04/04/2024
In ultima perioada temele recurente cu care clienții au venit în cabinet au atins următoarele dileme existențiale: moartea, libertate versus responsabilitate, izolarea existențială și lipsa unui sens al ideii de ,, a trăi”.
Și astfel mi-am reamintit de psihoterapia
existențială al lui Irvin Yalom și cărțile sale ce abordează tema existenței.
Observ ca se acutizează de la o generație la alta teama de moarte, evitând sa se vorbească despre aceasta stație prin care mai devreme sau mai târziu poposim cu toții.
Din păcate cei care ajung la terapie, ajung când sunt luați prin surprindere de această ,,situație-limită”, în care nu mai există timp de gândire ci doar să fii, și să funcționezi de la nivelul de conștiință la care ai reușit să ajungi până în acel moment. Și astfel, pierderea prin moarte a unei persoane iubite se poate transforma într-o traumă severă ce ne pune existenta pe pauză.
Tendința generală este sa amânăm prezentul pentru un viitor mult așteptat, însă ,,existența nu poate fi amânată”, ea este în aici și acum, plăcută, neplăcută, este…
Iar acest context al morții în viața noastră, vine să ne amintească concret, ca mai avem timp de trăit, dar și posibilitatea de a ne schimba viața până în ultimul moment, alegând să trăim ceea ce ne-am refuzat dintr-un motiv sau altul.
Putem alege să ne folosim de această experiență a întâlnirii cu ideea morții apelând la un exercițiu de imaginație:
,,Cine sunt eu dacă dau la o parte tot ceea ce știu despre mine : credințele, valorile, atașamentele, aspectele materiale, dorințele…?”
Doar astfel pot să ajung la ,,mine”, la sufletul meu etern.
Deși aparent banal, rolul terapeutului devine acela de a normaliza o realitate existentă, care nu suferă negociere, confruntarea cu propria moarte și acceptarea ei, și întoarcerea la viața care nu așteaptă să fie trăită, ea este…
Viața este prețioasă în măsura în care ,,eu aleg” să o văd și să o trăiesc așa, pentru ca…, Da, noi suntem suma alegerilor noastre.
Așa ca, ce alegi azi pentru tine?