03/09/2025
Vivekananda și capcana spiritualității false
Swami Vivekananda a fost poate cel mai influent mesager al spiritualității indiene către Occident, la sfârșitul secolului XIX. Discipol al lui Ramakrishna, a uimit publicul american la Parlamentul Religiilor din Chicago (1893) prin forța, luciditatea și simplitatea cu care a vorbit despre unitatea dintre religii, despre curajul de a-L căuta pe Dumnezeu direct și despre demnitatea fiecărei ființe umane.
Dar poate cea mai tulburătoare afirmație a lui este aceasta:
„Din o sută de oameni care pornesc pe calea spirituală, optzeci devin șarlatani, cincisprezece înnebunesc, și doar cinci, poate, sunt autentici.”
O observație care, la prima vedere, pare prea dură. Dar dacă o privim atent, nu face decât să descrie realitatea vizibilă și astăzi, în epoca „new age” și a „guru-lui de Instagram”.
De ce 80% ajung șarlatani
Spiritualitatea este teren fertil pentru abuzul de putere. Oamenii care caută sens, vindecare și siguranță devin vulnerabili. Aici apare șarlatanul – cel care folosește limbajul sacru pentru profit personal.
• Unii transformă meditația într-un brand.
• Alții vând „inițieri” cu prețuri de lux.
• Mulți cer supunere și loialitate absolută, sub pretextul „călăuzirii spirituale”.
Aceștia nu caută adevărul, ci clienți și adepți.
De ce 15% înnebunesc
Drumul interior nu este liniar și nici ușor. Cine se aventurează fără echilibru psihic și fără rădăcini sănătoase, riscă să se piardă în propriile fantasme. În istorie și azi vedem destule exemple: oameni care confundă halucinațiile cu „vedenii”, obsesiile cu „mesaje divine” sau mania grandioasă cu „chemare cosmică”.
Ceea ce pare „extaz spiritual” este adesea dezechilibru psihic. De aceea, integrarea psihologiei și autocunoașterii înainte de „misticism” este esențială.
Cine sunt cei 5 autentici?
Vivekananda a văzut în Ramakrishna modelul autentic: un om simplu, plin de iubire, lipsit de ambiții și interese, dar cu o trăire directă a lui Dumnezeu.
Un autentic nu te leagă de el, ci te trimite spre libertatea ta.
Nu îți cere bani, s*x sau supunere, ci te ajută să-ți recapeți demnitatea și puterea lăuntrică.
Autenticitatea se cunoaște după roade: pace, claritate, integritate, bunătate fără mască.
Lecția pentru noi astăzi
Dacă în secolul XIX Vivekananda vedea pericolul șarlataniei, ce putem spune azi, când spiritualitatea a devenit industrie globală?
• Avem „guru” care dau rețete de iluminare în 5 pași pe TikTok.
• Avem „vindecători” care vând terapii energetice inventate peste noapte.
• Avem „profesori spirituali” care se laudă cu discipoli și cuceriri s*xuale, dar nu cu smerenie și roade reale.
Și avem mulți oameni sinceri, dar confuzi, care confundă emoția intensă cu adevărul, sau promisiunea „vibrațiilor înalte” cu maturizarea sufletului.
Responsabilitatea noastră
Vivekananda ne oferă un avertisment care devine datorie: să discernem.
• Să testăm orice învățătură în viața reală.
• Să privim roadele: pace, echilibru, iubire – sau dependență, manipulare, fanatism.
• Să fim vigilenți cu oricine cere supunere, bani sau renunțarea la gândirea critică.
Spiritualitatea autentică nu este spectacol, nici comerț. Ea este o viață trăită în adevăr și integritate, acolo unde nu există mască, nici dublu standard.
Ce a trebuit să înfrunte Vivekananda
Vivekananda nu a vorbit din teorie. A văzut cu ochii lui cm mulți se abat de pe cale, cm mintea necontrolată devine delir, și cm ego-ul îmbrăcat în haine „sacre” devine cel mai primejdios idol.
Pentru această luciditate, a fost adesea contestat chiar în India, acuzat că lovește în „tradiție” și că îndrăznește să spună în fața Occidentului adevăruri incomode despre propriul popor. A fost judecat de conservatori pentru viziunea lui universalistă, a fost privit cu suspiciune de unii religioși pentru că demasca impostura, și a fost atacat de pseudo-maeștri care își vedeau periclitată autoritatea.
A trebuit să înfrunte oboseala, boala, calomniile și lipsa de înțelegere din partea celor care preferau un guru care mângâie orgolii, nu unul care le spulberă. Și totuși, n-a încetat să spună răspicat: adevărul nu e negociabil, iar discernământul este prima treaptă a oricărei căutări spirituale reale.
Aceasta este moștenirea lui Vivekananda: curajul de a privi fără văl atât lumina, cât și umbrele căii spirituale — și de a ne chema și pe noi să facem la fel.
Nu numărul de discipoli, diplomele sau mantrele dau măsura unui maestru, ci simplitatea, smerenia și lumina care rămâne după el, chiar și în absență.
Carmen Grigoraș Nițescu
