13/04/2026
Stai la masă cu familia și, la un moment dat, parcă nu mai ești chiar tu.
Te explici mai mult decât ai vrea.
Eviți anumite subiecte.
Sau spui „da” ca să nu iasă discuții.
Unele întrebări te apasă mai mult decât ar trebui.
Unele remarci rămân cu tine, chiar dacă par „în glumă”.
Și te trezești reacționând în moduri pe care le știi de mult.
Postarea asta e despre genul ăsta de momente.
Despre oamenii din familie care te ating exact unde e sensibil.
Și despre cm ajungi, fără să-ți dai seama, în același rol de fiecare dată.
Poți să fii acolo și altfel.
Mai prezent, mai clar, fără să te pierzi pe tine.