Psiholog Psihoterapeut Ghimpău Obeanu Simona Eliana

26/01/2026

Cele 5 răspunsuri ale traumei și cm se pot manifesta în viața de zi cu zi.

Trauma nu arată la fel pentru toată lumea. Sistemul nervos învață să se protejeze în moduri diferite. Nu sunt defecte, nu sunt „probleme de caracter”, sunt strategii de supraviețuire.
Este posibil să te regăsești în mai mult de unul, poate chiar în toate.

1. Fuga – răspunsul traumei
- Se gândește constant să plece din orice eveniment, plan sau relație;
- Are dificultăți cu conversațiile dificile și cu asumarea responsabilităților, așa că preferă să le evite;
- Crede că toată lumea este împotriva ei/lui;
- Nu reușește să se angajeze pe termen lung în relații romantice, locuri de muncă sau obiective;
- „Oricum o să mă părăsească, așa că plec eu prima/primul”;
- Are un sentiment cronic de nesiguranță, așa că preferă să fie singur/ă.

2. Lupta – răspunsul traumei
- Tendință spre iritabilitate – izbucnește față de persoanele apropiate pentru lucruri mărunte;
- Escaladează conflictele în loc să le detensioneze prin compromis, ceea ce duce la relații distruse;
- Ia tot feedbackul personal și reacționează agresiv;
- Modul ei/lui de a recâștiga controlul este să îi facă pe ceilalți la fel de furioși precum este ea/el;
- Își testează partenerul/partenera prin certuri și conflicte;
- Își pierde cumpătul, apoi se simte vinovat/ă pentru asta;
- „Ori cm vreau eu, ori deloc”;
- „Nu voi fi ignorat/ă, trebuie să mă asculte, altfel…”.

3. Înghețul – răspunsul traumei
- Este paralizat/ă de alegeri, inclusiv de decizii mărunte (de exemplu, ce să mănânce);
- Evită luarea deciziilor prin amânare, ceea ce îi face pe ceilalți să îl/o perceapă ca nesigur/ă sau nefiabil/ă;
- Are „ceață mentală” constantă și dificultăți de concentrare; îi este greu să fie prezent/ă;
- Se disociază frecvent, trăind viața ca un spectator, nu ca protagonistul/protagonista propriei vieți;
- Are nevoie de planuri extrem de detaliate pentru orice; fără ele „se blochează”;
- Este aproape mereu obosit/ă și epuizat/ă, chiar și după odihnă;
- Are un „start lent” dimineața — îi ia mult timp să se dezmorțească și să funcționeze.

4. Supunerea – răspunsul traumei
- Are nevoie să îi întrebe pe alții înainte de a lua orice decizie;
- Nu reușește să stabilească și să mențină limite, devenind o țintă ușoară pentru manipulatori;
- Îi este greu să ceară direct ceea ce își dorește;
- „Singura cale de a fi în siguranță este să îi las pe alții să mă controleze”;
- Nu știe cine este cu adevărat, pentru că își modifică identitatea în funcție de grup;
- Nu vede semnalele de alarmă, pentru că încearcă din greu să fie acceptat/ă;
- Are un sentiment general de pasivitate și senzația constantă că își pierde controlul asupra propriei vieți.

5. Repararea – răspunsul traumei
- Îi controlează în detaliu pe ceilalți și acțiunile lor, pentru că se simte responsabil/ă pentru ei;
- „Stinge incendii” și face curățenie după problemele create de alții;
- Când nu poate rezolva o problemă, se prăbușește emoțional;
- Oferă soluții prietenilor chiar și atunci când aceștia au nevoie doar să fie ascultați;
- Încearcă să își raționalizeze și să își intelectualizeze emoțiile;
- Încearcă să controleze ceea ce nu poate fi controlat;
- Muncește excesiv pentru a evita să își simtă emoțiile;
- Pare rece, distant/ă și „robotizat/ă”.

De reținut
Poți avea mai multe răspunsuri active, în funcție de context și relații.
Primul pas nu este schimbarea, ci recunoașterea.
📌 Dacă ți-a fost util, salvează postarea.
💬 Spune în comentarii cu ce te-ai regăsit.

