Psiholog Psihoterapeut Ghimpău Obeanu Simona Eliana

19/07/2025

„Sinceritatea nu înseamnă să-ți verși adevărul brut asupra oricui.
A vorbi despre ceea ce simți nu este întotdeauna cel mai blând lucru pe care îl poți face.

Sigur, e esențial să fim autentici unii cu ceilalți; să nu ne mai ascundem și să ne arătăm așa cm suntem cu adevărat dar la fel de important este să cultivăm și discernământul.

Promovăm sensibilitatea față de ceea ce avem noi nevoie dar și sensibilitatea profundă față de locul în care se află celălalt. E important să avem grijă și pentru lumea lui interioară.
Altfel, „Eu doar îmi exprim adevărul meu crud!”
nu este altceva decât egoism deghizat.

Nu este întotdeauna un gest de iubire să ne „împărtășim” cele mai adânci trăiri – durerea, furia, frica, traumele, revelațiile – cu cineva care nu a consimțit să le primească, care nu poate sau nu dorește să le asculte, care nu are capacitatea sau disponibilitatea emoțională necesară în acel moment.

Este vital să respectăm limitele, starea, nevoile și ritmul celorlalți. Să ținem cont de dorința lor de a ne asculta, de cât pot duce într-o zi. Să nu uităm că fiecare om are propriile răni, propriile lupte invizibile, durerile lor nerostite.

Asta înseamnă să întrebăm, cu grijă și respect, înainte să ne revărsăm povestea, durerea sau vulnerabilitatea.

Altfel, ceea ce ar fi sacru devine doar o descărcare emoțională pe umerii altuia, care poate nu are cm sau de ce să o ducă.

Da, să fim sinceri și autentici unii cu ceilalți.
Dar să ne spunem adevărul celor care sunt pregătiți, disponibili și deschiși pentru asta. Cei care au spus explicit „da” pentru un astfel de contact profund – un terapeut, un prieten apropiat, un partener, un membru al familiei care ne poate oferi cu adevărat acest spațiu.

Da, să „ne spunem adevărul”.
Dar să știm și când să tăcem. Să respirăm. Să ascultăm.
Să ne deschidem către celălalt cu curiozitate reală.
Să întrebăm: Ce ai tu nevoie? Ce simți? Ce poți duce azi?

Să nu presupunem nimic!
Presupunerile și așteptările nerostite pot distruge o relație.
Întreabă. Întreabă dacă e ok să îți exprimi durerea.
Și fii pregătit să accepți și un refuz.
Chiar și dezamăgirea poate deveni o poartă spre iubire.

Nu este întotdeauna vorba despre „a ne exprima sentimentele”.
Există un timp pentru cuvânt și un timp pentru tăcere.
Un timp pentru a ne arăta interiorul, și un timp pentru a fi martori tăcuți ai celuilalt.
Un timp pentru a sta împreună, și un timp pentru a oferi spațiu.

Un timp pentru a spune „adevărul nostru crud”, și un timp pentru... a nu-l spune deloc. Poate că, uneori, aceasta e cea mai mare formă de iubire.

Aceasta este dansul și misterul relației.”

– Jeff Foster

13/07/2025

„Vrei să crești o fiică puternică, care nu se lasă doborâtă? Ține minte aceste zece adevăruri:

Nu, nu e doar o „fetiță cu personalitate.”
Este o forță în devenire.
Și tu ești grădina în care învață cm să crească fără să-și înghită propria voce.
Fiica ta nu e încăpățânată. E curajoasă!

