Cabinet de Psihologie Mihail Jianu

Cabinet de Psihologie Mihail Jianu De 20 ani, peste 1980 de oameni ajutati. Psiholog clinician expert judiciar și extrajudiciar;
Consultant expert în educaţie;

Mihail Jianu, psiholog clinician specialist, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, cu o experienta de 20 ani in domeniul psihologiei.

Narcisiștii și abuzatorii ajung FOARTE RAR în terapie și nu pentru că nu ar avea nevoie, ei nu ajung pentru că, de cele ...
27/01/2026

Narcisiștii și abuzatorii ajung FOARTE RAR în terapie și nu pentru că nu ar avea nevoie, ei nu ajung pentru că, de cele mai multe ori, sunt convinși că problema nu este la ei. Ori, sunt aduși cu forța la terapie și vor spune că nu i-a ajutat cu nimic.
În cabinet ajung, aproape invariabil, cei care se întreabă: „Oare eu greșesc?”
„Poate eu sunt prea sensibil(ă).”
„Dacă, de fapt, eu greșesc, eu nu fac destul?”
Aceste persoane care au fost expuse constant la gaslighting și li s-au invalidat emoțiile, percepțiile, limitele și au fost făcute să se îndoiască de propriul simț al realității.
Cineva mi-a zis zilele trecute:,, Simt că orice aș face, eu sunt tot timpul vinovatul".
Așa cm se întâmplă adesea ca părinții să își trimită copiii la terapie, în timp ce adulții din jur refuză orice formă de introspecție, considerând că „eu sunt bine” și „copilul are o problemă”.
Mesajul lor către mine este: ,,Rezolvați-mi copilul!"
Terapia nu este despre cine este mai vinovat, în realitate este despre cine poate să se întrebe onest dacă are o contribuție.
Un abuzator va spune frecvent:
„Nu am nevoie de terapie.” „Un psiholog/un străin nu mă poate ajuta.” „Mă descurc singur.”
Iar cel de lângă el ajunge să facă terapie…pentru a învăța cm să suporte, cm să se adapteze, cm să se îndoiască mai puțin de sine.
Dacă ești în această situație te invit să te întrebi:
„Ce spune despre relația mea faptul că eu caut ajutor, iar celălalt este convins că nu are nimic de lucrat?”
Uneori, acesta este primul semn care merită privit cu adevărat.
Psiholog Mihail Jianu

Suferința blestem sau binecuvântare?Mulți oameni ajung să trăiască în suferință ca într-un spațiu familiar. O integrează...
27/01/2026

Suferința blestem sau binecuvântare?
Mulți oameni ajung să trăiască în suferință ca într-un spațiu familiar. O integrează în identitatea lor, o normalizează, o transformă în parte din cine sunt. În timp, nu doar că suferă, ci ajung să se definească prin suferință.
Devine cunoscută. Devine „acasă”. A suferi este uman.
A rămâne blocat în suferință este, treptat, o alegere.
Nu o alegere conștientă la început, ci una construită din frică, lipsă de curaj, neîncredere, obișnuință și autosabotaj. Suferința devine predictibilă. Cunoscuta e mai sigură decât necunoscutul, chiar și atunci când doare.
Cu timpul, ea nu mai este doar o stare, ci un mod de a fi.
O identitate, un rol, un limbaj.
Un mod de relaționare cu lumea.
Aici apare riscul real: când suferința devine atașament,
când devine sursă de validare,
când devine nevoie de compătimire,
când devine mod de a primi atenție și conectare.
Atunci omul nu mai trăiește — funcționează în jurul durerii.
Suferința neprocesată nu vindecă.
Nu purifică, nu transformă.
Ea conservă blocajul.
Dar suferința procesată poate deveni resursă:
când este înțeleasă, când este integrată, când este traversată, când devine sens, când produce schimbare, când duce la maturizare emoțională.
Diferența nu este suferința în sine, ci ce faci cu ea.
Suferința devine binecuvântare când te ajută să te cunoști, să te cureți emoțional, să te vindeci și să mergi mai departe ca un om mai conștient.
Devine blestem când o transformi în identitate și refuzi să o lași.
Pentru că, dincolo de un anumit punct, nu mai este destin.
Este alegere.
Nu mai este traumă, este atașament față de durere, nu mai este neputință.
Nu tot ce ți se întâmplă este sub controlul tău.
Dar ce faci cu ce ți se întâmplă devine responsabilitatea ta.
Dacă nu pentru tine, gândește-te la sufletul tău.
El nu este făcut să trăiască în captivitate.
Este făcut să trăiască în sens.
Psiholog Mihail Jianu

