Cabinet Psihiatrie Psihoterapie DR. Monica Bărboiu

18/05/2024

Primele semne ale DEPRESIEI

ANHEDONIA ADICA LIPSA DE PLACERE

Ești mereu obosit, nu ai energie pentru nimic? Ca să duci la capăt chiar și sarcinile ușoare ai impresia că depui un efort cumplit? Nu neglija căci e posibil ca acestea să fie primele semne ale depresiei.
Depresia sau episodul depresiv reprezintă o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive. Primul semn de îngrijorare pentru starea ta psihică afectată de depresie, este scăderea interesului pentru tot ceea ce până cu puțin timp în urmă, îți făcea plăcere. Nu te mai interesează tot ce te interesa, nu te mai simți atrasă de hobby-urile care îți făceau plăcere, nici un domeniu de activitate nu ți se mai pare atractiv sau interesant. Și chiar dacă la început, faci eforturi să îți găsești motivații, să cauți motive pentru care te-ar interesa una sau alta dintre activități, treptat renunți și la această „regie' și de la dispoziția de „fără chef' treci la tristețe, la lipsa de putere, pentru a ajunge în scurt timp la descurajare, disperare și la: „nu-mi mai pasă de nimic'.

PLANUL EMOTIONAL

Elementul principal al depresiei este dispoziția tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La adolescenți însă, tristețea cauzată de depresie se manifestă adesea ca iritabilitate și enervare dar la adulți ea rămâne doar un dezinteres apatic.

RETRAGEREA SOCIALA

Al doilea semn de alarmă este retracția socială, auto excluderea din societate, neglijarea obiceiurilor sociale. Nu mai mergi la film, la teatru, eviți să mergi la joacă cu cei mici, nu ieși la grădinărit prin curte, ba chiar nu mai mergi la cumpărături.

TULBURARI DE CONTROL ALIMENTAR

De asemenea se modifică comportamentul alimentar. Fie remarci o anume bulimie, un apetit exagerat pentru unele mâncăruri mai ales pentru dulciuri, fie invers, o lipsă de poftă de mâncare. Ca rezultat vei observa o creștere în greutate, cu tendință spre îngrășare sau dimpotrivă vei slăbi accentuat fără să ții vreo dietă. Medicii consideră că o modificare a greutății corporale cu mai mult de 5% într-o lună de zile poate fi un simptom al depresiei, pe care de multe ori nici nu îl iei în seamă.

TULBURARILE RITMULUI SOMN-VEGHE

Un al semnal de alarmă leg*t de instalarea depresiei, care ar trebui să te îngrijoreze serios, este apariția „afecțiunilor-pereche', manifestări clinice care se instalează brusc și fără explicații- în paralel cu lipsa de chef manifestată permanent- și care afectează calitatea vieții. Prima și cea mai neplăcută este insomnia și tulburările de somn care se succeed. Fie te trezești din somn în cursul nopții și nu mai poți adormi, fie te trezești prea devreme dimineața și îți începi ziua deja obosită, fie îți este imposibil să adormi seara la ora la care te-ai pus în pat. Este posibil și să apară alt gen de tulburare de somn- deși ceva mai rar- somnul neodihnitor. Să dormi mai mult decât de obicei în cursul nopții și să îți fie aproape imposibil să te trezești dimineața, ba chiar să adormi în timpul zilei și să ai mereu senzația că „ți se închid ochii' că ești permanent neodihnită oricât de mult ai dormi.

LENTOARE SAU NELINISTE PSIHOMOTORIE

Pot apărea și modificări ale comportamentului motor: fie agitație, incapacitatea de a sta calmă, mersul de colo colo, frământatul mâinilor, frecarea hainelor etc. fie lentoare psihomotorie prezentă de la vorbire, la anumite mișcări.

DEFICIT MNEZICO-PROSEXIC [ATENTIE, MEMORIE]

De asemenea, probleme de memorie sau concentrare chiar și când e vorba de ceva simplu și ușor, scăderea concentrării, și a capacității de a lua decizii.

SIMPTOMELE SOMATICE=FIZICE ALE ANXIETATII

Simptome posibile: dureri de cap, stomac sau chiar articulații, tahicardie, hiperventilatie, tensiune musculara, ameteala ,vertij, nod in g*t, parestezii, transpirtie, tremor,racirea extremitatilor,etc

REFUGIU PRIN ABUZ DE SUBSTANTE ANXiOLITICE:

alcool, droguri, metode de tratament naturiste sau homeopate sau chiar metode pseudostiintifice de asa zisa consiliere,psihoterapie prin energii, imbratisari,hipnoze, retete ale fericirii, etc

Lăsată netratată, depresia induce simptome agravante, care se dezvoltă pornind de la sentimente de inutilitate, vinovăție excesivă, ajungând la pierderea încrederii în sine și aprecieri neg*tive excesive față de propria persoană și terminând (în formele cronice) cu gânduri neg*tive și chiar sinucigașe. Pare o exagerare dar în întreaga lume se înregistrează 20 milioane de tentative de sinucidere, iar un milion de persoane reușesc să-și ducă la capăt acțiunea de suicid, iar aproape jumătate din acești oameni suferă de depresie.

