26/05/2026
Luxația acromio-claviculară – abordare modernă în diagnosticul și tratamentul chirurgical al instabilităților centurii scapulare
Luxația acromio-claviculară reprezintă o patologie traumatică a centurii scapulare caracterizată prin pierderea congruenței articulare între extremitatea distală a claviculei și acromion, secundară lezării structurilor capsulo-ligamentare stabilizatoare. Această leziune apare predominant în urma traumatismelor directe asupra umărului, fiind frecvent întâlnită la pacienții activi și în contextul traumatologiei sportive.
Din punct de vedere clinic, pacienții pot prezenta:
▪️ durere intensă la nivelul articulației acromio-claviculare;
▪️ impotență funcțională a membrului superior;
▪️ deformare caracteristică cu ascensionarea claviculei distale;
▪️ limitarea mobilității active a umărului;
▪️ sensibilitate locală și edem posttraumatic.
Evaluarea imagistică include examinarea radiologică standard și, în cazuri selecționate, investigații avansate pentru aprecierea gradului de instabilitate și a leziunilor asociate. Clasificarea Rockwood rămâne standardul utilizat în aprecierea severității leziunilor acromio-claviculare și în stabilirea indicației terapeutice.
Managementul terapeutic este individualizat în funcție de:
✔️ gradul instabilității articulare;
✔️ afectarea structurilor ligamentare;
✔️ statusul funcțional al pacientului;
✔️ necesitățile biomecanice și profesionale;
✔️ nivelul de activitate sportivă.
În luxațiile acromio-claviculare de grad înalt, precum și în cazurile simptomatice persistente, tratamentul chirurgical reprezintă opțiunea terapeutică de elecție.
Obiectivele tratamentului chirurgical:
✔️ restabilirea reducerii anatomice acromio-claviculare;
✔️ reconstrucția stabilității coraco-claviculare;
✔️ recuperarea biomecanicii fiziologice a centurii scapulare;
✔️ prevenirea instabilității cronice și a durerii persistente;
✔️ optimizarea funcționalității membrului superior.
Tehnicile chirurgicale moderne includ:
▪️ reconstrucții ligamentare anatomice;
▪️ sisteme de suspensie coraco-claviculară;
▪️ stabilizare acromio-claviculară asistată artroscopic;
▪️ proceduri minim invazive cu conservarea structurilor periarticulare.
Progresele actuale în chirurgia umărului și utilizarea tehnicilor minim invazive permit:
✅ reducerea agresiunii tisulare;
✅ stabilitate biomecanică superioară;
✅ recuperare funcțională precoce;
✅ reluarea rapidă a activităților sportive și profesionale;
✅ rezultate funcționale și estetice optimizate.
📌 Diagnosticul precoce, evaluarea clinică și imagistică riguroasă, precum și alegerea tehnicii chirurgicale adecvate reprezintă elemente esențiale în obținerea unui rezultat funcțional superior și în prevenirea complicațiilor pe termen lung ale instabilității acromio-claviculare.