Cercetările arată că, până la 12 ani, părinții petrec aproximativ 75% din tot timpul relațional pe care îl vor avea vreo...
26/01/2026

Cercetările arată că, până la 12 ani, părinții petrec aproximativ 75% din tot timpul relațional pe care îl vor avea vreodată cu copilul lor.
După 18 ani, acest timp scade drastic, asta înseamnă un lucru simplu: copilăria este perioada-cheie a relației.
Copiii învață iubirea, siguranța și atașamentul din relația cu părinții.
De la noi învață ce înseamnă apropierea, protecția, liniștea și încrederea.
Contactul fizic, prezența, disponibilitatea emoțională nu sunt „răsfăț”, sunt nevoi fundamentale de dezvoltare.
Vine un timp în care copilul nu va mai căuta îmbrățișări, apropiere, somn împreună sau protecție.
Nu pentru că nu te mai iubește ci pentru că va crește, tu ești baza de siguranță a copilului tău.
Din această siguranță se construiește identitatea lui, felul în care îi vorbești devine vocea lui interioară.
Felul în care îl tratezi devine modelul relațional pe care îl va reproduce.
Nu prin frică se educă un copil, nu prin rușine, nu prin jignire, ci prin relație sigură, prezență și respect.
Copiii nu uită cm au fost tratați, ei devin ceea ce au trăit.
Programari la: 0740 569 040
Psiholog Mihail Jianu

Uneori alegem cu sufletul și judecăm mai târziu cu mintea.Alteori alegem cu mintea și regretăm mai târziu din suflet.Înt...
26/01/2026

Uneori alegem cu sufletul și judecăm mai târziu cu mintea.
Alteori alegem cu mintea și regretăm mai târziu din suflet.
Între rațiune și emoție există mereu o tensiune firească. Niciuna nu este greșită în sine problema apare atunci când le separăm, în loc să le integrăm.
Alegerile noastre nu sunt doar decizii, ci procese de maturizare.
Fiecare alegere conține o lecție, fiecare lecție cere asumare care construiește conștiință.Nu există alegeri perfecte.
Există doar alegeri învățate, integrate și transformate în experiență.
Psiholog Mihail Jianu

26/01/2026
Metacogniția este capacitatea de a deveni conștienți de propriile gânduri.Este acea abilitate fină prin care mintea poat...
26/01/2026

Metacogniția este capacitatea de a deveni conștienți de propriile gânduri.
Este acea abilitate fină prin care mintea poate să se observe pe sine, să-și recunoască erorile, să-și ajusteze tiparele și să se reorganizeze din interior, în timp real.
Vorbim despre acea curiozitate autentică care apare atunci când ne oprim și ne întrebăm: „De ce am reacționat așa?”
În acel moment se activează Observatorul interior acea parte din noi care poate privi fără să se confunde cu ceea ce vede.
Nu mai suntem doar reacție.
Nu mai suntem doar emoție.
Nu mai suntem doar gând.
Devenim prezență care observă reacția., aeastă distanță conștientă creează spațiul necesar pentru înțelegere și transformare.
Observatorul aduce lumină asupra automatismelelor.
Emoția este văzută, nu respinsă, gândul este recunoscut, nu urmat orbește.
Iar în acest spațiu, schimbarea devine posibilă fără forțare.
Fiecare act de autoobservare rescrie, pas cu pas, rețelele neuronale.
Nu ca un exercițiu rigid, nu ca o tehnică mecanică, ci ca un proces viu de reglare interioară.
Astfel se construiește conștiența, astfel evoluează mintea umană.
În cabinet, această capacitate devine o artă esențială pentru noi, psihologii.
Este nevoie să fim prezenți cu clientul atenți la povestea lui, la microexpresiile lui, la limbajul non-verbal, la emoțiile care apar în spațiu și, simultan, să rămânem conectați la propria noastră lume interioară.
Observăm ce se mișcă în noi: o tensiune subtilă, o dorință de a salva, o iritare fină, o rezonanță emoțională.
Observatorul nostru interior menține spațiul viu și sigur.
Ne ajută să distingem între ceea ce aparține clientului și ceea ce aparține propriei noastre istorii.
Între empatie și proiecție.
Între prezență și reacție.
Între relație terapeutică și propriile noastre nevoi.
Acolo se construiește adevărata siguranță terapeutică: în conștiență, în prezență, în capacitatea de a fi cu celălalt fără a ne pierde pe noi înșine.
Psiholog Mihail Jianu