23/01/2026

Nu defecte. Strategii.
Copilăria nu trece. Se transformă.
Sunt 9 moduri prin care o fetiță a învățat să se protejeze.
Nu sunt defecte.
Nu sunt etichete.
Sunt strategii de supraviețuire emoțională.
Le-am tradus și structurat, fără înfrumusețare.
Dacă te regăsești într-unul (sau în mai multe), nu e nimic „greșit” cu tine.
E doar o hartă a felului în care ai învățat să te descurci.
Le las mai jos, în comentarii, pe rând.

03/11/2025

31/10/2025

"NU VĂ ASUMAȚI RĂZBOAIELE ALTORA !!!
Oamenii nu se mânie pe voi – omul, de fapt, nu se poate suporta pe sine.

Multe dintre conflictele în care sunteți implicați nu vă privesc deloc. De cele mai multe ori, oamenii nu luptă împotriva voastră, ci împotriva propriei lor dureri, a temerilor și a haosului lăuntric.

V-ați surprins vreodată observând că cineva se irită pe voi fără un motiv clar?
Sau că, dintr-odată, o persoană se năpustește asupra voastră cu reproșuri, iar voi nici măcar nu înțelegeți ce aţi făcut greşit?

Nu e despre voi.
Aproape niciodată nu e despre voi.

lată ce e esențial de înțeles: cele mai multe conflicte, atacuri, tăceri ostile, izbucniri emoționale ori forme de agresivitate pasivă nu se nasc fiindcă ar fi „ceva în neregulă" cu noi, ci fiindcă celălalt nu reușește să se împace cu el însuşi.

Unul dintre cele mai transformatoare momente ale vieții apare atunci când
începi să vezi limpede: oamenii nu se înfurie pe tine, ei se înfurie lângă tine.

Tu doar te afli în câmpul lor de conflict interior.

Omul izbucnește nu pentru că i-ai greșit, ci pentru că în el se frământă o rană, o neliniște sau o durere pe care nici el n-o poate înțelege.
Dar tensiunea trebuie eliberată iar tu ești acolo, la îndemână.

Ce e de făcut când cineva proiectează asupra ta propria suferinţă?

Primul impuls este să te aperi, să te justifici, să explici, să demonstrezi. Însă tocmai asta alimentează conflictul, pentru că intri într-un joc care nici măcar nu-ţi aparţine.

lată adevărul:
PUTEREA TA CONSTĂ ÎN A NU INTRA ÎN RĂZBOIUL ALTUIA.

Da, asta cere maturitate.
Fiindcă uneori îți vine să răspunzi tăios, să pui pe cineva la punct, să te aperi.
Dar, de cele mai multe ori mai ales când știi că nu porți nicio vină este inutil.

Încearcă să-ți spui în gând:
„Nu e despre mine. Acest om este în conflict cu sine. Eu aleg să nu primesc în mine această povară."

De ce e important să înțelegi asta nu doar cu mintea, ci și cu trupul?

Pentru că trupul crede în amenințare. El nu deosebește o izbucnire emoțională de un pericol real. Inima își accelerează ritmul, respirația se frânge, muşchii se încordează.
Chiar dacă pari calm, înăuntrul tău s-a declanşat deja reflexul „luptă sau fugi".

Conştienţa, în astfel de clipe, nu e doar psihologie - este o artă a supraviețuirii fără autodistrugere.

Când înțelegi că nu ești cu adevărat atacat, încetezi să răspunzi ca și cm ai fi pe câmpul de luptă.
Îți recapeți puterea de a alege.
Nu mai ești prizonierul stărilor altora.

Asta nu e ceva ce trebuie doar înțeles.

Asta trebuie trăit.

Aproape fiecare om care te atinge astăzi prin cuvinte sau gesturi este, de fapt, în conflict cu sine.
Nu și-a acceptat anumite părți ale ființei, poartă lupte cu vocile lăuntrice, se ruşinează, suferă, invidiază, e obosit.
Tot ceea ce revarsă în afară nu este decât ecoul propriei sale bătălii interioare.

Pentru el, tu ești o oglindă.
Dar nu ești dator să devii o țintă.

Cum să-ți păstrezi liniștea când în jur se dezlănțuie furtuna?

lată câţiva pași simpli:
.Oprește clipa. ..Nu reacționa pe loc. ..Respiră adânc.
Spune-ți în gând:
„Asta nu-mi aparține.”
Nu lua asupra ta poverile altora.

Privește omul din fața ta ca pe o ființă care suferă.
Nu din milă,ci din claritate e adesea doar masca durerii. mânia

Dacă e nevoie, limitează contactul. Liniștea ta e prioritară, chiar dacă pentru asta trebuie să păstrezi distanţa.

