23/03/2026
De când ne naștem, de-a lungul vieții, învățăm că de multe ori suntem „prea mult”.
Învățăm asta nu doar din vorbe, ci din comportamente, din priviri, din tăceri, din momente în care ceva din noi nu a fost primit.
Apoi începem să ne ajustăm, să devenim „conformi”. Ne micșorăm ca să încăpem în viețile altoa.
Asta nu se întâmplă pentru că „așa suntem”, ci pentru că așa am supraviețuit.
Doar că… ce te-a ajutat atunci, te poate limita acum. Și poate că nu e despre a deveni altcineva, ci despre a-ți da voie, încet, să fii din nou întreg.
Adevărul e că adaptabilitatea este importantă, poate cea mai importantă pentru supraviețuirea sociala și cea mai importantă pentru propriile nevoi. În aceasi timp, chiar și flexibilitatea unui elasic se slăbește daca este întins la maxim constant în fiecarezi, iar limitele personale sunt precum elasticul.