, la Istanbul, se desfășoară Congresul European de Obezitate, unul dintre cele mai importante evenimente europene dedicate managementului obezității și sănătății metabolice.
Suntem aici pentru a descoperi cele mai noi informații, studii și direcții terapeutice, cu un singur obiectiv: să putem oferi pacienților soluții cât mai actuale, echilibrate și bazate pe dovezi științifice.

30/04/2026

Așa arată hipertrigliceridemia severă.

Serul din eprubetă spune totul înainte ca aparatul să dea verdictul: lactescent, separat în straturi, gros. Apoi vin cifrele:
🔸 Trigliceride: 1269 mg/dL (normal sub 150)
🔸 Colesterol total: 331 mg/dL
🔸 HDL: 36,2 mg/dL

Și aici vine partea care surprinde pe mulți: pacientul nu are obezitate, nu consumă alcool, mănâncă fast-food rar. Profilul "clasic" al dislipidemiei nu se aplică aici. Dislipidemia nu cere întotdeauna permisiunea stilului de viață: uneori vine pe fond genetic, metabolic, sau printr-o combinație de factori mai subtili.

Același pacient, la 44 de ani, în 2024:
🔸 Trigliceride: 524 mg/dl
🔸 Colesterol total: 266 mg/dL
🔸 HDL: 28,8 mg/dL

Ce e important de înțeles: la această valoare a trigliceridelor, riscul de pancreatită acută devine semnificativ. Nu mai vorbim doar de risc cardiovascular pe termen lung, vorbim de o complicație acută, care necesită spitalizare și care poate pune viața în pericol.

Și pentru că în medicină deciziile bune se iau mai bine împreună, pentru acest caz am discutat cu draga mea colega de la Cluj, dr Ioana Hămbăşan, un medic pe care îl recomand cu toată încrederea.

Dislipidemiile severe nu se rezolvă cu o singură consultație și o listă de alimente interzise. Ele au nevoie de evaluare metabolică, plan terapeutic individualizat și monitorizare strânsă.

30/04/2026

Revin cu această postare despre colesterol — una dintre cele mai citite și mai comentate de pe pagină, retrasă din păcate de platformă printr-o decizie automată. Subiectul rămâne important, mai ales pentru pacienții care au întrebări sau temeri legate de tratament. De aceea, o repostez.

Colesterolul nu doare. Aici este problema.

Astăzi am participat la o prezentare susținută de un coleg cardiolog. A povestit despre cea mai tânără pacientă pe care a văzut-o cu infarct miocardic pe placă de aterom: 22 de ani. Nefumătoare. Fără anticoncepționale. Fără niciunul dintre "motivele clasice" pe care ni le spunem ca să ne liniștim. Doar colesterol crescut. Ignorat. Netratat.

În cabinet aud des:
"Dar nu mă doare nimic, doamna doctor."
"Nu e chiar așa mare, mai aștept."
"Nu vreau să iau pastile toată viața."

Colesterolul nu te anunță. Nu trimite semne. Nu cere permisiune. Se depune tăcut, an după an, pe pereții arterelor; până într-o dimineață în care corpul spune stop. Și atunci nu mai e loc de negociere, nici de "aș fi vrut să", nici de timp dat înapoi.

Am fost inspirată de o postare recentă a colegei mele, Dr. Anca Tâu, medic cardiolog, care explica foarte clar de ce statinele nu sunt inamicul ficatului, ci aliatul inimii.

Statinele nu distrug ficatul. Infarctul însă distruge vieți. Asta e realitatea pe care o văd în practică. Frica de efectele secundare ale unui medicament bine studiat, luat de milioane de oameni în siguranță, nu ar trebui să fie mai mare decât frica de un eveniment cardiovascular care nu mai lasă loc de reparat.