Întoarce-te la tine.
Fă ceva care te reașază în tine însuți ascultă muzică, mergi la plimbare, mișcă-ți trupul, caută tăcerea.

Şi, mai presus de toate, nu deveni parte din haosul altora.

Lumea e deja plină de oameni care poartă războaie înăuntrul lor.
Nu e nevoie să te implici în fiecare bătălie prin care treci.
Nu ești dator să explici, să rabzi sau să salvezi.

Când îți aperi pacea interioară, nu ești indiferent ești lucid.
Pur și simplu nu mai lași haosul și durerile altora să-ți conducă viața.

lar aceasta este adevărata maturitate. Forţa lăuntrică.
Libertatea autentică.
Realitatea conștientă."

Sursa postarii marius_adrian777 Tiktok

25/10/2025

"Oamenii nevindecați nu ascultă pentru a înțelege, ci pentru a se apăra. Ei nu aud sensul real al cuvintelor, ci doar ceea ce le reactivează durerea. Orice diferență de opinie devine o amenințare, orice feedback, o critică, orice apropiere, un potențial pericol.

Când o persoană este imatură emoțional, nu are capacitatea de a-și gestiona propriile stări. Nu știe cm să stea, de exemplu, cu furia sa fără să atace, să o nege sau să o proiecteze asupra altuia. În loc să spună: „Mă simt rănit”, spune: „Tu ești de vină”. În loc să caute să înțeleagă de ce se simte așa, caută să controleze cât mai mult ceea ce se află în exteriorul său.

În astfel de relații, cealaltă persoană începe treptat să se adapteze. Își modifică tonul, își alege cuvintele, își reprimă reacțiile. Învață să anticipeze stările celuilalt, să evite subiecte sensibile și să-și ignore nevoile doar pentru a menține liniștea. În timp, această stare de hipervigilență devine o formă de supraviețuire emoțională.

Dacă te afli într-o astfel de relație, cel mai probabil simți că toată „greutatea” este pe umerii tăi. Însă vine un moment în care îți dai seama că este inutil să încerci să-l convingi pe celălalt să se schimbe și alegi doar să-i observi alegerile, să accepți realitatea și să decizi dacă mai ești sau nu dispus să continui acea relație.

Însă de ce accepți, totuși, o astfel de relație? Cei care cresc într-un mediu dominat de imaturitate emoțională nu învață conectarea autentică, ci gestionarea constantă a tensiunilor. Sistemul lor nervos se adaptează la instabilitate, iar corpul învață că „a fi în siguranță” înseamnă a fi mereu în gardă. Astfel, în viața adultă, ai tendința de a alege acele relații care îți sunt familiare, chiar dacă sunt toxice pentru tine.

De aceea, atunci, când întâlnești o persoană echilibrată și disponibilă emoțional, s-ar putea să te simți confuz. Nu pentru că este ceva în neregulă cu acea persoană, ci pentru că sistemul tău nervos nu recunoaște siguranța. Liniștea îți este străină, iar apropierea autentică îți pare suspectă. Corpul reacționează ca și cm ar fi în pericol, deși nu mai este.

Procesul de vindecare nu presupune să devii „imun” sau să nu te mai afecteze nimic, ci să-ți antrenezi sistemul nervos să reacționeze diferit: stabilitatea nu înseamnă monotonie, liniștea sau tăcerea poate fi un spațiu al apropierii, nu al respingerii, iar calmul nu este absența iubirii, ci forma ei cea mai sănătoasă și matură.

Mulți adulți rămân blocați în relații marcate de imaturitate emoțională, relații unde nimeni nu își asumă responsabilitatea, unde nu există comunicare autentică și evoluție. Relații în care fiecare așteaptă ca celălalt să repare ceea ce nu funcționează, să ofere validare sau alinare.

Dar iubirea matură nu îți cere să te supui, să taci sau să-ți negi propriile nevoi pentru a fi acceptat, pentru a menține pacea sau pentru a evita un conflict. Atunci, când alegi siguranța, chiar dacă la început ți se pare ciudată, alegi, de fapt, vindecarea. Pentru prima dată, nu mai alegi din frică, ci dintr-o stare de stabilitate și claritate interioară."

Ursula Sandner

19/07/2025

„Sinceritatea nu înseamnă să-ți verși adevărul brut asupra oricui.
A vorbi despre ceea ce simți nu este întotdeauna cel mai blând lucru pe care îl poți face.