Dacă una sau mai multe dintre simptomele de mai sus se repetă aproape zilnic, mare parte din zi, vreme de cel puțin 2 săptămâni, e cazul să mergi la un specialist care să-ți recomande fie tratament psihoterpeutic fie medicamentos.

15/01/2024

https://www.youtube.com/watch?v=4nVZQeRWnzc

How cardiac action potentials relate to body surface EKG. Purchase PDF (script of this video + images) here: https://www.alilamedicalmedia.com/-/galleries/p...

15/01/2024

https://www.youtube.com/watch?v=RYZ4daFwMa8

The cardiac conduction system explained clearly and simply. Purchase PDF (this video script + images) here: https://www.alilamedicalmedia.com/-/galleries/pdf...

09/01/2024

Pentru că azi am auzit pe cineva, care prin dietă ar putea slăbi, spunând că singura modalitate de slăbire este operația de micșorare a stomacului și mie mi se pare o metodă extremă și controversată datorită riscurilor și efectelor adverse, o să scriu despre o variantă care chiar funcționează.

DIETĂ CBT

ANTRENEAZĂ-ȚI CREIERUL PENTRU SLĂBIRE

Totul pare să fie destul de simplu atunci când vorbim despre diete: trebuie să mănânci mai putin si să faci mai mult sport, iar kilogramele se vor topi de la sine.
Dar in realitate lucrurile sunt mai complicate – de ce unii oameni reușesc să slăbească, iar alții nu? Cum de reușesc unele persoane sa piarda si 10 kilograme pe lună, iar altele se chinuiesc ani de zile cu diete restrictive și degeaba? Diferența constă in modul in care îți ANTRENEZI CREIERUL PENTRU SLĂBIRE, susține dr. Beck, președintele Institutului pentru Terapie si Cercetare Cognitivă din America.

Dieta Beck, bazată pe cartea „The Beck Diet Solution” scrisa de Dr. Judith Beck, nu este un regim de slăbire în înțelesul clasic al cuvântului, însă, fără doar si poate, ajută oameni din lumea întreagă să piardă kilogram d**a kilogram.
Secretul programului de slăbire Beck constă în antrenamentul minții – gândirea fiind cel mai important instrument al acestei diete – și în adoptarea unui stil de viață sănătos, care să includă alimente proaspete si puțină mișcare.

Dacă te-ai hotărât să-ți antrenezi si tu mintea pentru slăbire si vrei sa înveți SĂ GÂNDEȘTI CA O PERSOANĂ SLABĂ , aruncă toată mâncarea nesănătoasă din frigider, inlocuieste-o cu fructe, legume si carne slabă, practică cel putin trei ore de sport săptămânal si urmează pașii esențiali ai programului Beck.

1.Incetează să te mai minți singur - fază de negare

De fiecare dată când se simt stresați, entuziasmați sau poate chiar deprimați (emoții intense), oamenii plinuți se refugiază in platouri imense cu cârnăciori sau multe, multe pătrățele de ciocolată si isi spun:
„Mănânc doar de data asta, pentru ca ma simt bine/rau/fericit/nefericit, iar de mâine mă apuc iar de regim”.
Oprește-te din goana din acest cerc vicios și nesănătos si propune-ti ca, din acest moment, să ai mai multă grijă de corpul tău și să mănânci doar alimente ce-ți fac bine!

2.Fă diferența dintre poftă și foame.

Pofta de mâncare poate apărea chiar si atunci cand, practic, ești sătul, însă simți nevoia de a gusta dintr-un anumit aliment, de obicei fiind vorba de ceva dulce sau plin de grăsimi (pizza, hamburgeri). Dacă aștepți aproximativ 20 minute, acest craving, sesizat de senzorul hipotalamic, se liniștește. Trebuie doar să amâni pofta, focalizând atenția pe alte gânduri, activități.
Foamea, in schimb, apare la mai mult de patru ore după ultima masă consistentă și este resimțită puternic in ,,stomacul gol".

3.Fii organizat

Planifică-ți meniul cu o zi înainte, fă-ți întotdeauna o lista de cumpărături si nu te abate de la programul tău de exerciții fizice. Învață să ignori factorii subiectivi, precum „lipsa de chef” sau tendința de a amâna de pe o zi pe alta.