1. Lumea va fi aspră cu ea.
O va numi „dificilă”, „prea vocală”, „prea mult”.
Asigură-te că acasă nu e locul unde aude asta prima dată.
2. Când te provoacă, nu e lipsă de respect.
E prima ei încercare de a spune: și eu contez.
Nu te lupta cu ea. Fii ghidul care o învață să lupte frumos.
3. Când e furtună, tu rămâi țărmul.
Calmul tău o învață că puterea nu înseamnă să strigi.
Înseamnă să știi cine ești și să nu te pierzi, chiar și când ceilalți o fac.
4. Nu trebuie să-ți impui autoritatea.
Ești mama ei. Ești deja autoritatea.
Dar fii acea autoritate care nu e condusă de ego, ci de iubire.
5. Ascultarea oarbă nu e obiectivul.
Ci gândirea liberă, compasiunea și încrederea.
Vrei un copil cuminte? Sau o femeie care gândește cu inima și acționează cu coloană vertebrală?
6. Când trântește uși și ridică tonul, nu e „rea.”
E doar o inimă care învață să se regleze.
Nu-i închide emoțiile, învaț-o să le înțeleagă.
7. Nu-i pedepsi trăsăturile pe care societatea le aplaudă la bărbați.
Curajul, fermitatea, pasiunea , toate sunt daruri.
Nu le transforma în rușini.
8. Las-o să fie și floare, și foc.
Protejează-i blândețea, dar nu-i stinge forța.
Fetele nu trebuie să aleagă între a fi dulci sau puternice.
9. Nu pierzi controlul când nu o controlezi.
Câștigi ceva mai prețios: încrederea ei.
Și asta cere timp, răbdare și prezență.
10. Respectul nu vine din frică.
Ci din conexiune.
Din faptul că o vezi, o validezi, o auzi, o iubești.
Chiar și — mai ales — când te pune la încercare.

Nu crești doar o fiică.
Crești o viitoare femeie care va ști să se ridice și să-și spună numele cu voce tare, pentru că tu, mama ei, n-ai încercat niciodată să o faci mai mică, ci ai fost femeia care i-a dat spațiu să crească.❤️”

✍🏻Autor: ©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)

Sursa: O mamă

10/07/2025

Ce faci dacă prietenul tău vrea să se drogheze la Beach, Please? 7 recomandări pe înțelesul tinerilor !

A început Beach, Please. Swae Lee a făcut show, a dat și un shot cu Selly. Știi cm e... pentru mulți dintre voi, un festival e despre vibe bun, relaxare după un an de școală, libertate (fără părinți, fără cineva care să vă zică ce să faceți), și evident – artiști preferați live. Idolul tău e acolo. Și da, toate astea se pot trăi la maximum fără să te atingi de droguri sau alcool. Chiar se poate.

Unii o fac și fără țigări și energizante. Dar... există și gașca aia care zice “hai să simțim tot mai bine, dă-o dreaku de treabă”, și pentru asta aleg droguri, alcool, țigări – uneori toate la un loc. Fie că e vorba de good vibes (visul vieții tale) sau de stări nasoale (depresie, despărțiri, dramă), unii caută să le amplifice artificial, bagă în ei ”ceva bun”.

Mulți tineri au plecat de acasă cu gândul ăsta: “abia aștept să mă fac varză”. Și își fac un plan mișto pentru asta. Sună cunoscut?
Problema reală: minorii la festival

Ce văd eu (și o zic cu toată seriozitatea) e faptul că minorii au acces la festivaluri mari, fără filtre reale. Selly zicea că 70% din participanți au între 18 și 24 de ani. Bun. Dar restul de 30%? Dacă sunt minori, înseamnă cam 45.000 de puști sub 18 ani? Sau poate sunt și adulți peste 24, adică 40+, părinți? Nu știm exact, că n-a explicat, dar îngrijorarea rămâne. Și faptul că o mamă spunea ”toți colegii ei merg, nu am ce să fac, nu este o justificare, nici o scuză”.

Real talk: minorii nu-s 100% pregătiți (neurocognitiv) să-și asume riscuri. Se bazează prea mult pe alți prieteni, nu văd mereu consecințele și... pot suferi grav din cauza asta.

Și hai să fim sinceri: acele hârtii semnate de părinți (gen “acordul părintelui”) nu valorează nici cât o story ștearsă după 2 minute. Nu oferă nicio protecție reală.

Adică... părintele îți semnează ceva “că ești pe răspunderea lui”, dar tu ești acolo singur, în mijlocul haosului, printre mii de oameni (scuze 150.000), fără cineva care chiar să te poată proteja real și să țină la tine. Dacă tatăl tău e și în la mare, dar la Constanța sau Costinești, deci departe de tine, chiar a venit degeaba.

Dacă ți se face rău, dacă intri într-o situație periculoasă sau dai peste anturaje dubioase, hârtia aia nu te scoate din belea.
E ca și cm ai merge pe teren cu o foaie care zice “nu mă accidentați, vă rog!”. Niciun sens.

Iar vorba repetată obsesiv de Selly: ”suntem în cel mai în siguranță festival”, mai în siguranță decât în club, cu 800 de polițiști, este fix o vorbă de marketing, deci falsă.

