20/01/2026
„Orice, numai să nu-ți arăți slăbiciunea” este un ecou înrădăcinat în conștiința noastră.
Dar adevărata tărie este tocmai dezvăluirea slăbiciunilor. Cine preferă să își ascundă slăbiciunile trece prin lume cu umerii căzuți, cu privirea în în jos, mereu pregătit să se ferească din calea neplăcerilor ca să nu fie atins.
Cine străbate lumea drept, cu fruntea sus și cu privirea deschisă comunică simplu: da, sunt vulnerabil, dar nu mă tem de nicio rană.
Sociologa Brene Brown, care predă la University of Houston și a cărei expunere despre „The Power of Vulnerability" vizionată de treizeci de milioane de oameni, se numără printre cele mai renumite din seria de conferințe TED, a propus un punct de vedere cât se poate de interesant :
Tăinuirea rănilor personale, ascunderea slăbiciunilor, silința de a salva aparențele ne îmbolnăvesc, afirmă ea. De teama de a fi respinși, ne ascundem punctele slabe. Dar așa provocăm o reacție opusă celei așteptate: ne izolăm în loc să stabilim connec-tion cm o numește Brown.
Relațiile, ceea ce ne dorim mai mult decât orice altceva în adancul nostru, sunt reușite doar dacă ne adunăm curajul să etalăm deschis propria vulnerabilitate.
Brene Brown vede în teama noastră de respingere motivul frecvent pentru care culegem cu adevărat această respingere din cauză că rușinea ne izolează de cei din jur.
Ea face de altfel o distincție foarte exactă între vinovăție și rușine. Vinovăția înseamnă a fi comis o greșeală, rușinea înseamnă frica de a avea un defect:
„Nu ești suficient de bun, suficient de înțelept, suficient de frumos, de sofisticat pentru a fi iubit și acceptat” aceasta este rușinea.
Oamenii apăsați conștient sau inconștient de sentimentul de rușine, trăiesc cu senzația profundă a lipsei de valoare și cu părerea că nu merită să fie iubiți.
Așa se face, spune Brown, că ascund și mai bine ceea ce există în ei, ceea ce le întărește și mai mult izolarea.
Te simți inutil și te ascunzi, cine se ascunde este apăsat de rușine, cine este apăsat de rușine se izolează, cine se izolează se simte inutil și așa mai departe.
Cei ai mulți oameni încearcă sa trateze durerea declanșată de acest cerc diabolic prin automedicație, alcool, pornografie, îmbuibare, droguri, alcool, muncă, shopping, indiferent ce, numai să le mute mințile.
Poate a sosit vremea ca, în loc să fugim de greutăți anesteziindu-ne într-un fel sau altul, să le înfruntăm direct.
Poate nu ar fi rău să ne privim senin, fără nicio teamă.
Acceptarea unei răni înseamnă, spre exemplu, să fii primul care spune „te iubesc"
Să fii primul care își cere iertare. Cu tot riscul de a fi respins.
Curajul de a accepta să fii respins, curajul de a accepta că nu toată lumea te iubește reprezintă poate cea mai dură încercare!
Lectură din cartea lui :
Alexander von Schonburg
CARTEA VIRTUȚILOR
