10/12/2024
De ce nu ne mai povestesc adolescentii despre ei?
Unde ne sunt copiii care abia asteptau sa vina de la gradi sau de la scoala primara si sa ne spuna tot ce au facut in acea zi? Si invers, stiau educatoarele tot ce se intampla pe acasa. =D
M-am gandit la cateva dintre motivele pentru care nu mai suntem conectati la ce gandesc, simt si fac adolescentii nostri.
1. Cearta - au incercat sa ne spuna si i-am certat. Excluzand, evident, agresivitatea verbala si fizica, chiar si cearta atunci cand au venit spre noi cu o problema, il poate face pe copil sa nu mai vina data viitoare.
2. Prelegerile - i-am tinut lectii de morala, parca era in fata unei comisii de disciplina.
3. Emotiile noastre negative - daca ne-am instristat, ne-am simtit dezamagiti, poate chiar am plans atunci cand adolescentul s-a confruntat cu o problema, sunt sanse mari sa nu ne mai spuna, pentru ca ei nu vor ca parintele sa sufere.
4. Ne punem pe noi in prim plan - ei vin cu o durere, dar incepem noi cu alte zece dureri ale noatre. Te doare capul? Pai ce m-a durut pe mine ieri. Te-a certat doamna diriginta? Sa vezi seful meu ce mi-a facut azi. Incet, incet, copilul nu va mai veni spre noi pentru ca se simte neascultat.
5. II comparam cu alti copii, frati sau prieteni - Tu de ce imi faci atatea probleme, cu celalalt n-am fost chemata pe la scoala!
Exemplele pot continua, dar ati prins ideea.
Ca sa ne spuna in continuare si sa fim conectati la viata lor interioara si exterioara, ascultam, incercam sa intelegem, punem intrebari despre cm s-a simtit COPILUL, ce solutie are, cm crede ca ar putea rezolva, etc. Propriile noastre emotii negative le vom discuta, la randul nostru, cu alti adulti sau cu un specialist. Daca noi nu ne putem gestiona emotiile, de ce le-ar putea gestiona ei?
Si nu ezitati sa ii intrebati ce puteti face voi parintii, cm va puteti purta cu ei, ca sa fiti de incredere si sa vina spre voi.
Fiti plasa lor de siguranta, in timp ce ii incurajati sa zboare!