În alte țări, minorii NU au voie neînsoțiți la festivaluri. La unele, nu au voie deloc. Punct. La 15-16 ani, nu ai ce căuta într-un spațiu unde pericolele pentru sănătate și siguranță sunt mari. Oricât de cool ar părea și chiar dacă ratezi distracția. Așteaptă.

Ok... dar ce fac dacă prietenul meu vrea neapărat să consume?

1. Prietenii sunt soluția.

Dacă părinții sunt la sute de kilometri, dacă organizatorii nu pot controla fiecare persoană din cei 150.000, atunci TU ești linia de siguranță a prietenului tău. Fiți atenți unii la alții. Fiți prezenți. Fiți conștienți. Săriți în ajutor, fii un prieten bun. Nu-i lăsați singuri nici 1 secundă.

2. Prevenția începe înainte de festival.

Mulți zic dinainte: “la Beach Please mă fac praf”. Dacă afli ceva de genul ăsta, nu stai pasiv. Încercă să-l faci să se răzgândească. Vorbește mult cu el. Schimbă-i planul. O ieșire tare nu înseamnă să-ți distrugi corpul, ci să creezi amintiri tari. Convinge-l cu vibe, nu cu panică. E cea mai eficientă metodă: să-l oprești înainte să înceapă.

3.Dacă tot o face... minimizează-i efectele.

Dacă n-a funcționat planul A, treci la B. Spune-i:
o să nu exagereze
o să nu combine alcool + pastile/droguri
o să consume doar o chestie (nu tot ce prinde)
o să bea apă, multe pauze, mâncare
o să nu fie singur
o să-ți spună dacă simte ceva ciudat

Fetele, mai ales, trebuie să fie extra atente când intră în vorbă cu necunoscuți. Siguranța > vibe.

4. Fugi de zonele dubioase.

Locuri foarte aglomerate, ciudați în jur, vibe dubios? Evită-le.
Ai simțit vreodată că intri într-un loc și totul pare sketchy? Gen oameni care se uită insistent, au o energie ciudată, se comportă ciudat, pot fi agresivi sau te privesc ca și cm „au un plan”? Sau zone lăturalnice, întunecate, unde e liniște, dar în același timp simți că se întâmplă ceva shady?
Fix genul ăla de locuri sunt de evitat.

Exemplu real: o fată de 16 ani a fost abordată de un tip “super prietenos” într-o zonă mai retrasă. I-a zis că are ceva “mai tare decât orice cocktail din bar”, i-a oferit o substanță, și când ea a refuzat, a devenit insistent și enervant. Din fericire, era cu prietena ei și au plecat imediat spre o zonă aglomerată.

Ține minte: dacă ceva sau cineva nu-ți inspiră încredere — e un semnal de alarmă. Nu ignora instinctul, chiar dacă pare awkward să pleci. Îți salvează seara. Sau mai mult decât atât.
Mergi cu gașca în zonele safe. Apropo, Selly și cu cei de la Agenția Antidrog renăscută anunțau niște zone safe. Vezi ce-i pe acolo.

5. Du-te constant în zonele de relaxare & hidratare.

Sunt acolo fix pentru voi. Ia o pauză, bea apă, stai la umbră. E ok să respiri puțin între haosul concertelor.
Nu e doar “pauză de moșuleală”, e literalmente ce-ți poate salva vibe-ul pe termen lung.

Ai mers multe ore cu trenul, ai stat la coadă, ai dansat ore în soare, ai băut poate și ceva alcool, e normal să ți se înmoaie picioarele sau să te ia cu amețeală. E normal să dormi.
Uite un exemplu: un tip de 17 ani, la un festival, n-a băut apă toată ziua și a stat în soare la main stage. A leșinat chiar înainte să intre artistul lui preferat. A fost scos pe brațe, dus la cortul medical, și a ratat tot setul.

Deci da — hidratarea și o pauză la umbră (un somn) pot face diferența între “cea mai tare noapte” și “am ajuns pe targă”.

6.Dacă se simte rău cineva, CERE AJUTOR.

Nu sta pe gânduri. Există corturi medicale, paramedici, echipe de urgență. Și NU, medicii NU sunt obligați să cheme poliția. Siguranța e pe primul loc. Fără frică, fără rușine. Cere ajutor, salvezi o viață. Sună la 112.

