Psihologul tău, Mihail Jianu

05/08/2025

05/08/2025

Particularitățile consilierii psihologice a copiilor și familiilor
Consilierea psihologică a copiilor și a familiilor se distinge în mod fundamental de lucrul terapeutic cu adulții, nu doar prin conținutul intervenției, ci și prin metodele și obiectivele implicate. Acest tip de intervenție necesită o abordare complexă, care îmbină:
1. Înțelegerea psihologiei dezvoltării
Copiii nu sunt „adulți în miniatură”. Ei se află într-un proces continuu de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială, iar terapeutul trebuie să își adapteze limbajul, ritmul și tehnicile pentru a se potrivi nivelului de dezvoltare al copilului. De exemplu:
Un copil preșcolar își exprimă emoțiile mai degrabă prin joc decât prin cuvinte.
Un adolescent poate manifesta rezistență prin retragere sau opoziție, ceea ce necesită o abordare empatică și non-intruzivă.
2. Implicarea sistemului familial
În lucrul cu copiii, intervenția psihologică nu poate fi separată de contextul familial. Familia este adesea sursa, dar și soluția problemelor cu care se confruntă copilul. De aceea:
Este esențial ca terapeutul să înțeleagă dinamica familială: cine deține autoritatea, cm se comunică în familie, ce tip de atașament există etc.
Consilierea poate include sesiuni cu părinții, ghidare parentală sau intervenții de tip sistemic.
3. Tehnici terapeutice specifice
Pentru a pătrunde în lumea interioară a copilului, psihologii folosesc tehnici creative și simbolice, adaptate capacităților lor de exprimare:
Terapia prin joc: considerată limbajul natural al copilului, jocul permite exprimarea conflictelor și emoțiilor într-un mod sigur și indirect.
Desenul și arta: permit accesul la conținuturi inconștiente sau greu de verbalizat.
Poveștile și metaforele: sunt utile pentru a explora teme sensibile sau pentru a introduce alternative comportamentale într-un mod accesibil.
4. Etică și confidențialitate
Lucrul cu minorii impune și o atenție specială față de aspectele etice. De exemplu:
Confidențialitatea trebuie echilibrată între dreptul copilului la intimitate și responsabilitatea față de părinți.
Consimțământul informat trebuie obținut atât de la părinți, cât și, într-o formă adaptată, de la copil.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – în cabinet sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație sinceră

05/08/2025

7 semne că relația ta stagnează și întrebările care te ajută să-ți clarifici poziția emoțională
În dinamica de cuplu, semnalele subtile (sau evidente) ale stagnării pot fi trecute cu vederea atunci când ne dorim intens ca lucrurile să funcționeze. Însă claritatea nu este un act de duritate, ci un gest de autocompasiune.
Acest ghid nu are rolul de a oferi soluții rapide, ci de a încuraja reflecția sinceră și contactul cu realitatea emoțională a relației.
1. „Nu vreau ceva serios.”
Cum se manifestă: Partenerul exprimă, de la început sau pe parcurs, lipsa unei dorințe de implicare profundă.
Mesaje frecvente: „Îmi place cm suntem acum.” / „Nu sunt pregătit(ă) pentru ceva stabil.”
Întrebare-cheie: Îmi asum riscul de a investi emoțional într-o relație al cărei orizont nu include angajamentul pe care mi-l doresc?
2. Programul îl stabilește unilateral.
Cum se manifestă: Inițiativa aparține constant unui singur partener. Celălalt devine pasiv, reacționează, așteaptă.
Mesaje frecvente: „Te sun eu când pot.” / „Azi nu mă simt în stare.”
Întrebare-cheie: Mă simt luat(ă) în considerare sau simt că timpul meu este disponibil doar când celălalt are chef?
3. Etichetarea emoțiilor ca „sensibilitate exagerată”
Cum se manifestă: Nevoile emoționale sunt ridiculizate sau invalidate, fără efort de înțelegere.
Mesaje frecvente: „Tu exagerezi mereu.” / „Ești prea emotiv(ă).”
Întrebare-cheie: Sunt încurajat(ă) să mă exprim sau simt că trebuie să-mi reprim trăirile pentru a fi acceptat(ă)?
4. Dispreț mascat sub umor.
Cum se manifestă: Glume constante despre aspecte personale, familie, carieră, valori – livrate cu zâmbet ironic.
Mesaje frecvente: „Hai, nu te supăra, glumeam.” / „Tu chiar iei totul personal.”
Întrebare-cheie: Mă simt valorizat(ă) sau subminat(ă) după astfel de remarci?
5. Responsabilitatea este mereu a celuilalt.
Cum se manifestă: Orice conflict este rezolvat prin pasarea vinei. Partenerul evită autoreflecția.
Mesaje frecvente: „Ai început tu.” / „Tu m-ai făcut să reacționez așa.”
Întrebare-cheie: Există un spațiu sigur în care să ne asumăm greșelile reciproc?
6. Tăcerea ca formă de control.
Cum se manifestă: Refuzul dialogului, lipsa răspunsurilor, retragerea tăcută în momente tensionate.
Mesaje frecvente: „Nu am chef să vorbesc.” / „Mai lasă-mă.”
Întrebare-cheie: Comunicarea noastră se rupe în loc să se repare?
7. Generalizările care ascund rănile.
Cum se manifestă: Etichetări colective și convingeri rigide despre gen, roluri sau relații.
Mesaje frecvente: „Toți bărbații/femeile sunt la fel.” / „Nimeni nu mai știe să iubească.”
Întrebare-cheie: Aceste afirmații vin din experiențe nevindecate sau dintr-un loc de claritate și maturitate?
Ce faci cu toate acestea?
📖 Primul pas nu este acțiunea, ci înțelegerea.
Evită să te judeci pentru ce simți sau pentru alegerile făcute. Fii blând(ă) cu tine și curajos/oasă în observare.
✍️ Notează ce te atinge. Răspunsurile dureroase nu sunt semne că „ești prea sensibil(ă)”, ci că realitatea are nevoie să fie privită, nu negată.
👥 Iar când nu mai poți găsi singur(ă) direcția, suportul psihologic poate deveni spațiul în care reconstruiești, nu doar relația cu celălalt, ci relația cu tine.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – în cabinet sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație sinceră

