28/02/2025
Tindem să cădem în extreme. "Doar copilul este de vină, are probleme"...sau..."Părintele este de vină, copilul este oglinda părintelui."
Suntem mult mai complecși de atât. Copiii nu se nasc ca niste pagini albe, pe care le umplem noi părinții cu ce avem sau dorim. Copiii vin cu un bagaj genetic moștenit, o combinație unică, personală. Modul lor de a se exprima și comporta are o bază biologică, transmisă genetic și epigenetic.
🌟Tipul temperamental și emotivitatea, de ex, care colorează manifestarea comportamentală, se bazează pe structura nervoasă. Pot fi trasături foarte diferite de ale tale ca părinte. Și atunci crezi că ai greșit cu ceva față de copil. "Dar eu nu l-am lăsat singur, nu i-am spus că il parasesc...de ce să fie anxios ?!? Eu nu am tîpat la el, el de ce este așa nervos mereu?! "
Dar pur si simplu copilul are o particularitate de instabilitate nervoasă mai mare. Sau de lentoare. E diferit de părinte.
Și are nevoie să înțelegem și să oferim o îngrijire și educație adaptată lui. Și pot avea doi copii foarte diferiți intre ei în reactivitate și manifestări. Deși ca părinte "am același stil de parenting". Nu pot generaliza modul cm îi tratez și educ, nu voi obține aceleasi efecte.
Recomandare colegilor (și părinților): haideți să nu mai plasăm cauzalitatea doar la părinte sau doar la copil. Să luăm în considerare și bagajul genetic al copilului, moștenit din familie, și să nu (ne) învinovățim pentru tot. Și mesaj către mamele care se simt coplesite de vinovatie si responsabilitate: să ne reamintim ca există si tatal copilului. Si de acolo se mosteneste 50% material genetic si psihic.
⚠️Copilul NU este doar o oglindă a părintelui. Nu ne reflectă doar propriile conținuturi, si nu poate fi modelat doar cm vrem noi.
Este o persoana diferită, cu propria configurație psihofiziologică, identitară.