4.Învață să te oprești

In cartea sa, Dr. Judith Beck arată că oamenii hiperponderali, mănâncă aproape întotdeauna mai mult decat este necesar pentru a se simți sătui, în timp ce persoanele slabe știu când să se oprească: atunci când senzația de foame a dispărut, și nu când stomacul este supraîncărcat. Dacă ești obișnuit să nu lași nimic in farfurie, indiferent că ești deja satul sau porția este exagerat de generoasă, învață din comportamentul oamenilor slabi să te oprești exact atunci când nu mai simți foamea, lăsând in farfurie ce este in plus. Acasă, micșorează considerabil porțiile, iar atunci când mănânci in oraș controlează-ți tendința de a lasa farfuria… curată!
Nu contează cât ai plătit, e mai importantă sănătatea.

5.Gândește-te la motivații și consecințe

De ce vrei să slăbești? Ce te-ar motiva sa continui dieta, indiferent de circumstanțe (pofte culinare, evenimente familiale, petreceri)?
Care sunt consecințele derapajelor de la dieta sănătoasă si ale mâncatului în exces?
Dar care sunt consecințele (pozitive) ale unei alimentații echilibrate si ale unui stil de viață activ?
Acestea sunt principalele întrebări cărora trebuie să le găsești un răspuns tu însuți/însăți, meditând in fiecare zi la ceea ce te motivează să slăbești si la turnura pozitivă pe care o poate lua viața ta dacă ai fi mai slab, într-o primă etapă, măcar cu trei kilograme.

27/03/2023

04/07/2022

Marie Skłodowska Curie died of aplastic anaemia on 4 July 1934, a result of years of exposure to radiation through her work. Even today her laboratory notebook from 1899-1902, is radioactive and will be for 1,500 years.

04/07/2022

Remembering the remarkable Marie Skłodowska Curie - awarded the 1903 physics prize and 1911 chemistry prize - who passed away in 1934.

24/07/2021

Frica e un mecanism de apărare și perpetuare a speciei împotriva pericolelor reale. Softwareurile care ni se bagă în gândire de mici copii, sau ulterior prin manipulare, determina etichetarea pericolului. Această etichetă cognitivă a pericolului, sub forma unui gând spontan, parazitar sau circumstanțial, aflat anatomic in lobii frontali și temporali ai creierului, trimite un semnal spre subcortical spre amigdala cerebrală, care e un centru de alarma a pericolului, apoi se descarcă adrenalină in sânge prin hipotalamus, hipofiza, sistemul nervos simpatic periferic. Exemplul matematic de etichetare a pericolului: un om din comuna primitiva vede un tigru. Știe că e pericol. Intervine acest mecanism de supraviețuire cu descărcare de adrenalina, care duce sângele în mușchi pt a lupta sau a fugi. Același om, vede o grenadă. Nu știe ce este pt că nu i s-a etichetat încă pericolul. I se pare o pietricică ciudată, îi scoate fitilul, explodează și moare fără frică. Deci înainte de declanșarea mecanismului de frică, e un gând de etichetare, clar. Emoția e secundară gândului, cu toate mecanismele ei fiziologice. Acum să ne gândim câte pericole avem implementate în subconștient. De la primul ,,ai grijă" al părinților, când se transformă în de ce? la copil...logic că de un pericol... ni se spune Pericol! Apoi...alte pericole, îngrijorări, procesări și scenarizări pe pericole, scheme de vulnerabilitate, incompetență, perfecționism, etc. Creierul face asta crezând că e supraviețuire să scenarizezi și să previi. Această hiperprocesare ne fură atenția. Concentrarea atenției e vitală într-o situație de pericol real pt evaluarea și gestionarea situatiei. Dar noi avem scenariile în cap. Și avem impresia că e prevenție, mai exact control. Controlul e o iluzie. Doar informațiile de pe hardul creierului și atenția poate duce la o doza de control în gestionarea situatiei. O mică doză. Doar că trăind în credințe gen: If, must, should, ridicam controlul la rang de împărat. Și grenadele din ziua de azi sunt altele, toate ororile de la tv, familia perfectă, imaginea perfectă, jobul, sănătatea, frica de a fi judecat,etc, etc... Doar că ne condamnăm singuri, pe aceste programe de gândire virusate. Și adrenalina devine grenada somatică din corp. Când ea e genetic formată să controleze pericolele reale.