04/08/2025

"Suntem părinți, avem un job, facem tot ce trebuie... dar când mai suntem doar noi doi?"
Viața de zi cu zi poate deveni, treptat, un carusel neîntrerupt de responsabilități: muncă, grija pentru copii, facturi, gătit, ședințe, teme, cumpărături. Ne trezim adesea „funcționând”, dar nu ne mai întâlnim ca parteneri de viață, ci ca „colegi de sarcini”.
🔍 Ce spun studiile?
Cercetările arată că anumite activități zilnice, deși necesare, contribuie negativ la starea noastră de bine:
Munca de birou: -5.5 puncte fericire
Sarcinile administrative și temele: -4.3
Treburile casnice: -1.0
Aceste activități ajung să ocupe majoritatea timpului nostru în cuplu, reducând considerabil spațiul dedicat conectării reale.
În contrast, alte activități cresc semnificativ nivelul de satisfacție și echilibru emoțional:
Intimitatea fizică: +14.2
Conversațiile autentice: +6.3
Mesele împreună: +4.3
Timpul petrecut cu copiii, dar ca echipă de părinți: +3.5
Relația de cuplu are nevoie de timp, nu de perfecțiune
Echilibrul în viața de familie nu înseamnă să „le facem pe toate perfect”, ci să nu ne uităm unul pe celălalt în timp ce avem grijă de toți ceilalți.
✔️ Este esențial să ne oferim spațiu de reconectare — fără vinovăție.
✔️ Să ne privim din nou ca parteneri de viață, nu doar ca părinți sau angajați.
✔️ Să cultivăm momente de prezență reală, chiar dacă sunt scurte.
💡 Fericirea în cuplu nu dispare brusc.
Se diluează în taskuri, în griji, în tăceri — dacă nu o protejăm activ.
Întrebarea nu este doar „Ce mai avem de făcut azi?”, ci și „Cum ne mai simțim împreună?”
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – în cabinet sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație sinceră.