Retine! A avea încredere în sine înseamnă să ai niște repere interne: să știi ce poți să faci și să știi ce nu poți să f...
25/01/2026

Retine! A avea încredere în sine înseamnă să ai niște repere interne: să știi ce poți să faci și să știi ce nu poți să faci (încă).
Atunci când te cunoști, știi cine ești, îți știi identitatea și nu mai pleci urechea la diverse opinii despre tine.
Cel mai important lucru este să îți dezvolți încrederea în tine în activitățile care contează cu adevărat pentru tine pentru că ele contribuie la sentimentul valorii personale, iar dezvoltarea încrederii nu are sfârșit.
Psiholog Mihail Jianu

Bârfa și efectele ei psihologiceBârfa nu este un act „neutru”, are impact direct asupra relațiilor, asupra climatului em...
25/01/2026

Bârfa și efectele ei psihologice
Bârfa nu este un act „neutru”, are impact direct asupra relațiilor, asupra climatului emoțional și asupra sănătății psihologice atât a celui care o transmite, cât și a celui care o primește.
La nivel relațional, bârfa erodează încrederea, alimentează conflictele și creează un mediu toxic, bazat pe suspiciune și insecuritate.
Reputațiile se construiesc greu și se pot distruge rapid prin informații deformate, judecăți grăbite și interpretări subiective.
Pentru cel care bârfește, acest comportament întărește tipare mentale negative, crește nivelul de stres și anxietate și poate deveni o formă de reglare emoțională nesănătoasă.
Pentru cel care primește bârfa, pot apărea emoții precum tristețea, furia, rușinea, neîncrederea și retragerea socială.
Bârfa nu construiește legături reale.
Creează alianțe fragile, bazate pe excludere și superioritate temporară.
Alege conștient: vorbește responsabil, protejează limitele emoționale și apără-te fără a răni.
Claritatea, echilibrul, respectul și discreția sunt forme reale de maturitate psihologică.
Psiholog Mihail Jianu

Meriți tot ce este mai bun, iubirea de sine nu este un concept abstract este o practică zilnică. Se construiește prin al...
24/01/2026

Meriți tot ce este mai bun, iubirea de sine nu este un concept abstract este o practică zilnică. Se construiește prin alegeri mici, repetate, conștiente.
Ce poți face concret: Acceptă-te real, nu idealizat. Fără autoinsulte. Fără comparații. Fără standarde imposibile.
Ai grijă de corp și emoții: alimentație, mișcare, somn, odihnă psihică. Nu sunt „lux”, sunt bază de funcționare.
Creează spațiu interior: meditația, liniștea, natura, respirația conștientă.
Schimbă dialogul interior: înlocuiește critica cu susținerea, autocontrolul cu autoînțelegerea.
Setează obiective realiste și respectă pașii mici. Progresul contează, nu perfecțiunea.
Recompensează-te pentru efort, nu doar pentru rezultate.
Învață să spui NU fără vină, limitele sunt forme de respect de sine.
Alege oamenii care te susțin, nu te consumă.
Investește în dezvoltarea ta emoțională, mentală, personală.
Iubirea de sine nu înseamnă egoism.
Înseamnă responsabilitate față de tine.
Înseamnă să nu te mai abandonezi ca să fii acceptat.
Psiholog Mihail Jianu

Address

Strada Fratii Buzesti, Nr. 1, Et 1
Craiova
200730

Opening Hours

Monday 08:30 - 21:00
Tuesday 08:30 - 21:00
Wednesday 08:30 - 21:00
Thursday 08:30 - 21:00
Friday 08:30 - 11:30
Saturday 09:00 - 15:00

Telephone

+40740569040

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet de Psihologie Mihail Jianu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet de Psihologie Mihail Jianu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

Our Story

Psiholog clinician.