Cabinet de Psihologie Mihail Jianu

23/04/2026

22/04/2026

Sunt psiholog specialist expert Mihail Jianu și profesez din anul 2005.
De-a lungul anilor, am fost alături de copii, adolescenți și părinți în etape importante ale dezvoltării, în momente de dificultate, dar și în procese de înțelegere, adaptare și echilibrare emoțională.
Astăzi, cabinetul meu se adresează întregii familii de la cel mai mic membru, până la părinți.
Pentru mine, acest lucru înseamnă posibilitatea de a oferi sprijin acolo unde este, de multe ori, cel mai necesar: în relația dintre copil, adult și mediul emoțional în care aceștia trăiesc.
Pentru copii și adolescenți, ofer servicii de: evaluare și psihodiagnoză a dezvoltării cognitive
• consiliere psihoeducațională și vocațională
• stimularea limbajului și terapie comportamentală
• consiliere parentală
Pentru adulți, ofer: evaluare psihologică clinică, la nivel emoțional, cognitiv și comportamental
• evaluarea modului de gestionare a stresului și a mecanismelor de adaptare
• sprijin emoțional în perioade dificile de viață pierderi, schimbări, epuizare psihică
• evaluarea contextului familial și social în care apar dificultățile emoționale
• consiliere psihologică pentru cupluri și familii, atunci când comunicarea nu mai curge firesc
• suport pentru părinți care se simt obosiți, copleșiți sau singuri în propriul rol
De ce este important acest demers pentru tine, ca părinte?
Pentru că sănătatea emoțională a unei familii începe, de multe ori, cu sănătatea emoțională a adulților din ea. Un copil nu are nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care își permit să își înțeleagă propriile trăiri, propriile limite și propriile nevoi.
Uneori, una dintre cele mai valoroase forme de grijă față de copil este grija sinceră față de tine.
Astfel, în același cabinet, poți găsi sprijin pentru copilul tău, pentru tine și pentru relația dintre voi.
Cabinet Individual de Psihologie Mihail Jianu
Str. Frații Buzești, nr. 1, Craiova
Contact: 0740 569 040 telefon / WhatsApp
Messenger · Instagram · TikTok
jianu_mihail@yahoo.com

21/04/2026

Nu ai cm sa opresti pe cineva sa plece din viata ta, daca vrea sa plece va pleca.
Nu il opresc frumusetea, nu il opreste santajul emotional.
Nu il opresc amenintarile, nimic din toate acestea nu tine un om acolo unde nu mai vrea sa fie.
Lucrul acesta este valabil pentru ei, este valabil si pentru noi. Libertatea de a pleca face parte din libertatea de a alege.
La fel de adevarat este si opusul.
Un om ramane doar acolo unde vrea sa traiasca, ramane langa omul cu care simte ca vrea sa fie.
Nu pentru ca este obligat, nu pentru ca este presat.
Nu pentru ca ii este frica sa plece. Ramane pentru ca alege.
Relatiile nu se tin prin forta, nici prin manipulare, nici prin disperare.
Ele exista doar atat timp cat doi oameni aleg sa ramana.
Psiholog Mihail Jianu

21/04/2026

O relatie de cuplu sanatoasa nu inseamna absenta totala a problemelor, ci capacitatea celor doi parteneri de a le gestiona impreuna, cu respect, rabdare si empatie.
Relatiile de cuplu sunt adesea idealizate, iar multi oameni ajung sa aiba asteptari nerealiste despre ce inseamna viata alaturi de un partener. In realitate, orice relatie include atat momente de apropiere, iubire si bucurie, cat si dificultati, tensiuni si perioade solicitante.
Observ tot mai des cat de greu le este oamenilor sa mai negocieze, sa aiba rabdare, sa repare. Pun multa presiune pe partener si asteapta de la el schimbari rapide, eforturi uriase si raspunsuri imediate. Uneori cer lucruri greu de dus, fara sa tina cont de ritmul celuilalt, de limitele lui sau de faptul ca unele procese au nevoie de timp. Vrem schimbarea aici si acum. Iar asta ajunge, de multe ori, sa raneasca si mai mult relatia.
Desigur, este esential sa fim atenti, lucizi si sa nu toleram abuzul sub nicio forma. Dar sa ne asteptam ca intr-o relatie totul sa curga lin, fara neintelegeri, fara frustrari si fara momente dificile, este nerealist.
O relatie buna nu este cea in care nu apar probleme, ci aceea in care ambii parteneri aleg sa ramana in dialog, sa se asculte si sa construiasca, chiar si atunci cand este greu.
Psiholog Mihail Jianu