Sigur, e esențial să fim autentici unii cu ceilalți; să nu ne mai ascundem și să ne arătăm așa cm suntem cu adevărat dar la fel de important este să cultivăm și discernământul.

Promovăm sensibilitatea față de ceea ce avem noi nevoie dar și sensibilitatea profundă față de locul în care se află celălalt. E important să avem grijă și pentru lumea lui interioară.
Altfel, „Eu doar îmi exprim adevărul meu crud!”
nu este altceva decât egoism deghizat.

Nu este întotdeauna un gest de iubire să ne „împărtășim” cele mai adânci trăiri – durerea, furia, frica, traumele, revelațiile – cu cineva care nu a consimțit să le primească, care nu poate sau nu dorește să le asculte, care nu are capacitatea sau disponibilitatea emoțională necesară în acel moment.

Este vital să respectăm limitele, starea, nevoile și ritmul celorlalți. Să ținem cont de dorința lor de a ne asculta, de cât pot duce într-o zi. Să nu uităm că fiecare om are propriile răni, propriile lupte invizibile, durerile lor nerostite.

Asta înseamnă să întrebăm, cu grijă și respect, înainte să ne revărsăm povestea, durerea sau vulnerabilitatea.

Altfel, ceea ce ar fi sacru devine doar o descărcare emoțională pe umerii altuia, care poate nu are cm sau de ce să o ducă.

Da, să fim sinceri și autentici unii cu ceilalți.
Dar să ne spunem adevărul celor care sunt pregătiți, disponibili și deschiși pentru asta. Cei care au spus explicit „da” pentru un astfel de contact profund – un terapeut, un prieten apropiat, un partener, un membru al familiei care ne poate oferi cu adevărat acest spațiu.

Da, să „ne spunem adevărul”.
Dar să știm și când să tăcem. Să respirăm. Să ascultăm.
Să ne deschidem către celălalt cu curiozitate reală.
Să întrebăm: Ce ai tu nevoie? Ce simți? Ce poți duce azi?

Să nu presupunem nimic!
Presupunerile și așteptările nerostite pot distruge o relație.
Întreabă. Întreabă dacă e ok să îți exprimi durerea.
Și fii pregătit să accepți și un refuz.
Chiar și dezamăgirea poate deveni o poartă spre iubire.

Nu este întotdeauna vorba despre „a ne exprima sentimentele”.
Există un timp pentru cuvânt și un timp pentru tăcere.
Un timp pentru a ne arăta interiorul, și un timp pentru a fi martori tăcuți ai celuilalt.
Un timp pentru a sta împreună, și un timp pentru a oferi spațiu.

Un timp pentru a spune „adevărul nostru crud”, și un timp pentru... a nu-l spune deloc. Poate că, uneori, aceasta e cea mai mare formă de iubire.

Aceasta este dansul și misterul relației.”

– Jeff Foster

13/07/2025

„Vrei să crești o fiică puternică, care nu se lasă doborâtă? Ține minte aceste zece adevăruri:

Nu, nu e doar o „fetiță cu personalitate.”
Este o forță în devenire.
Și tu ești grădina în care învață cm să crească fără să-și înghită propria voce.
Fiica ta nu e încăpățânată. E curajoasă!

1. Lumea va fi aspră cu ea.
O va numi „dificilă”, „prea vocală”, „prea mult”.
Asigură-te că acasă nu e locul unde aude asta prima dată.
2. Când te provoacă, nu e lipsă de respect.
E prima ei încercare de a spune: și eu contez.
Nu te lupta cu ea. Fii ghidul care o învață să lupte frumos.
3. Când e furtună, tu rămâi țărmul.
Calmul tău o învață că puterea nu înseamnă să strigi.
Înseamnă să știi cine ești și să nu te pierzi, chiar și când ceilalți o fac.
4. Nu trebuie să-ți impui autoritatea.
Ești mama ei. Ești deja autoritatea.
Dar fii acea autoritate care nu e condusă de ego, ci de iubire.
5. Ascultarea oarbă nu e obiectivul.
Ci gândirea liberă, compasiunea și încrederea.
Vrei un copil cuminte? Sau o femeie care gândește cu inima și acționează cu coloană vertebrală?
6. Când trântește uși și ridică tonul, nu e „rea.”
E doar o inimă care învață să se regleze.
Nu-i închide emoțiile, învaț-o să le înțeleagă.
7. Nu-i pedepsi trăsăturile pe care societatea le aplaudă la bărbați.
Curajul, fermitatea, pasiunea , toate sunt daruri.
Nu le transforma în rușini.
8. Las-o să fie și floare, și foc.
Protejează-i blândețea, dar nu-i stinge forța.
Fetele nu trebuie să aleagă între a fi dulci sau puternice.
9. Nu pierzi controlul când nu o controlezi.
Câștigi ceva mai prețios: încrederea ei.
Și asta cere timp, răbdare și prezență.
10. Respectul nu vine din frică.
Ci din conexiune.
Din faptul că o vezi, o validezi, o auzi, o iubești.
Chiar și — mai ales — când te pune la încercare.