7. S*x neprotejat? Nu e doar “oops” — e ruleta rusească.

La festivaluri, între vibe, alcool și “ne-am conectat instant”, e super ușor să uiți de protecție. Dar real talk: nu e cool să te trezești cu sarcuna, BTS-uri, boli sau stres post-festival.
Gândește-te așa: îți pui husă la telefon, nu? Îți pui și cod de deblocare, și folie de sticlă. Atunci de ce n-ai face același lucru cu tine?
Condom = basic decency. Nu te protejezi doar pe tine, ci și pe celălalt.
Și nu, nu merge cu “lasă că e de încredere, mi-a zis că e clean”. Gen… nici iPhone-ul nu pornește fără Face ID, tu de ce ai face “unlock” așa, random?

8. Fetelor, fiți cu ochii-n patru la agresori sexuali. Serios.

La festivaluri, energia e sus, lumea dansează, socializează, e fun. Dar în toată agitația asta, unii confundă friendly cu invitație, și nu e deloc ok.
Faptul că zâmbești sau dansezi lângă cineva nu înseamnă că ai zis “da” la ceva. Corpul tău = regulile tale. Dacă un tip devine insistent, te atinge aiurea sau nu pricepe că nu vrei... nu-i datorați nimic. Nici zâmbet, nici explicații, nici răbdare.

Dacă ți se pare că se apropie prea mult, te simți inconfortabil sau ți se aprinde beculețul roșu — pleacă, schimbă zona, cheamă o prietenă, cere ajutor.
Și fii atentă la băuturile tale. Nu lăsa paharul nesupravegheat, nici măcar pentru un TikTok.
Nu e paranoia, e instinct. Și e cel mai tare superpower.
Mai bine “par puțin rece” decât să rămâi blocată într-o situație nașpa.

9. Ține-ți telefonul mereu încărcat și la îndemână, plus bani cash sau cardul separat.

La festival, telefonul tău e ca un lifeline – e modul tău să ceri ajutor, să stai conectat cu prietenii, să găsești zonele sigure sau să verifici locația celor din grup.
La festival, să rămâi fără baterie sau fără bani la tine e fix ca și cm ai rămâne offline și fără backup — nu poți să ceri ajutor, să-ți chemi un UBER, să cumperi apă sau să pleci rapid dacă e nevoie. Ia o baterie externă și ascunde banii în locuri diferite, ca să fii mereu pregătit(ă).

10.Repet Mini-ghidul de supraviețuire rapid:

o NU combina alcool cu droguri.
o Hidratează-te.
o Mănâncă (NU pe stomacul gol).
o Fii atent la semne de supradoză (leșin, respirație lentă, confuzie).
o Dacă vezi ceva grav → cere AJUTOR imediat.

Final:
Un festival e despre libertate, dar libertatea vine cu responsabilitate. Vrei să te simți bine? Super. Dar nu-ți sabota viața doar pentru “o noapte tare”. Prietenii adevărați nu te lasă să te pierzi, te țin aproape. Și tu poți fi prietenul ăla. Have fun, bro !

27/06/2025

Subscriu.

01/06/2025

"Cine vede prea multe ajunge să nu se potrivească nicăieri." Friedrich Nietzsche

Sentința are o profunzime brutală. Vorbim despre acel punct fără întoarcere pe care îl atingem atunci când ne trezim la anumite adevăruri despre viață, despre noi înșine sau despre lume.
Nietzsche, ca un bun filosof al abisului, a înțeles că cunoașterea poate fi o binecuvântare, dar și o povară: cand vezi clar, nu mai poți orbi. Și asta poate face a fi profund singur.

"Cine vede prea multe poartă o singurătate profundă" atinge o fibră foarte umană: acel sentiment de a fi la un alt nivel de conștiință unde nu te mai poți conecta cu ceea ce cândva părea normal. Ce îți oferea alinare nu o mai face, iar asta poate durea. Dar poate fi și atât de luminos în cât de intensă poate deveni acea singurătate un spațiu fertil, plin de autenticitate, dacă este ținut cu iubire de sine și conexiune cu cei care s-au trezit și ei.

Claritatea nu este întotdeauna un cadou confortabil.
Nietzsche știa că trezirea la anumite adevăruri te face un ciudat, chiar și printre ai tăi.
Nu pentru că ești superior, ci pentru că nu te mai poți preface că ești ignoranță.
Cine vede prea multe poartă o singurătate profundă: aceea de a nu putea să te întorci.
Dacă te simți înstrăinat de lume, poate că ai învățat să vezi nefiltrat ceea ce alții încă neagă."

