Psiholog Adelina Mogos

13/11/2025

”A iubi înseamnă a dori ce este mai bun pentru ceilalți, chiar dacă ei au aspirații diferite de ale noastre.
A iubi înseamnă a le permite celorlalți să fie fericiți, chiar dacă calea lor este diferită de a noastră. Este un sentiment altruist, care se naște dintr-o dăruire de sine în întregime, din toată inima noastră.
Dragostea este încrederea absolută că, orice s-ar întâmpla, vei fi mereu acolo. Nu pentru că îmi datorezi ceva, nu din posesie egoistă, ci doar pentru a fi acolo, în companie tăcută.”
Micul Prinț
Antoine de Saint-Exupéry

Psiholog Adelina Mogos

13/11/2025

05/11/2025

„Prefer nefericirea mea, decât a celor din jur.”

Am auzit această frază de multe ori în cabinet dar si in viata de zi cu zi; spusă în șoaptă, cu lacrimi reținute, ca o mărturisire tăcută de iubire și vinovăție.
De fiecare dată, am recunoscut în ea același tipar: oameni buni, sensibili, cu o capacitate extraordinară de empatie, care preferă să ducă pe umeri durerea proprie decât să privească suferința celor din jur.
La început, pare un gest de altruism profund, dar, în timp, am învățat că, de fapt, e o formă subtilă de altruism defensiv.
Oamenii aceștia nu aleg nefericirea din slăbiciune, ci dintr-o nevoie inconștientă de control.
Se simt “mai in control” daca suferinta e a lor, nu a altora pentru ca propria durere e cunoscută, familiară, gestionabilă. Durerea celuilalt, în schimb, îi copleșește.

În spatele acestei atitudini stă adesea o poveste veche — copilul care a învățat devreme că liniștea familiei depinde de el, “mama e trista, trebuie s-o fac sa rada”, modele conditionate de iubire “esti bun daca ai grija de ceilalti”, experiente timpurii de vinovatie- copilul simte ca e cauza suferintei altora si incearca ”sa o repare” sau valori culturale care glorifica sacrificiul de sine “mai bine eu decat ceilalti/suferinta e nobila”.

Astfel se dezvoltă o identitate a grijii: iubirea devine sinonimă cu durerea asumată, iar fericirea proprie devine suspectă sau chiar vinovată.
Dar în terapie descoperim împreună ceva esențial:
-că empatia nu trebuie să doară;
-că a avea grijă de tine nu înseamnă egoism;
-că fericirea ta nu-i rănește pe ceilalți — o poate inspira.

Am văzut oameni care, învățând să se pună și pe ei în ecuație, au devenit mai vii, mai autentici, mai prezenți pentru ceilalți.

Pentru că durerea ta nu îi salvează pe cei din jur — dar vindecarea ta le poate fi lumină.

Psiholog Adelina Mogos

28/10/2025

Fiecare întâlnire a fost o piesă dintr-un puzzle numit cine sunt eu?
Astăzi puzzle-ul e mai clar — pentru că am învățat împreună despre emoții, prietenie, curaj și despre cât de frumos e să fii tu însuți. 🌈
Bravo pentru tot ce ați descoperit și pentru felul în care ați crescut în aceste săptămâni!


Nicoleta Lazarescu

28/10/2025

„Nu trauma ta este problema, ci obiceiul emoțional format după ea.

Uneori credem că suferința noastră vine dintr-un eveniment din trecut — o despărțire, o pierdere, o respingere, o copilărie dificilă.
Dar, în realitate, trauma nu este doar ceea ce s-a întâmplat atunci, ci ceea ce continuă să trăiască în noi acum.

💔După o experiență dureroasă, mintea și corpul învață un mod de a se proteja.
Poate că ai învățat să nu mai ai încredere, să te retragi când ceva doare, să controlezi totul ca să nu mai suferi, să te critici înainte s-o facă altcineva, să te prefaci că ești bine, deși nu ești.

Aceste reacții devin obiceiuri emoționale — automate, inconștiente, dar extrem de puternice. Ele te ajută să supraviețuiești, dar te pot împiedica să trăiești pe deplin.
De aceea, în terapie, lucrăm nu doar cu trecutul, ci și cu prezentul; cu felul în care trauma s-a transformat într-un tipar de gândire, de reacție și de relaționare.

❤️Vindecarea nu înseamnă să uiți ce a fost, ci să înveți să reacționezi altfel, să alegi răspunsuri noi acolo unde altădată reacționai din teamă sau vinovăție...să nu mai fii definit de durere, ci de conștiență.

Pentru că nu trauma este problema, ci obiceiul emoțional format după ea — iar acesta poate fi schimbat.

Psiholog Adelina Mogos

16/10/2025

Iubirea vieții tale nu poate fi iubirea vieții tuturor. Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens: din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine, alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația: alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi cm să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce separat nu ați putea fi...
Sursa foto: Tumblr

12/10/2025

În cadrul grupului de dezvoltare personală, am vorbit despre stima de sine — acel spațiu interior în care învățăm să ne privim cu blândețe, să ne recunoaștem valoarea și să ne permitem să fim imperfecți.
Am explorat împreună ce înseamnă vocea critică din interior, cm se formează imaginea de sine și ce putem face, pas cu pas, pentru a construi o relație mai sănătoasă cu noi înșine.
🌱 Fiecare întâlnire e o invitație la (re)descoperire, autenticitate și creștere.
Psiholog Adelina Mogos

Psiholog Alexandra Lazarescu

MedLife Oltenia Craiova

08/10/2025

📍MedLife Oltenia -MindCare Craiova
Strada Câmpia Islaz nr.24

03/10/2025

🌈 Copilul tău știe să-și recunoască emoțiile?
Primul pas spre echilibru este să învețe să le numească, să le exprime și să le gestioneze.

Prin activități simple și creative – cm este „roata(pizza) emoțiilor” – copiii descoperă:
💡 ce simt în diferite situații,
🤝 cm pot vorbi despre emoțiile lor,
🧘‍♀️ mici mecanisme de reglare și autoreglare (respirație, desen, povestire).

📍 La vârste fragede, aceste exerciții construiesc bazele pentru:
✨ relații sănătoase,
✨ încredere în sine,
✨ capacitatea de a face față situațiilor dificile.

Pentru că inteligența emoțională se învață – la fel ca scrisul și cititul – iar copiii care își cunosc emoțiile devin adulți mai siguri, echilibrați și empatici. 💛

Psiholog Adelina Mogos

01/10/2025

🍁Oferta lunii octombrie🍁
NEUROFEEDBACK

În această lună, ai ocazia să descoperi beneficiile antrenamentului cerebral prin neurofeedback ILF la un tarif special.

👉 O metodă non-invazivă, bazată pe neuroștiințe, cu efecte dovedite în: anxietate, tulburări de somn, ADHD, stres, tulburări de concentrare și reglare emoțională.

📌 Programări și detalii la: +40735301063

💡 Investește în echilibrul tău emoțional și în claritatea minții!