Nu crești doar o fiică.
Crești o viitoare femeie care va ști să se ridice și să-și spună numele cu voce tare, pentru că tu, mama ei, n-ai încercat niciodată să o faci mai mică, ci ai fost femeia care i-a dat spațiu să crească.❤️”

✍🏻Autor: ©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)

Sursa: O mamă

10/07/2025

Ce faci dacă prietenul tău vrea să se drogheze la Beach, Please? 7 recomandări pe înțelesul tinerilor !

A început Beach, Please. Swae Lee a făcut show, a dat și un shot cu Selly. Știi cm e... pentru mulți dintre voi, un festival e despre vibe bun, relaxare după un an de școală, libertate (fără părinți, fără cineva care să vă zică ce să faceți), și evident – artiști preferați live. Idolul tău e acolo. Și da, toate astea se pot trăi la maximum fără să te atingi de droguri sau alcool. Chiar se poate.

Unii o fac și fără țigări și energizante. Dar... există și gașca aia care zice “hai să simțim tot mai bine, dă-o dreaku de treabă”, și pentru asta aleg droguri, alcool, țigări – uneori toate la un loc. Fie că e vorba de good vibes (visul vieții tale) sau de stări nasoale (depresie, despărțiri, dramă), unii caută să le amplifice artificial, bagă în ei ”ceva bun”.

Mulți tineri au plecat de acasă cu gândul ăsta: “abia aștept să mă fac varză”. Și își fac un plan mișto pentru asta. Sună cunoscut?
Problema reală: minorii la festival

Ce văd eu (și o zic cu toată seriozitatea) e faptul că minorii au acces la festivaluri mari, fără filtre reale. Selly zicea că 70% din participanți au între 18 și 24 de ani. Bun. Dar restul de 30%? Dacă sunt minori, înseamnă cam 45.000 de puști sub 18 ani? Sau poate sunt și adulți peste 24, adică 40+, părinți? Nu știm exact, că n-a explicat, dar îngrijorarea rămâne. Și faptul că o mamă spunea ”toți colegii ei merg, nu am ce să fac, nu este o justificare, nici o scuză”.

Real talk: minorii nu-s 100% pregătiți (neurocognitiv) să-și asume riscuri. Se bazează prea mult pe alți prieteni, nu văd mereu consecințele și... pot suferi grav din cauza asta.

Și hai să fim sinceri: acele hârtii semnate de părinți (gen “acordul părintelui”) nu valorează nici cât o story ștearsă după 2 minute. Nu oferă nicio protecție reală.

Adică... părintele îți semnează ceva “că ești pe răspunderea lui”, dar tu ești acolo singur, în mijlocul haosului, printre mii de oameni (scuze 150.000), fără cineva care chiar să te poată proteja real și să țină la tine. Dacă tatăl tău e și în la mare, dar la Constanța sau Costinești, deci departe de tine, chiar a venit degeaba.

Dacă ți se face rău, dacă intri într-o situație periculoasă sau dai peste anturaje dubioase, hârtia aia nu te scoate din belea.
E ca și cm ai merge pe teren cu o foaie care zice “nu mă accidentați, vă rog!”. Niciun sens.

Iar vorba repetată obsesiv de Selly: ”suntem în cel mai în siguranță festival”, mai în siguranță decât în club, cu 800 de polițiști, este fix o vorbă de marketing, deci falsă.

În alte țări, minorii NU au voie neînsoțiți la festivaluri. La unele, nu au voie deloc. Punct. La 15-16 ani, nu ai ce căuta într-un spațiu unde pericolele pentru sănătate și siguranță sunt mari. Oricât de cool ar părea și chiar dacă ratezi distracția. Așteaptă.