(Vanessa Fauvet)

24/05/2025

„Bacteriile din intestinele tale controlează pofta de mâncare și dispoziția. Microbiomul intestinal produce 95% din serotonina corpului - hormonul fericirii. Bacteriile "rele" îți creează pofta de zahăr pentru a se hrăni, în timp ce cele "bune" te îndeamnă să mănânci legume. Ești literalmente controlat de o civilizație microscopică din stomac.

Ești ceea ce mănâncă bacteriile tale. Sau, mai exact, ceea ce ele vor ca tu să mănânci. În fiecare moment, miliarde de microorganisme care trăiesc în intestinul tău comunică între ele, cu sistemul tău nervos, cu hormonii și chiar cu creierul tău – modelându-ți poftele alimentare, nivelul de energie și dispoziția generală. Această comunitate complexă și vie este cunoscută sub numele de microbiom intestinal, iar influența sa asupra comportamentului uman este mult mai profundă decât am crezut vreodată.

În interiorul tractului tău digestiv trăiesc între 100 și 300 de trilioane de microorganisme – bacterii, virusuri, ciuperci și alte entități microscopice – într-o armonie fragilă. Deși ele cântăresc doar în jur de 1-2 kilograme, impactul lor este colosal. Printre funcțiile lor esențiale se numără digestia, absorbția nutrienților, susținerea sistemului imunitar și, poate cel mai fascinant, producerea substanțelor chimice care îți influențează creierul.

Poate părea incredibil, dar peste 95% din serotonina din corp – hormonul responsabil pentru starea de bine, somn și echilibru emoțional – nu este produsă în creier, ci în intestin, cu ajutorul bacteriilor „bune”. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să numească intestinul „al doilea creier”. De fapt, sistemul nervos enteric, care controlează tractul gastrointestinal, conține mai multe neuroni decât măduva spinării și este direct conectat cu creierul prin nervul vag. Prin acest canal, bacteriile intestinale trimit semnale chimice care pot influența totul: de la starea de spirit până la comportamentele impulsive.

Dar cm fac asta? Prin manipulare subtilă. Bacteriile benefice – cele care prosperă în prezența fibrelor, legumelor, fructelor și alimentației naturale – emit compuși care stimulează senzația de sațietate, reduc inflamația și generează o stare mentală calmă. Ele „te recompensează” atunci când mănânci ceea ce le ajută să trăiască. În schimb, bacteriile dăunătoare, cele care se hrănesc cu zahăr rafinat, fast-food și alimente procesate, îți „șoptesc” prin neurotransmițători să mai iei o prăjitură, să mai bei o cola sau să devorezi o pungă întreagă de chipsuri. Când le hrănești, ele se înmulțesc și domină. Când le înfometezi, pot declanșa disconfort, balonare, iritabilitate și chiar anxietate – ca niște mici dictatori care știu exact cm să-ți capteze atenția.

Acest joc biochimic te face literalmente prizonierul unei civilizații invizibile care trăiește în corpul tău. E ca și cm ai găzdui un oraș imens de creaturi microscopice care au interese, nevoi și preferințe alimentare proprii. Iar tu, fără să-ți dai seama, iei decizii zilnice – ce mănânci, cât mănânci, ce îți place și ce nu – influențat de aceste ființe minuscule.

Studiile recente merg și mai departe. S-a descoperit că dezechilibrul microbiomului – o condiție numită disbioză – este corelat cu afecțiuni precum depresia, anxietatea, ADHD-ul, oboseala cronică și chiar autismul. În același timp, un microbiom sănătos este asociat cu claritate mentală, somn odihnitor, piele curată și un sistem imunitar puternic.

Așadar, nu este o exagerare să spunem că alegerile alimentare de azi îți modelează sănătatea emoțională de mâine. Fiecare masă este un vot: fie pentru bacteriile bune care te sprijină, fie pentru cele rele care te controlează. Pofta de zahăr nu este doar o slăbiciune de moment, ci uneori un mesaj transmis de coloniile greșite. Iar schimbarea nu se produce doar prin voință – ci prin repopularea intestinului cu microbi buni, prin alimente integrale, prebiotice, probiotice și o relație mai atentă cu ce pui în farfurie.

În concluzie, în burta ta trăiește un univers întreg, cu legi, interese și consecințe reale. Iar tu ești nu doar gazdă, ci și liderul acestui ecosistem. Cum alegi să-l guvernezi, va decide dacă ești stăpân pe propriul corp – sau controlat de o civilizație microscopică cu un apetit insațiabil pentru dulciuri.”