20/04/2026

Frica colectiva: cm se formeaza si cm se intretine
De ce lumea pare, uneori, mai instabila ca oricand?
Nu doar din cauza evenimentelor in sine, ci si din cauza modului in care acestea sunt prezentate, repetate si traite psihologic.
Frica colectiva nu apare doar spontan. Ea se poate construi treptat, prin expunere constanta la mesaje alarmante, prin accentuarea pericolului, prin supraincarcare informationala si prin mentinerea incertitudinii fara raspunsuri clare. Nu este nevoie de scenarii spectaculoase pentru ca oamenii sa intre intr-o stare de alerta prelungita. Este suficient un flux continuu de tensiune care capteaza atentia si mentine sistemul nervos intr-o stare de activare.
Cand frica este traita simultan de un numar mare de oameni, ea incepe sa influenteze climatul psihologic general. Devine parte din atmosfera sociala. In acest context, reactiile umane tind sa devina mai previzibile: creste nevoia de control si de autoritate, scade toleranta la ambiguitate, iar discernamantul poate fi afectat de urgenta emotionala.
Acest mecanism se intretine relativ usor: o perioada scurta de calm, urmata de o noua amenintare; putina speranta, apoi o noua criza; o aparenta stabilizare, urmata de o noua tensiune. Cand acest ritm se repeta suficient de mult, omul nu mai apuca sa se regleze cu adevarat. Ramane intr-o stare de vigilenta aproape continua.
Partea dificila este ca acest proces nu exista doar in exterior. El este sustinut si de felul in care fiecare persoana preia, repeta si amplifica frica la nivel individual. Gandurile catastrofice, consumul compulsiv de informatie, reactiile automate de panica si lipsa pauzelor psihice contribuie la mentinerea aceleiasi stari colective de tensiune.
Partea importanta este ca mecanismul poate fi intrerupt. Frica functioneaza cel mai bine atunci cand este automata, neverificata si traita fara reflectie. In momentul in care devii constient de ceea ce se activeaza in tine, incepi sa castigi distanta psihologica. Iar aceasta distanta reduce puterea reactiei.
Poate ca lumea nu este intotdeauna mai haotica decat era inainte. Poate ca, uneori, devine doar mai vizibil felul in care frica circula, se transmite si modeleaza comportamentele individuale si colective.

20/04/2026

https://www.youtube.com/watch?v=gaPG4D8BXD4

1 like. "”Răspundem! Sâmbăta” cu Ovidiu Yang, despre reconstrucția cuplului după trădare"

19/04/2026

Parintii ma intreaba adesea cm sa schimbe comportamentul copilului. Eu ii intreb altceva: tu cm te porti cu tine?
Pentru ca, de cele mai multe ori, copilul nu exprima doar ce i se intampla lui, ci si ceea ce se traieste in relatia cu parintele, nu invata in primul rand din ce ii spui, ci din ceea ce vede, simte si traieste langa tine.
Daca vrei sa schimbi ceva la copil, incepe prin a te uita sincer la tine. La felul in care iti gestionezi emotiile, la tonul tau, la prezenta ta, la modul in care iubesti si pui limite.
Primele lectii pe care i le dai nu sunt despre reguli sau performanta. Sunt lectii emotionale. Iar acestea se predau zilnic, prin felul in care traiesti.
Psiholog Mihail Jianu

18/04/2026

Copiii care nu au fost sustinuti emotional de parinti invata adesea foarte devreme ca, pentru a pastra legatura cu ei, trebuie sa devina ceea ce li se cere, nu ceea ce sunt. Astfel, nu mai cauta iubirea prin autenticitate, ci prin adaptare.
Daca mama isi doreste un copil cuminte, copilul va incerca sa fie cat mai linistit, cat mai discret, cat mai putin vizibil. Nu va deranja, nu va cere prea mult, nu va vorbi decat atunci cand i se permite. Va invata sa isi reduca nevoile doar pentru a nu pierde si mai mult din putina apropiere pe care spera sa o primeasca.
Daca tatal valorizeaza performanta, copilul va invata sa creada ca iubirea trebuie castigata prin rezultate. Va invata mai mult, va trage mai tare, va face tot ce poate pentru a fi remarcat, validat, apreciat. Nu pentru ca isi doreste doar sa reuseasca, ci pentru ca spera ca, intr-o zi, cineva sa il faca sa simta ca este suficient si demn de iubire.
Problema este ca aceste eforturi pot aduce, cel mult, aprobare temporara, nu apropiere emotionala reala, copilul poate fi laudat, recompensat, admirat pentru ce face, dar in interior ramane acelasi gol: nu se simte iubit pentru cine este, ci doar tolerat sau valorizat atunci cand corespunde.
Iar un parinte deconectat emotional nu isi descopera brusc empatia doar pentru ca un copil invata sa il multumeasca. De aceea, multi oameni care au crescut fara conectare emotionala ajung la maturitate cu convingerea dureroasa ca nu pot fi iubiti pur si simplu pentru ceea ce sunt.
Cred ca trebuie sa ofere, sa demonstreze, sa joace un rol, sa il puna pe celalalt pe primul loc si sa isi lase propriile nevoi pe plan secund.
Asa se naste tiparul in care iubirea nu mai este traita ca relatie, ci ca efort, ca lupta continua pentru a merita ceva ce, de fapt, ar fi trebuit oferit firesc: prezenta, siguranta emotionala si iubire neconditionata.
Psiholog Mihail Jianu