Ok... dar ce fac dacă prietenul meu vrea neapărat să consume?

1. Prietenii sunt soluția.

Dacă părinții sunt la sute de kilometri, dacă organizatorii nu pot controla fiecare persoană din cei 150.000, atunci TU ești linia de siguranță a prietenului tău. Fiți atenți unii la alții. Fiți prezenți. Fiți conștienți. Săriți în ajutor, fii un prieten bun. Nu-i lăsați singuri nici 1 secundă.

2. Prevenția începe înainte de festival.

Mulți zic dinainte: “la Beach Please mă fac praf”. Dacă afli ceva de genul ăsta, nu stai pasiv. Încercă să-l faci să se răzgândească. Vorbește mult cu el. Schimbă-i planul. O ieșire tare nu înseamnă să-ți distrugi corpul, ci să creezi amintiri tari. Convinge-l cu vibe, nu cu panică. E cea mai eficientă metodă: să-l oprești înainte să înceapă.

3.Dacă tot o face... minimizează-i efectele.

Dacă n-a funcționat planul A, treci la B. Spune-i:
o să nu exagereze
o să nu combine alcool + pastile/droguri
o să consume doar o chestie (nu tot ce prinde)
o să bea apă, multe pauze, mâncare
o să nu fie singur
o să-ți spună dacă simte ceva ciudat

Fetele, mai ales, trebuie să fie extra atente când intră în vorbă cu necunoscuți. Siguranța > vibe.

4. Fugi de zonele dubioase.

Locuri foarte aglomerate, ciudați în jur, vibe dubios? Evită-le.
Ai simțit vreodată că intri într-un loc și totul pare sketchy? Gen oameni care se uită insistent, au o energie ciudată, se comportă ciudat, pot fi agresivi sau te privesc ca și cm „au un plan”? Sau zone lăturalnice, întunecate, unde e liniște, dar în același timp simți că se întâmplă ceva shady?
Fix genul ăla de locuri sunt de evitat.

Exemplu real: o fată de 16 ani a fost abordată de un tip “super prietenos” într-o zonă mai retrasă. I-a zis că are ceva “mai tare decât orice cocktail din bar”, i-a oferit o substanță, și când ea a refuzat, a devenit insistent și enervant. Din fericire, era cu prietena ei și au plecat imediat spre o zonă aglomerată.

Ține minte: dacă ceva sau cineva nu-ți inspiră încredere — e un semnal de alarmă. Nu ignora instinctul, chiar dacă pare awkward să pleci. Îți salvează seara. Sau mai mult decât atât.
Mergi cu gașca în zonele safe. Apropo, Selly și cu cei de la Agenția Antidrog renăscută anunțau niște zone safe. Vezi ce-i pe acolo.

5. Du-te constant în zonele de relaxare & hidratare.

Sunt acolo fix pentru voi. Ia o pauză, bea apă, stai la umbră. E ok să respiri puțin între haosul concertelor.
Nu e doar “pauză de moșuleală”, e literalmente ce-ți poate salva vibe-ul pe termen lung.

Ai mers multe ore cu trenul, ai stat la coadă, ai dansat ore în soare, ai băut poate și ceva alcool, e normal să ți se înmoaie picioarele sau să te ia cu amețeală. E normal să dormi.
Uite un exemplu: un tip de 17 ani, la un festival, n-a băut apă toată ziua și a stat în soare la main stage. A leșinat chiar înainte să intre artistul lui preferat. A fost scos pe brațe, dus la cortul medical, și a ratat tot setul.

Deci da — hidratarea și o pauză la umbră (un somn) pot face diferența între “cea mai tare noapte” și “am ajuns pe targă”.

6.Dacă se simte rău cineva, CERE AJUTOR.

Nu sta pe gânduri. Există corturi medicale, paramedici, echipe de urgență. Și NU, medicii NU sunt obligați să cheme poliția. Siguranța e pe primul loc. Fără frică, fără rușine. Cere ajutor, salvezi o viață. Sună la 112.