06/03/2021

Introducere în psihoterapia cognitiv comportamentală
La începutul anilor 50, când teoriile freudiene îşi găseau destul de mulţi adepţi printre terapeuţi, doi psihologi, Albert Ellis şi Robert A. Harper, au avut curajul de a lupta împotriva curentului, afirmând că evenimentele neplăcute ale copilăriei sau învinovăţirea pentru dorinţele incestuoase faţă de un părinte nu sunt sursa tuturor angoaselor adulţilor, asa cm susţineau practicanţii psihanalizei. Ei au susţinut că sursa majorităţii problemelor, nemultumirilor şi a comportamentelor inadecvate ale oamenilor vine din interiorul acestora, din propriile lor credinte iraţionale, care pot fi modificate asemenea unor algoritmi computerizaţi. În acest fel s-a născut terapia raţional-emotivă comportamentală.
Premisele acesteia, bazate pe studii clinice îndelung*te, sunt următoarele:
1. Nu evenimentele de viaţă, gândurile sau comportamentele celorlalţi faţă de noi ne fac să ne simţim nefericiţi, ci propriile noastre credinţe şi interpretări faţă de respectivele evenimente;
2. Suntem în deplin control al schimbării acestor credinţe iraţionale care ne afectează viaţa în mod neg*tiv şi, câteodată, total dezadaptativ situaţional.
Astfel, terapia cognitiv comportamentală are ca şi element central modelul ABC, care include urmatoarele componente:
• A - evenimentele activatoare, conflicte, adversităţi, gânduri care interfereaza cu scopurile noastre (ex., a fi urât de ceilalţi; a avea un eşec la un examen; gândul că ne-am putea îmbolnăvi subit; iminenţa unei schimbări a vremii în timp ce jucăm fotbal);
• B - credinţele (beliefs) despre evenimentul A, care provin din filosofia de viaţă a fiecaruia, din educaţie sau din anturaj;
• C - consecinţele sau rezultatele evenimentului A, privite prin prisma credinţelor B.
Până aici, sunt doar noţiuni de teorie aridă. Aplicarea acestui model în viaţa fiecăruia dintre noi începe odată cu împărţirea netă a credinţelor noastre (B) în două tipuri:
1. Credinte rationale cu privire la evenimentul A, cm ar fi: nu am nevoie de aprobarea tuturor, sunt valoros doar pentru că exist ca fiinţă umană; ar fi de dorit să trec examenul cu notă mare; e neplăcut să mă îmbolnăvesc, dar nu e o situaţie ameninţătoare de viaţă; e frustrant că se pune ploaia, dar mă pot reorienta către alte activităţi.
2. Credinţe iraţionale cu privire la evenimentul A, de genul: sunt o persoană LIPSITĂ DE VALOARE dacă nu mă place toată lumea; TREBUIE să imi trec examenul cu nota mare, altfel e catastrofal; NU AM VOIE să imbolnavesc; dacă se pune ploaia e CATASTROFAL;
In functie de B-ul pe care îl aplicam pentru a procesa evenimentul A, putem avea două feluri de consecinte (C) din acest demers cognitiv:
1. Consecinţe adaptative sau emoţii constructive, de exemplu: îmi pot continua activitatea şi fără aprobarea tuturor; dacă pic examenul, voi învăţa mai bine data viitoare; dacă mă îmbolnăvesc, voi delega pe cineva să îmi ţină locul la serviciu şi voi face tot ce pot ca să mă însănătoşesc; frustrare şi regret pentru că ploaia nu mă lasă să îmi continui jocul de fotbal.
2. Consecinţe dezadaptative sau emoţii distructive: depresie sau furie dacă nu mă place toată lumea; dacă îmi pic examenul, sunt un ratat şi voi fi întotdeauna un codaş; mila şi autocompătimire în caz de boală; furie în cazul în care nu se opreste ploaia.
Cum ne dăm seama dacă o credinţă este raţională sau nu? Simplu, spun adepţii terapiei cognitiv comportamentale: o credinţă, pentru a fi raţională, trebuie să îndeplinească trei criterii:
1. Să fie logică (În caz de durere abdominală la un subiect tânăr, e mai probabil să fie un cancer sau o simplă indigestie?);
2. Să fie conformă cu realitatea (Care este şansa să se pună ploaia, dacă cerul este senin şi prognozele sunt favorabile?);
3. Să fie pragmatică (Emoţiile sau anxietatea extremă înaintea unui examen îmi aduc vreun beneficiu? Sau chiar mă împiedică să mă concentrez la maximum).
Dacă cel puţin unul dintre cele trei criterii nu este îndeplinit, atunci apare angoasa sau suferinţa emoţională. Practic, spune Albert Ellis, suntem prizonierii propriilor modalităţi de gândire şi ai propriilor credinţe iraţionale. Pentru a le schimba însă, nu este suficient să stăm ani în şir pe canapeaua analiştilor şi să le povestim toată copilăria ci, în urma unui demers terapeutic relativ scurt (10 – 20 de şedinţe), să ne disputăm în mod activ credinţele iraţionale, să vedem ce anume ne este folositor/adaptativ în gândire şi sa blocăm, în ciuda rutinei şi a obişnuinţei, gândurile intruzive, dezadaptative, angoasante.