22/03/2026
“Un detaliu fascinant leagă Sibiul de istoria medicinei mondiale. Între 1777 și 1779, Samuel Hahnemann - fondatorul homeopatiei - a trăit și a activat la Sibiu ca medic și secretar al baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. Colecția de homeopatie a muzeului, cu peste 2.900 de piese preluate de la vechea farmacie La Înger, păstrează memoria acestei perioade.”
Pe 15 august 1494, un farmacist pe nume Johannes a primit plata pentru anasonul cumpărat de orașul Sibiu - iar chitanța aceea simplă este cel mai vechi document care atestă existența unei farmacii pe teritoriul actual al României.
Sibiul avea deja o tradiție medicală veche de două secole când farmacistul Johannes și-a deschis oficina. Încă din 1292, Sfatul orașului Villa Hermani, cm era cunoscut Sibiul pe atunci, înființase un spital al comunității, preluat ulterior de călugării Ospitalierilor Sfântului Spirit. Este cea mai veche atestare documentară a unui spital de pe actualul teritoriu al României.
Farmacia lui Johannes era cunoscută ca Farmacia Orașului - Stadapotheke. Nu era un simplu magazin de leacuri, ci o instituție publică aflată sub controlul Sfatului orășenesc. Mulți istorici consideră că farmacia funcționa de fapt de dinainte de 1494, chitanța pentru anason fiind doar primul document care s-a păstrat. Era epoca lui Vlad Țepeș - domnitorul Țării Românești murise cu 18 ani în urmă - și a marilor descoperiri geografice: Columb ajunsese în America cu doar doi ani înainte.
În Sibiul acelor vremuri, leacurile se preparau din plante medicinale, minerale și substanțe animale. Anasonul pentru care Johannes primise plata era folosit ca remediu digestiv, dar și pentru parfumarea medicamentelor amare. Farmacistul medieval era în același timp chimist, botanist și medic, pregătind fiecare remediu manual, după rețete transmise din generație în generație sau copiate din manuscrise aduse de la universitățile europene.
Farmacia Orașului a funcționat continuu timp de peste 450 de ani, fie ca farmacie publică a comunității, fie ca farmacie particulară. Între 1709 și 1710 a trecut în proprietate privată și a primit denumirea de La Vulturul Negru - Zum Schwarzen Adler. Mobilierul oficinei acestei farmacii, executat la Viena în 1902, se păstrează și astăzi în Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu.
Doar cei care au trăit în acea epocă pot înțelege cu adevărat ce însemna o farmacie într-un oraș transilvan din secolul al XV-lea. Nu existau spitale moderne, nu existau antibiotice, nu existau anestezice. Farmacistul era ultima speranță a bolnavului, iar leacurile pe care le prepara din plante, rășini și minerale făceau diferența între viață și moarte.
A doua farmacie din Sibiu a fost una militară, menționată în secolul al XVI-lea. A treia a apărut în jurul anului 1600 și a primit ulterior numele care avea să devină celebru - La Ursul Negru, Zum schwarzen Bären. Această farmacie a funcționat într-o clădire gotică și renascentistă din 1568, pe actuala Piață Mică din centrul istoric al Sibiului. Din 1760 a fost condusă de Josef Schäffer, apoi cumpărată în 1809 de John Georg Kayser care i-a dat numele definitiv.
Un detaliu fascinant leagă Sibiul de istoria medicinei mondiale. Între 1777 și 1779, Samuel Hahnemann - fondatorul homeopatiei - a trăit și a activat la Sibiu ca medic și secretar al baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. Colecția de homeopatie a muzeului, cu peste 2.900 de piese preluate de la vechea farmacie La Înger, păstrează memoria acestei perioade.
Farmacia La Ursul Negru a trecut prin mai multe mâini. Karl Henrich a cumpărat-o în 1875 și a condus-o până la moartea sa în 1898. Era și șeful cabinetului de istorie naturală al orașului. Guido Fabritius a preluat-o în 1903 și a administrat-o până în 1949, când a fost naționalizată de comuniști.
Te-ai întrebat vreodată cm arăta interiorul unei farmacii de acum câteva secole? Cel mai vechi obiect din colecția muzeului este un mojar din bronz datat 1597, folosit pentru zdrobirea și amestecarea substanțelor. Etichetele recipientelor erau pictate manual, iar cele scrise cu alb pe negru semnalau substanțe foarte toxice. Pe câteva dintre borcane apar simboluri alchimice - Sibiul nu a fost străin de pseudo-știința care voia să transforme metalele în aur.
În laborator se păstrează balanțe în stil austriac care încă funcționează, mojare din bronz, fontă și marmură, mașini de zdrobit și pulverizat, piese pentru tablete și supozitoare, percolatoare pentru obținerea tincturilor din plante medicinale. Balanțele au forme de piese de șah, iar una dintre ele are tasul făcut din genunchi de animal.
În 1972, fostul spațiu al farmaciei La Ursul Negru a fost transformat în Muzeul de Istorie a Farmaciei, parte a Muzeului Național Brukenthal. Colecțiile cuprind peste 6.600 de piese provenite de la peste 70 de farmacii și instituții medicale din 32 de localități din toată țara. Expoziția este organizată pe tiparul unei farmacii clasice: oficina, laboratorul, holul truselor medicale și un sector dedicat homeopatiei.
Prima farmacie românească din Sibiu a fost deschisă abia în 1920, de Victor Pop, sub numele Farmacia Unirea. Până atunci, toate farmaciile din oraș fuseseră sășești sau maghiare. După naționalizare, toate au primit denumiri seci de tip Farmacia de Stat Nr. 24. Astăzi, în municipiul Sibiu funcționează peste 70 de farmacii, de la Catena la Sensiblu și de la Help Net la Dona.
Dar când treci prin Piața Mică din centrul istoric al Sibiului și te oprești în fața clădirii gotice de la numărul 26, merită să-ți amintești că pe aceste străzi, acum 530 de ani, un farmacist pe nume Johannes pregătea leacuri din anason pentru bolnavii unui oraș de pe granița lumii occidentale cu cea orientală. Iar tradiția pe care a început-o el nu s-a întrerupt niciodată.
