Cabinet Individual de Psihologie Ramona Badea

05/03/2021

Tulburările structurilor lexico- grafice ale limbajului.
Sindromul dislexico-disgrafic

Dislexia comportă definiții foarte variate. Esențial este a se înțelege că se poate considera dislexic un copil care desi are toate condițiile externe, nu deprinde citirea din condiționări intrinseci. Dislexia este definită ca dificultatea de a citi, manifestată prin tulburări la nivelul percepției auditive, optice și a celei kinestezice, ca semne revelatoare.
Dificultățile în însușirea citirii se referă atât la corectitudine, cât și la modul conștient, curent și expresiv pe care trebuie să-l realizeze cititul.
Astfel, dislexia poate fi definită prin toate tulburările ce apar în procesul de achiziție a lexiei, în mecanismele actului lexic.
Disgrafia se referă la tulburările ce intervin în actul grafic. Scrisul copilului are propria sa devenire și evoluție. Învățarea lui, ca proces complex și de durată, este destul de dificilă. În actul grafic, tulburările disgrafice care intervin nu sunt simple oscilații ale procesului de cunoaștere, ci o incapacitate de exprimare care are drept caracteristică constanța pe o perioadă mai lungă. În cadrul tulburărilor scrisului, recunoaștem agrafia, disgrafia, disortografiile, disfonografiile și discaligrafiile.
Agrafia este incapacitatea relativ totală a învățării actului grafic; se găsește rar la copil, ea implicând grave tulburări la nivelul structurilor centrale.
Disgrafia se denumește ca incapacitate a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare mentală normală, de a învăța corect si de a utiliza constant scrisul în condițiile de școlarizare normală. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual și kinestezic implicate în învățarea limbajului scris, precum și structurile spatio-temporale implicate, sunt elementul central în întelegerea și terapia actului lexico-grafic.
Clasificarea sindromului dislexico-disgrafie
- Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisa, manifestată prin incapacitatea în formarea abilităților de a citi și scrie.
- Dislexo-disgrafia de evoluție sau de dezvoltare sau structurală căreia i se presupune o cauză genetică și care se manifestă atât prin disortografie cât și prin dificultăți în întelegerea sensurilor grafice.
- Dislexo-disgrafia spațială sau spațio temporală înțeleasă ca o scriere și o citire în diagonală.
- Dislexo-disgrafia pură, numită și consecutivă ce apare pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
- Dislexo-disgrafia liniară care se manifestă prin rărirea rândurilor atât la scris cât și la citit.
- Dislexo-disgrafia motrică ce apare ca urmare a tulburărilor de motricitate și se manifestă ca un scris ilizibil.

25/11/2020

Tulburarea de personalitate borderline

Principala caracteristică a acestei personalități este instabilitatea relațiilor interpersonale, imaginii de sine și afectului și impulsivitatea manifestată prin cheltuieli abuzive, abuz de substanță, joc patologic, relații sexuale dezorganizate etc. Pot avea o perturbare de identitate și sentimentul cronic de vid interior, alternează între extremele de idealizare și devalorizare. Au un comportament automutilant și amenințări recurente de suicid. Sunt instabili afectiv și au frecvente reacții impulsiv - agresive la incitații minime, trăiesc sentimentul inconsistenței sau dispersiei identității. În istoricul personal, întâlnim acte autodistructive repetitive.
Prevalența este mai mare la femei decât la bărbați.

25/11/2020

Tulburarea de personalitate antisocială

Denumiți adeseori și sociopați, acești indivizi sunt caracterizați de: desconsiderarea și violarea drepturilor altora, impulsivitate, iritabilitate și agresivitate, neglijență nesăbuită pentru siguranța lor sau a altora, iresponsabilitate considerabilă indicată prin incapacitatea repetată de a avea un comportament consecvent la job ori de a-și onora obligațiile financiare, lipsă de remușcare, incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, incorectitudine, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală. Au o instabilitate psihică crescută.
Persoanele cu tulburare de tip antisocială afișează siguranță de sine, aroganță, se supraestimează, formează cu ușurință relații interpersonale, dar natura acestora este superficială.
În antecedentele personale distingem minciuna, înșelăciunea și numeroase alte acte ilegale sau imorale.
Prevalența este de 3% la bărbați și de 1% la femei. Condițiile predispozante includ tulburarea deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și tulburarea de conduită.

25/11/2020

Tulburarea de personalitate schizotipală

Această tulburare este în principal caracterizată de deficite sociale și interpersonale manifestate prin disconfort acut în relații și reducerea capacității de a stabili relații intime, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție și excentricități de comportament.
Persoanele cu tulburare de tip schizotipal au o gândire magică sau credințe stranii care le influențează comportamentul și sunt incompatibile cu normele subculturale.
Ideația este dominată de convingerea că posedă însușiri rare, particulare, ilustrate prin: capacitate de premoniție, clarviziune, telepatie sau superstiție.
Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală trăiesc experiențe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale, obsesii cu conținut dismorfofobic.
Prevalența acestei tulburări este crescută în familiile probanzilor cu schizofrenie. Tulburarea este constatată mai frecvent la bărbați decât la femei.

25/11/2020

Tulburarea de personalitate schizoidă

Principala caracteristică a acestei personalități este lipsa de interes față de alte persoane si relații sociale. Sunt singuratici și exprimă foarte puține emoții, fiind în general introverși. Au înclinație spre introspecție și reverie și sunt retrași, lipsiți de simțul umorului, reci și aplatizați emoțional. Preferă activitățile solitare, comportamentul lor putând părea neconvențional sau bizar. Au preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală.
Chiar dacă sunt izolați social și au afectivitate aplatizată ( caracteristici ale schizofreniei), nu au tulburări de gândire ( halucinații, idei delirante sau tulburări de limbaj ) și din aceea nu pot fi considerați schizofrenici.
Incidența este crescută la familiile probanzilor cu schizofrenie. Incidența este mai mare la bărbați decât la femei, cu un posibil raport de 2:1.

24/11/2020

Tulburarea de personalitate paranoidă

Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă manifestă neîncredere și suspiciozitate față de alții , ale căror intenții sunt interpretate ca rău voitoare și care persistă în fața unor dovezi puternice că nu există niciun motiv de îngrijorare. Sunt foarte suspicioși referitor la loialitatea sau corectitudinea partenerilor, amicilor sau colegilor. Ei tind să fie anxioși, distanți, fără umor , certăreți. Sunt implacabili față de insulte , injurii sau ofense. În activitatea profesională se descurcă foarte bine în munca individuală. Faptul că sunt reținuți și distanți au dificultăți de integrare și armonizare. Dacă sunt respinși sau contraziși, tolerează foarte greu frustrarea și contraatacă violent.
Prevalența este de 0,5 - 2,5%. Incidența este crescută în familiile probanzilor cu schizofrenie și tulburări delirante. Tulburarea este mai frecventă la bărbați decât la femei. Prevalența este mai mare la minorități, imigranți și surzi.

16/05/2020