7. S*x neprotejat? Nu e doar “oops” — e ruleta rusească.

La festivaluri, între vibe, alcool și “ne-am conectat instant”, e super ușor să uiți de protecție. Dar real talk: nu e cool să te trezești cu sarcuna, BTS-uri, boli sau stres post-festival.
Gândește-te așa: îți pui husă la telefon, nu? Îți pui și cod de deblocare, și folie de sticlă. Atunci de ce n-ai face același lucru cu tine?
Condom = basic decency. Nu te protejezi doar pe tine, ci și pe celălalt.
Și nu, nu merge cu “lasă că e de încredere, mi-a zis că e clean”. Gen… nici iPhone-ul nu pornește fără Face ID, tu de ce ai face “unlock” așa, random?

8. Fetelor, fiți cu ochii-n patru la agresori sexuali. Serios.

La festivaluri, energia e sus, lumea dansează, socializează, e fun. Dar în toată agitația asta, unii confundă friendly cu invitație, și nu e deloc ok.
Faptul că zâmbești sau dansezi lângă cineva nu înseamnă că ai zis “da” la ceva. Corpul tău = regulile tale. Dacă un tip devine insistent, te atinge aiurea sau nu pricepe că nu vrei... nu-i datorați nimic. Nici zâmbet, nici explicații, nici răbdare.

Dacă ți se pare că se apropie prea mult, te simți inconfortabil sau ți se aprinde beculețul roșu — pleacă, schimbă zona, cheamă o prietenă, cere ajutor.
Și fii atentă la băuturile tale. Nu lăsa paharul nesupravegheat, nici măcar pentru un TikTok.
Nu e paranoia, e instinct. Și e cel mai tare superpower.
Mai bine “par puțin rece” decât să rămâi blocată într-o situație nașpa.

9. Ține-ți telefonul mereu încărcat și la îndemână, plus bani cash sau cardul separat.

La festival, telefonul tău e ca un lifeline – e modul tău să ceri ajutor, să stai conectat cu prietenii, să găsești zonele sigure sau să verifici locația celor din grup.
La festival, să rămâi fără baterie sau fără bani la tine e fix ca și cm ai rămâne offline și fără backup — nu poți să ceri ajutor, să-ți chemi un UBER, să cumperi apă sau să pleci rapid dacă e nevoie. Ia o baterie externă și ascunde banii în locuri diferite, ca să fii mereu pregătit(ă).

10.Repet Mini-ghidul de supraviețuire rapid:

o NU combina alcool cu droguri.
o Hidratează-te.
o Mănâncă (NU pe stomacul gol).
o Fii atent la semne de supradoză (leșin, respirație lentă, confuzie).
o Dacă vezi ceva grav → cere AJUTOR imediat.

Final:
Un festival e despre libertate, dar libertatea vine cu responsabilitate. Vrei să te simți bine? Super. Dar nu-ți sabota viața doar pentru “o noapte tare”. Prietenii adevărați nu te lasă să te pierzi, te țin aproape. Și tu poți fi prietenul ăla. Have fun, bro !

27/06/2025

Subscriu.

01/06/2025

"Cine vede prea multe ajunge să nu se potrivească nicăieri." Friedrich Nietzsche

Sentința are o profunzime brutală. Vorbim despre acel punct fără întoarcere pe care îl atingem atunci când ne trezim la anumite adevăruri despre viață, despre noi înșine sau despre lume.
Nietzsche, ca un bun filosof al abisului, a înțeles că cunoașterea poate fi o binecuvântare, dar și o povară: cand vezi clar, nu mai poți orbi. Și asta poate face a fi profund singur.

"Cine vede prea multe poartă o singurătate profundă" atinge o fibră foarte umană: acel sentiment de a fi la un alt nivel de conștiință unde nu te mai poți conecta cu ceea ce cândva părea normal. Ce îți oferea alinare nu o mai face, iar asta poate durea. Dar poate fi și atât de luminos în cât de intensă poate deveni acea singurătate un spațiu fertil, plin de autenticitate, dacă este ținut cu iubire de sine și conexiune cu cei care s-au trezit și ei.

Claritatea nu este întotdeauna un cadou confortabil.
Nietzsche știa că trezirea la anumite adevăruri te face un ciudat, chiar și printre ai tăi.
Nu pentru că ești superior, ci pentru că nu te mai poți preface că ești ignoranță.
Cine vede prea multe poartă o singurătate profundă: aceea de a nu putea să te întorci.
Dacă te simți înstrăinat de lume, poate că ai învățat să vezi nefiltrat ceea ce alții încă neagă."

