Psiholog Mădălina Vasile-Bălăceanu

18/03/2025

„Petrec suficient timp cu copilul meu?” „Am fost prea dură?” „Îi ofer cea mai bună educație?” „Ar trebui să fac mai mult?”
Această vinovăție poate veni din mai multe surse: așteptări personale nerealiste, presiunea socială, comparația cu alți părinți sau chiar din propria copilărie. Uneori, vine din dorința de a face totul „ca la carte”, alteori din frica de a nu repeta greșelile părinților noștri.
Adevărul este că perfecțiunea în parenting nu există. Oricât de mult ne-am strădui, vor exista momente în care ne vom simți copleșite, obosite sau nesigure. Și este absolut normal. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți prezenți, atenți și iubitori.
Ce putem face?
✔️ Să înlocuim autocritica cu autocompasiune. Greșelile sunt inevitabile și fac parte din procesul de învățare. În loc să ne judecăm aspru, să ne întrebăm: Ce pot învăța din asta? Cum pot face mai bine data viitoare?
✔️ Să normalizăm imperfecțiunea. Nu există un singur mod corect de a fi părinte. Ce funcționează pentru o familie poate să nu fie potrivit pentru alta. Important este să ne ascultăm intuiția și să răspundem nevoilor copilului, nu standardelor impuse de alții.
✔️ Să ne permitem să cerem ajutor. Fie că este vorba de partener, familie, prieteni sau un specialist, sprijinul emoțional și practic este esențial. Nu trebuie să facem totul singure!
✔️ Să ne prioritizăm și pe noi. O mamă echilibrată emoțional va putea fi mai prezentă pentru copilul ei. Odihna, relaxarea și timpul pentru sine nu sunt un lux, ci o necesitate.
✔️ Să fim conștiente de impactul modelelor sociale. Social media promovează adesea o imagine idealizată a maternității, care nu reflectă realitatea. Să ne amintim că fiecare familie are provocările ei, chiar dacă nu le vedem online.
Dragi mame, sunteți suficiente exact așa cm sunteți! Copiii voștri au nevoie de voi așa cm sunteți, nu de o versiune perfectă și epuizată.

16/03/2025

14/03/2025

În fiecare zi, avem un rezervor limitat de energie mentală și emoțională. Dar uneori, fără să ne dăm seama, îl risipim pe lucruri care nu ne aduc nimic bun. Iată câteva dintre cele mai frecvente "scurgeri" de energie:
🔆Supraanalizarea – când mintea nu se mai oprește din întors pe toate părțile o situație trecută sau viitoare.
🔆 Perfecționismul – când investim prea mult în detalii care nu fac diferența.
🔆 Oamenii toxici – conversațiile și relațiile care ne secătuiesc de putere.
🔆 Amânarea – paradoxal, evitarea lucrurilor importante ne consumă mai multă energie decât dacă ne-am ocupa de ele.
🔆 Compararea cu ceilalți – fiecare are propriul ritm și drum. Compararea constantă ne fură din bucuria prezentului.
💡 Ce poți face? Începe prin a deveni conștient de unde îți pierzi energia. Alege conștient să o direcționezi spre ceea ce contează cu adevărat pentru tine.

Tu unde simți că pierzi cel mai multă energie? Scrie în comentarii! ⬇️

13/03/2025

Evitarea interacțiunilor sociale nu este doar despre „a fi timid” – poate fi un semnal al anxietății sociale, al fricii de respingere sau al perfecționismului. Dacă ai tendința să refuzi invitațiile, să te simți copleșit în grupuri sau să îți faci griji excesive despre ce cred ceilalți, iată câteva lucruri de reținut:
✔ E normal să ai emoții în contexte sociale, dar izolarea prelungită le poate intensifica.
✔ Gândurile anxioase nu sunt fapte – mintea îți poate exagera riscurile sau judecățile celorlalți.
✔ Expunerea treptată ajută – începe cu interacțiuni mai mici și confortabile, apoi crește treptat dificultatea.
✔ Sprijinul contează – discută cu un prieten de încredere sau un terapeut dacă evitarea îți afectează viața.
Dacă te regăsești în această situație, amintește-ți: conexiunile sociale ne oferă sprijin, apartenență și echilibru emoțional. Începe cu pași mici și fii blând cu tine!