Sursa: Știați că...

12/05/2025

,,Pentru bărbați, tragedia constă adesea în absența luptei sincere. Când un bărbat nu s-a confruntat profund cu durerea, în special cu durerea care necesită auto-reflecție, alege forța superficială. El confundă controlul cu ,,a conduce", grija cu valoarea și validarea cu dragostea. Pozează cu încredere, dar sub toate acestea se află o fragilitate liniștită, modelată de o lume care nu l-a învățat niciodată cm să fie în pace cu el însuși.

Pentru multe femei, trauma creată de comportamentul lui nu se accentuează neapărat, ci se extinde. Ele învață să se acomodeze întotdeauna ușor, să fie hiper-responsabile și vigilențe emoțional. Ele dau până nu mai rămâne nimic, iar lumea le laudă pentru „puterea” lor, fără să întrebe vreodată cu ce preț. În spatele acestei așa-zise forțe se află adesea un suflet care vrea să fie îmbrățișat, nu lăudat. O femeie care a învățat să ,,supra-funcționeze".

Eul, în ambele cazuri, devine iluzionistul suprem. Își construiește un scut și îl numește identitate. Filtrează alegerile prin frică, frica de respingere, vulnerabilitate, eșec și le deghizează în logică sau convingere. Crezi că iei o decizie, dar frica din spatele cortinei trage fiecare sfoară.

Ceea ce majoritatea oamenilor numesc „personalitate” este adesea doar un mozaic de răni nevindecate, condiționări generaționale și modele ale ego-ului subconștient, modelate de supraviețuire, nu de adevăr. Nu este autenticitate, este adaptare. Este cine suntem atunci când nu ne simțim suficient de în siguranță pentru a fi cine suntem cu adevărat.

Creșterea reală? Nu măgulește ego-ul. Îl expune. Și de aceea majoritatea oamenilor o evită. Pentru a crește, necesită să fii expus. Trebuie să înfrunți iluziile, să renunți la măști și să alegi adevărul în locul confortului.

Puțini o fac, deoarece conformismul se simte mai în siguranță decât transformarea.

Dar când o vezi în sfârșit, când conștientizarea inundă, nu mai există întoarcere.
Nu mai confunda ego-ul cu tine însuți. Începe să te întrebi: cine sunt eu în spatele a ceea ce mă doare? :
Și de aici începe viața reală!"

Autor necunoscut

03/05/2025

02/05/2025

„PENTRU MAMELE CARE SE SIMT TRIGARUITE DE COPIII LOR ❤️

Fiul meu cel mic este in prag de bacalaureat și da, uneori uit cine sunt in interactionarile cu el pe acest subiect, așadar ...m-am gandit că toate mamele au nevoie sa citească asta. Toate mamele care știu cine sunt și care este scopul vieții lor în această dimensiune.❤️

👉Ai simțit vreodată că te copleșesc emoțiile atunci când copilul tău nu se comportă așa cm te-ai așteptat sau când pare că nu răspunde la eforturile tale? Că uneori, indiferent cât de mult te străduiești, totul pare să fie în zadar?

👉Vreau să îți reamintesc ceva foarte important: copiii noștri nu sunt întâmplător în viața noastră. Ei sunt, de fapt, oglinzi vii care ne reflectă propriile credințe și convingeri interioare. Comportamentele lor, reacțiile lor, chiar și momentele în care ne trigăruiesc, toate acestea, sunt în esență, un reflex al felului în care noi ne percepem pe noi înșine și lumea din jurul nostru.

👉Este ușor să credem că atunci când copiii noștri nu se comportă conform așteptărilor noastre, acest lucru se datorează lor. Dar, în realitate, ceea ce vedem în ei este proiecția propriilor noastre frici, temeri, nesiguranțe și credințe nerezolvate. Când un copil pare „neimplicat”, „lenișor” sau „indiferent”, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: Ce reflectă acest comportament despre mine? Ce frică sau credință interioară am despre mine, despre capacitatea mea de a fi un părinte suficient de bun?

👉Copiii care ne trigăruiesc sunt aici pentru a ne ajuta să devenim mai conștienți. Ei ne țin oglinda, ne arată zonele în care încă avem de lucrat asupra noastră. Ceea ce se întâmplă cu ei este legat de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. În măsura în care noi înțelegem ce se află în spatele reacțiilor și comportamentelor noastre, acești copii vor începe să se schimbe, pentru că noi ne vom schimba.

