Psiho-Mindcare

03/03/2024

Iubirea vieții tale nu poate fi iubirea vieții tuturor. Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens: din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine, alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația: alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi cm să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce separat nu ați putea fi...
Sursa foto: Tumblr

17/02/2024

05/02/2024

Feminitatea nu este fragilitate, ci o forță tăcută, profundă, transformațională.

Este puterea de a crea, de a iubi, de a inspira!❤️

03/12/2023

Imagine preluata Better Me

23/11/2023

𝐀𝐧𝐱𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞? 𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞? 𝐏𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞 î𝐧 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮? 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥 𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐚!

Anxietatea relațională poate veni din dificultățile pe care le întâmpini în relația voastră: e posibil să te îngrijorezi dacă relația voastră va dura sau nu. E posibil chiar să nu fii sigur dacă poți avea încredere în partenerul tău. S-ar putea chiar să te confrunți cu probleme legate de angajament. Iar lista poate continua.

Este important să înțelegi că anxietatea este absolut normală. Există totuși un punct în care aceasta devine un obstacol în armonia dintre două persoane. Dacă simți că anxietatea interferează cu relația ta, ar fi timpul să cauți ajutor.

👉𝑨𝒍ă𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒖𝒏 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒖ș𝒐𝒓!
👥️La Psiho-Mindcare ai parte de tot sprijinul și suportul de care ai nevoie, psiholog Gabriela Ancuța!

𝐂𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭: _____________________
☎️𝐓𝐞𝐥𝐞𝐟𝐨𝐧: 𝟎𝟕𝟔𝟐.𝟐𝟒𝟎.𝟎𝟓𝟖
📍𝐀𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚: 𝐂𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞ș𝐭𝐢, 𝐧𝐫. 𝟒𝟖, 𝐛𝐥. 𝐀𝟔, 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚

03/09/2023

SUBLIM! DIVIN! PERFECT!

"În pântecele unei mame erau doi copii. Unul l-a întrebat pe celălalt:

- "Crezi în viaţă după naștere?". Celălalt a răspuns: - "De ce? Desigur! Trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu."
- "Prostii!", a spus primul. "Nu există viaţă după naștere. Ce fel de viaţă ar fi asta?"

Al doilea a spus:
- "Nu ştiu, dar va fi mai multă lumină decât aici. Poate ne vom plimba cu picioarele şi vom mânca cu gura noastră. Poate că vom avea alte simţuri pe care nu le putem înţelege acum."

Primul a răspuns:
- "Asta e absurd. Mersul pe jos e imposibil. Şi să mâncăm cu gurile noastre? E ridicol! Cordonul ombilical ne alimentează cu hrană şi tot ce ne trebuie. Iar cordonul ombilical e atât de scurt, nu am putea pleca de aici. Deci, viața după naștere este exclusă, logic."

Al doilea a insistat:
- "Ei bine, totuși eu cred că este ceva şi poate că este diferit decât este aici. Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic."

Primul a răspuns: - " Prostii. Şi, mai mult, dacă există viaţă, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni de acolo? Nașterea este sfârşitul vieţii, iar în după-naștere, nu există decât întuneric, linişte şi uitare. Nu ne duce nicăieri."

- "Ei bine, nu ştiu," a spus al doilea, "Dar cu siguranţă ne vom întâlni cu Mama şi ea va avea grijă de noi."

Primul a răspuns: - "Mama? Tu chiar crezi în Mama? Asta e de râs. Ai văzut-o vreodată? Dacă Mama există, atunci unde este ea acum?"

Al doilea a spus: - "Ea este peste tot în jurul nostru. Suntem înconjuraţi de ea. Noi suntem de la ea. Fără ea, lumea asta nu ar fi şi nu ar fi putut exista."

A spus primul: - "Pai nu o vad, deci este logic că nu există."

Dar al doilea a răspuns: - "Uneori, când eşti în tăcere şi te concentrezi şi asculţi, îi poţi percepe prezenţa, şi îi poţi auzi vocea iubitoare, venind de sus."

Poate că asta a fost una dintre cele mai bune explicaţii ale conceptului de Dumnezeu."

(Copilul divin - Pascal Bruckner; după alții Útmutató a Léleknek)🤔

Eu știu că un sistem nu poate fi cunoscut complet de către un observator aflat in interiorul acestuia - Goedel!)🙂

Text preluat!