04/08/2025

Ceea ce repeți devine identitate.
Nu ceea ce speri. Nu ceea ce afirmi din când în când. Ci ceea ce gândești în mod constant – în timp ce îți bei cafeaua, când conduci, când te pregătești pentru zi.
Suntem ființe ale obiceiului, iar obiceiurile nu sunt doar comportamente, ci mai ales gânduri. Acele șoapte mentale automate, invizibile, pe care le-ai ascultat atât de des încât ai ajuns să le crezi: „Nu sunt suficient.”
„Nu merit.”
„N-o să reușesc.”
„Alții pot, eu nu.”
De cele mai multe ori, nici nu le mai auzi conștient. Dar ele funcționează ca o lentilă prin care îți interpretezi viața.
În psihologie, știm că orice gând repetat devine convingere. Iar convingerile devin filtre. Creierul tău va căuta automat dovezi pentru ceea ce deja crede despre sine.
Așa apar blocajele emoționale și stagnarea personală. Dar tot aici poate începe și procesul de transformare.
Cum începi schimbarea?
🔹 Pasul 1: Observarea conștientă
Nu te judeca pentru ceea ce gândești. Fii martorul propriei minți. Gândurile nu sunt fapte – sunt obiceiuri mentale.
🔹 Pasul 2: O nouă alegere
Când apare un gând automat negativ, răspunde-i diferit. Poate cu o respirație, o afirmație blândă, o decizie sănătoasă.
🔹 Pasul 3: Vizualizarea direcției dorite
Imaginează-te zilnic trăind ca versiunea ta mai prezentă, mai sigură, mai autentică. Creierul are nevoie de repetiție, nu de perfecțiune.
🔹 Pasul 4: Măsura progresului real
În loc de „Sunt suficient de bun?”, întreabă-te:
„Astăzi sunt cu un pas mai aproape de cine vreau să devin?”
📌 Identitatea nu e o etichetă. Este un proces, o reconstrucție continuă.
Iar dacă ceea ce repeți te limitează, poți începe azi să repeți altceva – cu blândețe, cu răbdare, cu intenție.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – în cabinet sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație sinceră.

03/08/2025

Masculinitatea nu este despre forță brută sau tăceri apăsătoare.
E despre adevăr.
Despre a avea curajul să te descoperi, să-ți recunoști vulnerabilitatea, să-ți asumi greșelile și să-ți cultivi punctele forte.
Este despre a trăi conștient – cu respect pentru ceilalți, dar și cu loialitate față de tine. Despre a oferi blândețe, dar și direcție. Despre a visa și a acționa.
Masculinitatea înseamnă autenticitate, nu rigiditate.
E despre a construi, nu a domina. Despre a proteja, nu a controla. Despre a lăsa o urmă – nu doar în lume, ci în inima celor cu care ai mers alături.
Moștenirea ta nu e averea, ci impactul pe care îl ai asupra celor din jur.
Prin iubirea oferită, prin valorile împărtășite, prin echilibrul pe care îl cultivi în relațiile tale.
A fi bărbat înseamnă, înainte de toate, a fi om. Un om care a ales să crească.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic
📞 0740 569 040
🌐 Evaluări și consiliere – în cabinet sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație sinceră.

02/08/2025

Cum influențează relațiile dezvoltarea noastră personală și emoțională 💞
Relațiile romantice nu sunt doar despre iubire și atracție. Ele sunt și spații de transformare psihologică, în care personalitatea, obiceiurile și chiar valorile noastre se pot modifica în timp.
De multe ori, la începutul unei relații, trăim intens starea de îndrăgostire:
Ne concentrăm pe ceea ce ne atrage la celălalt și trecem cu vederea diferențele.
Suntem dispuși să facem compromisuri spontane, convinși că iubirea va rezolva orice incompatibilitate.
Simțim un confort emoțional care ne poate face să renunțăm, treptat, la propriile obiceiuri, hobby-uri sau activități care ne defineau înainte.
Fenomenul psihologic al armonizării
Într-o relație de durată, partenerii trec printr-un proces de armonizare emoțională și comportamentală:
Ceea ce îi unește nu este doar iubirea, ci și obișnuința, atașamentul și co-dependența emoțională.
Creierul nostru tinde să caute echilibrul relațional, chiar și cu prețul renunțării la unele părți din sine.
Dacă partenerii se află la niveluri diferite de dezvoltare personală, cel mai adesea unul regresează pentru a-l întâlni pe celălalt, în loc să-l tragă în sus.
Acest proces poate fi pozitiv sau negativ, în funcție de calitatea relației:
Scenariul pozitiv: Partenerii își susțin reciproc evoluția,
Își păstrează individualitatea,
Își încurajează hobby-urile și visurile personale.
Rezultatul: Evoluție comună și împlinire personală.
Scenariul negativ: Un partener renunță la pasiunile și stilul său de viață,
Preia comportamentele, obiceiurile sau chiar viciile celuilalt,
Devine mai puțin motivat să crească sau să exploreze.
Rezultatul: Regres personal, frustrare și, pe termen lung, dezechilibru emoțional.
Cum alegem conștient partenerul potrivit
Psihologic vorbind, atracția inițială nu garantează compatibilitatea pe termen lung.
O relație matură și sănătoasă se bazează pe:
Admirarea și respectul reciproc,
Susținerea creșterii personale,
Valori și obiective de viață compatibile,
Un echilibru între intimitate și autonomie.
Întreabă-te înainte de a investi emoțional pe termen lung:
Alături de această persoană mă dezvolt sau stagnez?
Pot să rămân eu însumi/însămi fără să-mi sacrific identitatea?
Ce realitate comună vom construi peste 5 sau 10 ani?
Recomandare psihologică
Dacă observi că relația te trage în jos sau îți limitează potențialul, este important să: Reflectezi asupra nevoilor tale reale,
Comunici deschis cu partenerul,
Cauți sprijin specializat, dacă te simți blocat într-un tipar relațional nesănătos.
Amintește-ți: Iubirea sănătoasă nu cere să te pierzi pe tine, ci să creșteți împreună.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic pentru copii și adolescenți
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – fizic sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație.