Ce spune ghidul ACC/AHA 2026 pentru dislipidemie:
— identificare și tratament cât mai devreme, pentru a reduce expunerea de o viață la LDL crescut
— statinele rămân prima linie de tratament
— când țintele nu sunt atinse, se adaugă ezetimib, inhibitori PCSK9, acid bempedoic sau inclisiran
— LDL ≥ 190 mg/dL impune tratament agresiv, indiferent de scorul de risc

În pozele atașate vedeți trei dintre opțiunile moderne pe care le administrez pacienților în cabinet: Repatha, Praluent, Leqvio — inhibitori PCSK9 care scad LDL-ul puternic, mai ales când statina singură nu e suficientă sau nu e tolerată.

Nu scriu asta ca să vă sperii. O scriu pentru că prefer să vă văd în cabinet acum, cu analize și un plan, decât să aud mai târziu "dacă aș fi știut".

Infarctul nu întreabă ce vârstă ai. Nu întreabă dacă ți-ai luat tratamentul. Nu întreabă dacă ai mâncat corect săptămâna asta, daca ai dormit cm si cât trebuie, daca ai făcut mișcare. El doar vine.
Controlul colesterolului este una dintre cele mai simple și mai bine documentate investiții pe care le poți face pentru inima ta. Nu lăsa tăcerea lui să te păcălească.

27/04/2026

"Ceea ce încercăm să tratăm nu este o analiză. Încercăm să tratăm riscul unui eveniment viitor".

Nu colesterolul ne încurcă. Pacientul ne încurcă…
Știu că sună dur. Dar exact asta discutăm, în 2026, în reviste ca JAMA.
După zeci de ani în care am învățat să scădem LDL-ul din ce în ce mai eficient, încă nu putem spune că problema este rezolvată. Nu pentru că nu avem medicamente. Le avem. Și sunt foarte bune.

Problema este alta. Nu știm întotdeauna pe cine trebuie să tratăm agresiv și pe cine nu.

În cabinet, lucrurile sunt mult mai simple și mai sincere decât în discursurile publice.
„Doamna doctor, am colesterolul 150. E grav?”
„Trebuie să iau statine sau nu?”
Și aici începe, de fapt, medicina.
Pentru că aceeași valoare poate însemna lucruri complet diferite. La un pacient tânăr, fără alți factori de risc, poate să nu însemne mare lucru. La un pacient cu diabet, inflamație și ateroscleroză deja instalată, poate să fie un semnal serios de alarmă.

Dar spațiul public nu are răbdare pentru nuanțe.
Unii spun că toată lumea ar trebui să ia statine. Alții spun că statinele sunt de evitat.

Și între aceste două poziții rămâne pacientul, care încearcă să înțeleagă ce este corect pentru el.

Adevărul este mai puțin spectaculos, dar mai aproape de realitate. LDL-ul contează. Mult. Dar nu este singurul lucru care contează. Inflamația are rolul ei…Lp(a) are rolul ei…
Contextul clinic contează poate cel mai mult.
De fapt, ceea ce încercăm să tratăm nu este o analiză. Încercăm să tratăm riscul unui eveniment viitor. Iar acest risc nu este același pentru toți

Aici apare paradoxul medicinei moderne.
Am devenit foarte buni la scăzut cifre. Dar încă învățăm să înțelegem oamenii din spatele lor.
Și, uneori, în graba de a atinge niște ținte, riscăm să uităm exact asta.

Dacă ar fi să rezumăm tot ce se discută astăzi în literatura medicală într-o singură idee, ar fi aceasta: nu întrebarea este cât de mult scădem LDL-ul, ci la cine contează cu adevărat.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

25/04/2026

Ca o completare la ceea ce vă povesteam ieri despre colesterol, vin cu informații proaspete, pentru ca astăzi, am dezbătut împreună cu medicii cardiologi acest subiect comun nouă: dislipidemia. Dincolo de slide-uri, grafice si studii, a fost un moment în care toată sala a tăcut.

Pentru că cifrele uneori spun mai mult decât o oră de teorie: într-o singură gardă, într-un singur spital din România, ieri - 17 pacienți cu infarct. 5 dintre ei aveau sub 40 de ani. 9 sub 60.

