07/02/2026
https://www.facebook.com/share/p/1E7PTX1ri8/
DE CE NU POT SĂ SE OPREASCĂ? ADEVĂRUL DESPRE „PUFF”-UL CARE LE CONDUCE VIAȚA
Mulți părinți cred că vapatul e doar o fază. „Se joacă și el cu aburi, o să-i treacă”. Treziți-vă: nu e o joacă, este o captivitate chimică proiectată în laborator!
🧠 De ce tânjesc după un „puff” (un PIP) cu atâta disperare?
💬Sărurile de nicotină: Dispozitivele moderne folosesc săruri de nicotină care ajung la creier în mai puțin de 7 secunde. Este o descărcare mult mai rapidă și mai agresivă decât la țigara clasică.
💬Explozia de dopamină: Fiecare inhalare inundă creierul cu o plăcere artificială. În scurt timp, circuitele neuronale sunt „rescrise”, iar copilul nu mai poate simți satisfacție fără acest stimulent.
💬Receptorii „foamei”: Odată activați, acești receptori cer nicotină constant. Când nu o primesc, apare sevrajul: irascibilitate extremă, anxietate, lipsă de concentrare și insomnie.
🧪 CHIMIA CARE ÎI ȚINE PRIZONIERI
Sub aromele de „căpșuni” și „mango” se ascunde un cocktail conceput pentru dependență maximă:
🔴Nicotina sintetică: Livrată în doze masive, mult mai ușor de absorbit decât tutunul obișnuit.
🔴Propilen glicolul și glicerina vegetală: Substanțe care transportă nicotina și aromele adânc în alveolele pulmonare, provocând inflamație locală.
🔴Metale grele (Nichel, Plumb, Cadmiu): Rezultate din încălzirea rezistenței, acestea se depun în plămâni și trec în fluxul sangvin.
📉 EFECTELE PE CARE NU LE VEZI
1️⃣Sistemul cardiovascular forțat: Pulsul crește și tensiunea arterială urcă la valori anormale pentru vârste de 13–14 ani.
2️⃣„Vape Tongue”: Expunerea constantă la arome sintetice amorțește receptorii gustativi.
3️⃣Plămânii în flăcări: Micro-inflamațiile constante (bronșiolita obliterantă) pregătesc terenul pentru astm sever sau leziuni ireversibile.
🆘 SINGURI ÎN FAȚA DEPENDENȚEI
Să renunți la v**e este mult mai greu decât la fumatul clasic. De ce? Pentru că vapatul este accesibil oriunde: în cameră, în baie, chiar și în clasă. Copilul primește doze de nicotină pe parcursul întregii zile, menținând creierul într-un asediu permanent.
Părinți, nu îi lăsați să se lupte singuri! Nu este vorba de „lipsă de voință”, ci de o substanță care le-a modificat biologia. Dacă îi vedeți agitați, căutând cu disperare dispozitivul, înțelegeți că aveți în față un copil care are nevoie de sprijin, nu doar de o muștruluială.
Fiți vigilenți. Fiți zidul lor de apărare înainte ca această „foame de abur” să devină un diagnostic pe viață.
Dr. Ștefan Popa,
Medic pneumolog
Clinica Speranța Craiova