(Vanessa Fauvet)

24/05/2025

„Bacteriile din intestinele tale controlează pofta de mâncare și dispoziția. Microbiomul intestinal produce 95% din serotonina corpului - hormonul fericirii. Bacteriile "rele" îți creează pofta de zahăr pentru a se hrăni, în timp ce cele "bune" te îndeamnă să mănânci legume. Ești literalmente controlat de o civilizație microscopică din stomac.

Ești ceea ce mănâncă bacteriile tale. Sau, mai exact, ceea ce ele vor ca tu să mănânci. În fiecare moment, miliarde de microorganisme care trăiesc în intestinul tău comunică între ele, cu sistemul tău nervos, cu hormonii și chiar cu creierul tău – modelându-ți poftele alimentare, nivelul de energie și dispoziția generală. Această comunitate complexă și vie este cunoscută sub numele de microbiom intestinal, iar influența sa asupra comportamentului uman este mult mai profundă decât am crezut vreodată.

În interiorul tractului tău digestiv trăiesc între 100 și 300 de trilioane de microorganisme – bacterii, virusuri, ciuperci și alte entități microscopice – într-o armonie fragilă. Deși ele cântăresc doar în jur de 1-2 kilograme, impactul lor este colosal. Printre funcțiile lor esențiale se numără digestia, absorbția nutrienților, susținerea sistemului imunitar și, poate cel mai fascinant, producerea substanțelor chimice care îți influențează creierul.

Poate părea incredibil, dar peste 95% din serotonina din corp – hormonul responsabil pentru starea de bine, somn și echilibru emoțional – nu este produsă în creier, ci în intestin, cu ajutorul bacteriilor „bune”. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să numească intestinul „al doilea creier”. De fapt, sistemul nervos enteric, care controlează tractul gastrointestinal, conține mai multe neuroni decât măduva spinării și este direct conectat cu creierul prin nervul vag. Prin acest canal, bacteriile intestinale trimit semnale chimice care pot influența totul: de la starea de spirit până la comportamentele impulsive.

Dar cm fac asta? Prin manipulare subtilă. Bacteriile benefice – cele care prosperă în prezența fibrelor, legumelor, fructelor și alimentației naturale – emit compuși care stimulează senzația de sațietate, reduc inflamația și generează o stare mentală calmă. Ele „te recompensează” atunci când mănânci ceea ce le ajută să trăiască. În schimb, bacteriile dăunătoare, cele care se hrănesc cu zahăr rafinat, fast-food și alimente procesate, îți „șoptesc” prin neurotransmițători să mai iei o prăjitură, să mai bei o cola sau să devorezi o pungă întreagă de chipsuri. Când le hrănești, ele se înmulțesc și domină. Când le înfometezi, pot declanșa disconfort, balonare, iritabilitate și chiar anxietate – ca niște mici dictatori care știu exact cm să-ți capteze atenția.

Acest joc biochimic te face literalmente prizonierul unei civilizații invizibile care trăiește în corpul tău. E ca și cm ai găzdui un oraș imens de creaturi microscopice care au interese, nevoi și preferințe alimentare proprii. Iar tu, fără să-ți dai seama, iei decizii zilnice – ce mănânci, cât mănânci, ce îți place și ce nu – influențat de aceste ființe minuscule.

Studiile recente merg și mai departe. S-a descoperit că dezechilibrul microbiomului – o condiție numită disbioză – este corelat cu afecțiuni precum depresia, anxietatea, ADHD-ul, oboseala cronică și chiar autismul. În același timp, un microbiom sănătos este asociat cu claritate mentală, somn odihnitor, piele curată și un sistem imunitar puternic.

Așadar, nu este o exagerare să spunem că alegerile alimentare de azi îți modelează sănătatea emoțională de mâine. Fiecare masă este un vot: fie pentru bacteriile bune care te sprijină, fie pentru cele rele care te controlează. Pofta de zahăr nu este doar o slăbiciune de moment, ci uneori un mesaj transmis de coloniile greșite. Iar schimbarea nu se produce doar prin voință – ci prin repopularea intestinului cu microbi buni, prin alimente integrale, prebiotice, probiotice și o relație mai atentă cu ce pui în farfurie.

În concluzie, în burta ta trăiește un univers întreg, cu legi, interese și consecințe reale. Iar tu ești nu doar gazdă, ci și liderul acestui ecosistem. Cum alegi să-l guvernezi, va decide dacă ești stăpân pe propriul corp – sau controlat de o civilizație microscopică cu un apetit insațiabil pentru dulciuri.”

Sursa: Știați că...