#

12/03/2025

Ai învățat să fii mereu disponibilă, să pui nevoile celor dragi înaintea ta și să te simți vinovată dacă, măcar pentru un moment, ai vrea să te oprești. Dar corpul și mintea ta îți trimit semnale clare că ai nevoie de o pauză. Ignorarea lor nu te face mai puternică, ci doar te împinge mai aproape de epuizare.
Iată câteva semne că ai nevoie urgentă de timp pentru tine:
🔆 Iritabilitate constantă – Te enervezi ușor, chiar și pentru lucruri mici, și ai senzația că răbdarea ți se termină instant.
🔆 Epuizare fizică și mentală – Simți că nu mai ai energie, indiferent cât ai dormi. Totul pare copleșitor.
🔆 Lipsa motivației – Lucrurile care înainte îți făceau plăcere nu mai trezesc nicio emoție în tine.
🔆 Nevoia de a te izola – Ai vrea să fugi undeva unde să fii singură, măcar pentru câteva ore.
🔆 Dureri de cap frecvente sau alte simptome fizice – Stresul acumulat poate duce la migrene, dureri musculare sau probleme digestive.
🔆 Plâns spontan sau senzația că vrei să plângi fără motiv – Este un semn clar că ai depășit limita.
🔆 Gânduri de inadecvare sau vinovăție excesivă – Simți că nu faci niciodată suficient, chiar dacă te străduiești constant.

Te astept in terapie!

10/03/2025

Cum se poate gestiona vinovăția postpartum?
✔ Normalizarea sentimentelor – Este important să înțelegi că vinovăția este comună și că a fi o mamă bună nu înseamnă a fi perfectă.
✔ Comunicarea cu alți părinți – Vorbind cu alte mame, vei realiza că nu ești singură în aceste trăiri.
✔ Sprijin emoțional și profesional – Discuțiile cu un partener de viață, prieteni sau un psiholog pot ajuta la gestionarea emoțiilor.
✔ Evitarea comparațiilor – Fiecare mamă și fiecare copil sunt diferiți. Nu există un mod „corect” de a fi părinte.
✔ Odihnă și autoîngrijire – Timpul pentru tine nu înseamnă egoism, ci o necesitate pentru a putea fi o mamă mai echilibrată.
✔ Acceptarea ajutorului – Nu trebuie să faci totul singură. Acceptă sprijin din partea familiei și prietenilor.
Dacă vinovăția este însoțită de tristețe profundă, lipsa interesului pentru copil sau gânduri negative persistente, poate fi un semn de depresie postpartum.

09/03/2025

Cauze posibile ale vinovăției postpartum:

• Presiunea socială și așteptările nerealiste – Multe mame simt că trebuie să fie mereu fericite și să gestioneze totul perfect. Comparațiile cu alte mame pot amplifica acest sentiment.
• Dificultăți în alăptare – Mamele care întâmpină probleme cu alăptarea sau care aleg să nu alăpteze pot simți că nu oferă ce este „mai bine” pentru copil.
• Lipsa timpului pentru sine – Dorința de a avea timp pentru odihnă, carieră sau relația de cuplu poate fi însoțită de vinovăție.
• Oboseala și epuizarea – Epuizarea fizică și emoțională pot face ca mamele să se simtă inadecvate, mai ales dacă se enervează sau se simt copleșite.
• Legătura emoțională cu bebelușul – Unele mame nu simt imediat o conexiune profundă cu copilul lor și pot avea impresia că „nu sunt suficient de bune”.
• Revenirea la muncă – Mamele care trebuie să se întoarcă la serviciu devreme pot resimți vinovăție pentru că petrec mai puțin timp cu copilul.

Sentimentul de vinovăție în perioada postpartum este o experiență comună pentru multe mame și poate fi influențat de factori biologici, psihologici și sociali. După naștere, schimbările hormonale, lipsa somnului și presiunea de a fi o mamă „perfectă” pot contribui la apariția acestui sentiment.