02/08/2025

Cu cât renunți mai repede la așteptările și presiunea celorlalți, cu atât îți vei putea descoperi și urma propria busolă interioară.
Eliberarea de nevoia constantă de validare externă:
Reduce anxietatea socială și stresul emoțional;
Crește încrederea în sine și autonomia personală;
Îmbunătățește relațiile – pentru că începi să te conectezi autentic cu ceilalți;
Contribuie la echilibrul psihologic pe termen lung.
Autenticitatea și autoacceptarea sunt pașii fundamentali ai maturității emoționale.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic pentru copii și adolescenți
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – fizic sau online
🔹 Primul pas spre echilibru emoțional începe cu o conversație.

01/08/2025

Rolul părinților în terapia copilului – perspectiva psihologică
Terapia copilului nu se desfășoară niciodată în izolare. Copilul este parte dintr-un sistem familial, iar succesul intervenției psihologice depinde în mare măsură de implicarea și cooperarea părinților.

Cercetările clinice arată că implicarea activă a părinților în terapie poate: Reduce durata terapiei, facilitând învățarea și consolidarea abilităților emoționale și comportamentale;
Crește eficiența tehnicilor terapeutice, prin aplicarea lor și în mediul de acasă;
Întări relația părinte-copil, oferind copilului sentimentul că este sprijinit și înțeles;
Contribui la prevenirea recăderilor, părinții devenind co-terapeuți în procesul de schimbare.
Importanța continuității în terapie
Terapia psihologică are la bază procese de neuroplasticitate și învățare emoțională.
Oprirea bruscă a ședințelor poate avea consecințe:
reinstalarea comportamentelor problematice,
creșterea anxietății și frustrarea copilului,
afectarea motivației pentru viitoare intervenții.
De aceea, orice ajustare a planului terapeutic trebuie făcută numai la recomandarea psihologului, pentru a asigura tranziții blânde și menținerea progresului.
Când este indicată evaluarea psihologică a copilului?
Intervenția timpurie este esențială. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.
Semnale de alarmă frecvente: dificultăți de atenție și concentrare sau performanțe școlare fluctuante,
tulburări de somn, coșmaruri sau rezistență la culcare,
regres emoțional: plâns frecvent, frici accentuate, retragere socială,
crize de furie intense, impulsivitate sau comportamente agresive,
dificultăți în relațiile cu ceilalți copii sau cu membrii familiei.
Evaluarea psihologică permite identificarea timpurie a tulburărilor emoționale, comportamentale sau de dezvoltare și construirea unui plan terapeutic personalizat.
📍 Cabinet de Psihologie Mihail Jianu
👨‍⚕️ Psiholog clinician & consilier psihologic pentru copii și adolescenți
📞 0740 569 040
🖥️ Evaluări și consiliere – în cabinet (fizic) sau online
🔹 Primul pas spre echilibrul emoțional al copilului începe cu o evaluare profesionistă.
🔹 Intervenția timpurie nu doar tratează, ci și previne.