Stați puțin și gândiți-vă la asta.

Sub 40 de ani. Oameni ce au copii mici acasă. Oameni care își făceau planuri pentru vară. Oameni care, cel mai probabil, se considerau „sănătoși”.

Asta e partea pe care colesterolul nu o spune nimănui: lucrează tăcut. Ani de zile. Fără durere, fără simptome, fără avertismente. Și apoi, într-o dimineață obișnuită, îți schimbă viața.

Vestea bună? Putem face ceva. Și nu mâine, nu de luni, nu „când o să am timp”. Acum.

O analiză simplă de sânge, o discuție cu medicul, o schimbare mică în farfurie, un pas în plus, zilnic. Atât. Pentru că prevenția nu e o vorbă în vânt - e singurul lucru care chiar funcționează când vine vorba de inimă.

Avem norocul să avem cardiologi buni aproape de noi. Hai să nu așteptăm să-i întâlnim în urgență.

24/04/2026

Colesterolul nu doare. Aici este problema.

Astăzi am participat la o prezentare susținută de un coleg cardiolog. A povestit despre cea mai tânără pacientă pe care a văzut-o cu infarct miocardic pe placă de aterom: 22 de ani. Nefumătoare. Fără anticoncepționale. Fără niciunul dintre "motivele clasice" pe care ni le spunem ca să ne liniștim. Doar colesterol crescut. Ignorat. Netratat.

În cabinet aud des:
"Dar nu mă doare nimic, doamna doctor."
"Nu e chiar așa mare, mai aștept."
"Nu vreau să iau pastile toată viața."

Colesterolul nu te anunță. Nu trimite semne. Nu cere permisiune. Se depune tăcut, an după an, pe pereții arterelor; până într-o dimineață în care corpul spune stop. Și atunci nu mai e loc de negociere, nici de "aș fi vrut să", nici de timp dat înapoi.

Am fost inspirată de o postare recentă a colegei mele, Dr. Anca Tâu, medic cardiolog, care explica foarte clar de ce statinele nu sunt inamicul ficatului, ci aliatul inimii. Vreau să duc mesajul mai departe, din perspectiva mea de medic diabetolog într-o clinică de cardiologie, unde văd zilnic ce se întâmplă când colesterolul e lăsat să lucreze nestingherit.

Statinele nu distrug ficatul. Infarctul însă distruge vieți. Asta e realitatea pe care o văd în practică. Frica de efectele secundare ale unui medicament bine studiat, luat de milioane de oameni în siguranță, nu ar trebui să fie mai mare decât frica de un eveniment cardiovascular care nu mai lasă loc de reparat.

Ce spune ghidul ACC/AHA 2026 pentru dislipidemie:
— identificare și tratament cât mai devreme, pentru a reduce expunerea de o viață la LDL crescut
— statinele rămân prima linie de tratament
— când țintele nu sunt atinse, se adaugă ezetimib, inhibitori PCSK9, acid bempedoic sau inclisiran
— LDL ≥ 190 mg/dL impune tratament agresiv, indiferent de scorul de risc

În pozele atașate vedeți trei dintre opțiunile moderne pe care le administrez pacienților în cabinet: Repatha, Praluent, Leqvio — inhibitori PCSK9 care scad LDL-ul puternic, mai ales când statina singură nu e suficientă sau nu e tolerată.

Nu scriu asta ca să vă sperii. O scriu pentru că prefer să vă văd în cabinet acum, cu analize și un plan, decât să aud mai târziu "dacă aș fi știut".

Infarctul nu întreabă ce vârstă ai. Nu întreabă dacă ți-ai luat tratamentul. Nu întreabă dacă ai mâncat corect săptămâna asta, daca ai dormit cm si cât trebuie, daca ai făcut mișcare. El doar vine.
Controlul colesterolului este una dintre cele mai simple și mai bine documentate investiții pe care le poți face pentru inima ta. Nu lăsa tăcerea lui să te păcălească.