19/02/2026
Când începe școala, ies la suprafață lucrurile amânate
În fiecare an, în special la clasa pregătitoare sau în clasa I, cresc solicitările de consiliere pentru copii. Până atunci, la grădiniță, multe dificultăți trec neobservate. Este mai multă joacă, regulile sunt mai flexibile, cerințele academice sunt reduse.
La școală însă lucrurile se schimbă:
– apar sarcini clare,
– este nevoie de atenție susținută,
– există reguli ferme,
– copilul trebuie să gestioneze frustrarea și amânarea recompensei.
Și atunci încep să apară dificultățile: refuzul școlii, opoziționismul, lipsa concentrării, iritabilitatea, crizele de plâns, dependența de telefon sau tabletă.
Ce iese frecvent la iveală?
În multe situații, în spatele comportamentelor copilului apar câteva elemente recurente:
- timp îndelungat petrecut pe device-uri
- lipsa unor limite clare și consecvente
- program dezorganizat
- puțin timp real petrecut împreună
- părinți foarte obosiți, suprasolicitați
La grădiniță, aceste lucruri pot fi tolerate. La școală, nu mai pot fi ignorate.
Două tipuri de reacții parentale
De multe ori, îmi dau seama încă de la telefon cm va evolua procesul.
Există părinții care spun, uneori fără să folosească explicit cuvântul „responsabilitate”:
„L-am lăsat prea mult pe telefon.”
„Eram foarte obosiți.”
„Ne-a fost mai ușor să evităm conflictele.”
„Probabil am amânat prea mult să punem limite.”
Aceștia sunt părinții cu care se poate construi. Pentru că schimbarea începe din relația adultului cu propriile alegeri.
Și există părinții care formulează lucrurile astfel:
„Stă prea mult pe telefon.”
„Nu vrea să meargă la școală.”
„Nu ascultă.”
Ca și cm un copil de 6–7 ani și-ar fi cumpărat singur telefonul, ar locui singur și ar decide autonom dacă merge sau nu la școală.
Copiii nu își stabilesc singuri limitele. Ei funcționează în cadrul pe care adulții îl creează.
Ce este important de înțeles?
Copilul nu este „problema”.
Comportamentul este un simptom.
În spatele lui pot sta:
– dificultăți de reglare emoțională,
– lipsa toleranței la frustrare,
– atașament fragil,
– suprastimulare digitală,
– inconsecvență parentală.
Vestea bună este că la această vârstă lucrurile se pot ajusta relativ rapid — dacă adulții sunt dispuși să participe activ la proces.
Consilierea copilului fără implicarea părinților are efecte limitate. Schimbarea reală apare atunci când familia devine parte din soluție.
Un mesaj pentru părinți
Nu este vorba despre vină.
Este vorba despre responsabilitate și ajustare.
Toți părinții obosesc. Toți fac greșeli. Important este momentul în care aleg să le corecteze.
Dacă observați dificultăți la început de școală — refuz, opoziție, dependență de ecrane, probleme de concentrare — intervenția timpurie este esențială.
Schimbarea începe întotdeauna de la adult. Iar copiii răspund mai bine decât ne imaginăm atunci când cadrul devine clar și sigur.
Psiholog Dana Udristoiu