👉Dacă vrem ca comportamentele lor să se îmbunătățească, trebuie să începem prin a ne privi pe noi înșine și a ne întreba: Ce am de învățat din această situație? Ce credințe am despre mine și despre lumea mea care îmi influențează reacțiile? Așa cm noi lucrăm cu propriile noastre gânduri și percepții, aceștia vor răspunde la această schimbare.

👉Așadar, fiecare „provocare” cu copilul nostru este, de fapt, o oportunitate de a ne transforma perspectiva. Atunci când schimbăm modul în care vedem lucrurile, când începem să ne conștientizăm gândurile și reacțiile, vom observa că și realitatea lor se va schimba.

👉Începe cu tine. Când tu îți schimbi percepțiile și conștiința, copilul tău va reflecta această schimbare. Iar atunci când îți regăsești pacea interioară, vei vedea cm și ei se vor simți mai în siguranță și mai încrezători.

cu bucurie și înțelepciune 😇”

Sursa: Daniela Bucur

26/04/2025

„«Peste trei ani aș putea să te dau afară din casă!» — scrisoarea unei mame către fiica sa adolescentă

1. Peste trei ani aș putea să te alung din casă.

Știu că sună înfiorător. Dar, la 18 ani, ai două opțiuni: intri la facultate și te voi sprijini, cm pot, până la final sau până îți găsești un loc de muncă. Sau renunți la facultate (nu te voi judeca pentru asta) și începi să muncești. Iar de atunci înainte, îți vei acoperi singură nevoile. Nu voi întreține o fată majoră care nu studiază, fiindcă nu consider acest lucru firesc. Ai trei ani să alegi…

Da, deja ne-am făcut planuri să redecorăm. Camera ta va deveni dormitorul nostru.

2. Ești minunată. Frumoasă. Deșteaptă. Mai bună decât mine. Ești extraordinară.

Te cunosc de 15 ani și ești mult peste ce am îndrăznit să visez. Dacă cineva nu vede asta, e problema lui. Și un pic și a tatălui tău, dar el știe cm să-i pună la punct rapid, deci nu-mi fac griji.

3. Nu sunt un model pentru tine.

Ești un suflet unic, cu totul diferit. Nu ești obligată să iubești ce iubesc eu, ai tot dreptul să sfidezi autoritatea mea și să-ți ignori valorile mele. Cu o singură condiție: vei răspunde singură pentru alegerile tale.

4. Ești liberă. Nu aștept nimic de la tine.
Poți deveni femeie de serviciu, manichiuristă, lăcătuș, casnică, analist de business sau casieră. Nu cred că am dreptul să-ți impun un drum. Dar nu uita să recitești primul punct.

5. Nu-mi ești datoare cu nimic. Nu te-am crescut în schimbul vreunui favor.

Nu aștept un pahar cu apă la bătrânețe, nu visez la pensia plătită de tine, nu râvnesc la Nobeluri în numele tău. Ai libertatea să-ți urmezi inima. Sau să nu faci nimic. E viața ta.

6. Ai un cămin.

Orice s-ar întâmpla, voi fi aici, dacă vei avea nevoie. Te voi sprijini, îți voi fi alături, dar nu mă voi implica fără să-mi ceri.

7. Am propria mea viață.

Nu sunt obligată să sar la comandă, să renunț la ce fac pentru tine, să-mi sacrific confortul pentru binele tău. POT să o fac. Dar nu SUNT DATOARE.

8. Ai viața ta.

Pe cine alegi să iubești, dacă vei avea copii, dacă vei fi heterosexuală sau nu — toate sunt alegeri ale tale. Viziunea mea despre lume nu trebuie să te limiteze. Vei rămâne fiica mea, orice s-ar întâmpla.

9. Nimeni nu îți vrea răul.

E greu de acceptat, dar adevărul este că fiecare se gândește doar la sine. Inclusiv eu. Toți acționează conform propriei logici. Dacă nu ți se potrivește, e doar o ciocnire de lumi diferite.

10. Lumea e nedreaptă.

Nu există garanții pentru succes și nici rețete sigure pentru eșec. Poți face totul „corect” și totuși să ajungi la fund. Sau să sfidezi totul și să-ți iasă. Singurul lucru care contează e să fii sinceră cu tine. Înțelege-te. Cunoaște-ți nevoile reale. Și gândește-te ce îți face cu adevărat bine.