07/03/2025

Teama de expunere este o formă de anxietate socială care apare atunci când o persoană se teme să fie observată, evaluată sau judecată de ceilalți. Aceasta poate varia de la o ușoară nesiguranță până la o frică intensă care interferează cu viața de zi cu zi.

Cauzele fricii de expunere
🧠 Factori biologici: O hiperactivitate a amigdalei (centrul fricii din creier) poate amplifica reacțiile de anxietate. De asemenea, un dezechilibru al neurotransmițătorilor (ex. serotonina) poate influența nivelul de stres.
📌 Experiențe negative: Umilințele din trecut, criticile sau momentele de jenă pot lăsa urme și pot întări convingerea că expunerea duce la rușine.
👨‍👩‍👦 Educația și mediul: Dacă ai crescut într-un mediu în care erai des criticat sau în care succesul era puternic condiționat de perfecțiune, ai putea dezvolta o sensibilitate crescută la evaluarea celorlalți.

Ai simțit vreodată această teamă? Scrie-mi în comentarii!⬇️

05/03/2025

Ai observat vreodată cm îți vorbești ție însuți? Dacă ai un critic interior puternic, s-ar putea să-ți sune familiar fraze precum:
❌ „Nu ești suficient de bun.”
❌ „Dacă încerci și eșuezi, toată lumea te va judeca.”
❌ „Nici măcar nu are rost să încerci.”
Această voce interioară poate avea rădăcini adânci în experiențele din copilărie, educație sau așteptările societății. Uneori, are o intenție bună—să ne protejeze de eșec sau de respingere—dar, dacă este prea puternică, ajunge să ne blocheze în frică și îndoială.

🗣Te astept în terapie să schimbam împreună vocea acelui critic.

04/03/2025

📌 Ca psihoterapeut, văd adesea cm anumite obiceiuri duc la autosabotare si scad considerabil stima de sine. Iată câteva greșeli frecvente:
🔴 1. Perfecționismul excesiv
➡️ Crezi că trebuie să faci totul perfect ca să fii valoros? Perfecțiunea nu există, iar teama de greșeli te poate paraliza. Intreaba-te:" Ce am făcut bine azi?"
🔴 2. Compararea constantă cu alții
➡️ Rețelele sociale sunt pline de imagini „perfecte”, dar nu vezi realitatea din spatele lor. Compararea cu alții îți poate slăbi încrederea în tine.
🔴 3. Dialogul interior negativ
➡️ Dacă îți spui mereu „Nu sunt suficient de bun”, mintea ta va începe să creadă asta. Inlocuieste-le cu afirmații realiste:" Greșelile fac parte din creșterea mea, învăț din ele".
🔴 4. Evitarea provocărilor de frica eșecului
➡️ Dacă eviți situațiile care te scot din zona de confort, nu îți dai șansa să îți demonstrezi că poți reuși. Începe cu pași mici. Fiecare reușită, oricât de mică, îți crește încrederea în tine.
🔴 5. Căutarea validării din exterior
➡️ Dacă ai nevoie constant de aprobarea celorlalți, stima ta de sine va depinde mereu de părerea altora. Întreabă-te: „Ce îmi place la mine, indiferent de ce cred alții?”
💬 Care din aceste puncte se regăsesc și la tine? Scrie în comentarii! ⬇️

02/03/2025

01/03/2025

Te critici constant? Simți că nu ești suficient de bun, indiferent de reușite?

Evitarea provocărilor de teamă că vei eșua poate fi un semn al unei stime de sine scăzute.

✅ Ce poți face?

🔹 Oprește criticile interioare – vorbește cu tine așa cm ai vorbi cu un prieten.
🔹 Recunoaște-ți calitățile și progresele, chiar și cele mici.
🔹 Înconjoară-te de oameni care te susțin și te apreciază.
🔹 Apelează la terapie – schimbarea începe din interior.
Dacă simți că ai nevoie de ajutor, sunt aici pentru tine! 💙