11. Fericirea ta va însemna, uneori, nefericirea altora.

Vei lua locul altcuiva la facultate, vei iubi omul visurilor altcuiva, vei sta pe scaunul preferat al altcuiva la cinema. Nu te frământa. Se întâmplă și invers. Sunteți chit.

12. Poți avea încredere deplină doar în tine.

Nici măcar în mine. Nici eu nu te cunosc complet. Ascunzi, omiți, maschezi — ca toți. Doar tu știi cine ești cu adevărat.

13. Nu arunca vina pe alții.

De la 18 ani, răspunzi pentru viața ta. Nu mai da vina pe părinți, pe profesori, pe sistem. Dacă faci copii — crește-i singură. Dacă iei un proiect — du-l până la capăt fără să te bazezi pe alții. Dacă emigrezi — fii pregătită să te descurci singură. Dacă cineva te va ajuta, va fi un bonus. Dar nimeni nu e obligat.

14. Gândește pe termen lung. Orice alegere are consecințe.

Poate nu le vei putea prevedea pe toate. Dar încearcă. Cu cât te vei putea orienta mai bine în fața variantelor posibile, cu atât vei acționa mai înțelept.

15. Nu mă asculta.

Am scris 14 puncte care, cred eu, îți vor face viața mai bună decât a mea. Dar tu nu ești eu (de fapt, am și menționat asta mai devreme). Nu te compara. Nu te măsura cu mine. Du-te și trăiește. Nu te-am născut ca să-mi fii „copilul”. Te-am adus pe lume ca să fii OM. Să-ți trăiești propria viață.

15a. Doar nu te plânge, mai târziu.

15b. Și nu-ți închide telefonul. Mă îngrijorez.

Această scrisoare este doar punctul de vedere sincer al unei mame. Și, cumva, parcă ne regăsim cu toții în ea.”

Sursa: net

24/04/2025

ȘAPTE CUVINTE IMPORTANTE!

1. TE IUBESC
Oamenii se simt cu adevărat fericiți când aud pe cineva spunând „Te iubesc”. Îndrăznește să-i spui celuilalt, partenerului tău, părinților tăi, fraților tăi, copiilor tăi, dacă nu ai făcut-o niciodată sau ai spus-o prea rar, fă testul și vei vedea rezultatul. "Te iubesc" manifestat constant va face multe inimi fericite.

2. TE ADMIR
În familie, fiecare membru are o anumită calitate sau abilitate care merită recunoaștere. Toată lumea, la un moment dat, simte nevoia de a fi recunoscută pentru o realizare sau un scop atins. Când i-ai spus ultima dată că admiri pe cineva? Fie că este vorba de familie, prieteni, colegi de muncă, colegi de școală etc.

3. MULȚUMESC
O nevoie de bază a ființei umane este de a fi apreciat. Nu există o modalitate mai bună de a spune unei persoane că ceea ce face pentru noi este important decât să exprimăm un „mulțumesc!”, nu într-un mod mecanic, ci cu căldură umană deplină. Recunoștința deschide inimile.

4. IARTĂ-MĂ
Am greșit! A spune acest lucru nu este atât de ușor, atunci când faci o greșeală care jignește sau dăunează altor oameni, învață să spui cu maturitate: „iartă-mă, am greșit”. Întotdeauna e eliberator să ne cerem scuze pentru greșelile noastre.

5. AJUTĂ-MĂ, AM NEVOIE DE TINE
Când nu putem sau nu vrem să admitem sau să ne exprimăm fragilitatea sau nevoia de alții, suntem într-o problemă serioasă. Nu te reprima. Cere ajutor!, cuvintele sunt și ele foarte importante. Când ceri ajutor devii o persoană mai puțin mândră, recunoști că nu poți singur și dai ocazia celorlalți să fie de ajutor.

6. TE ASCULT
Spune-mi despre tine! De câte ori i-ai spus unui membru al familiei tale: „Spune-mi ce se întâmplă cu tine.” Poate că multe probleme și neînțelegeri ar fi rezolvate dacă am asculta doar ceea ce încearcă ei să ne spună. Mulți oameni au nevoie de un sfat, un cuvânt de încurajare.

7. ESTI SPECIAL
Este important să le reamintești celor dragi si celor care îți apar în cale că sunt apreciați.

Sursa: internet via Michelle Price