31/08/2025
Duminică, 31 august, este marcată Ziua Limbii Române, o sărbătoare instituită prin lege în 2013, celebrată prin manifestări culturale și educative atât în țară, cât și în comunitățile românești din străinătate.
Limba română provine din romanizarea populațiilor antice din bazinul Dunării de jos care, conform lui Herodot și celorlalţi autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior a fost influențată de limbile slave, greacă, maghiară și altele.
O caracteristică esențială a limbii daco-române este lipsa dialectelor, la nord de Dunăre, graiurile din Banat, Ardeal, Maramureș, Moldova (atât regiunea din România, cât și Republica), Oltenia, Muntenia și Dobrogea fiind aproape identice, existând și relativ puține regionalisme.
Scrisoarea lui Neacșu - cel mai vechi document păstrat scris în română
Numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul al XVI-lea la mai mulți călători străini precum și în mai multe documente românești.
Astfel, cel mai vechi document păstrat, scris în română, este Scrisoarea lui Neacșu, un document din 1521, în care Neacșu de Câmpulung îi scria primarului brașovean despre atacurile iminente ale turcilor. Aceasta era scrisă cu alfabetul chirilic, la fel ca majoritatea scrierilor românești din acea perioadă.
În Palia de la Orǎștie (1581) şi în Letopisețul Țării Moldovei (1647) se menţionează, de asemenea, termenul de limbă română.
Prima tipăritură românească a fost un Catehism tipărit la Sibiu în 1544, care s-a pierdut, prima tipăritură care s-a păstrat fiind Evangheliarul slavo-român a lui Filip Moldoveanul (1551-1553).
Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de Cântece religioase calvine din 1560 a episcopului Pavel Tordaşi.
Interesant este şi faptul că româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu.
Specialiştii arată că există şi limbi înrudite cu româna:
- aromâna sau macedoromâna (circa 250.000 de vorbitori), este folosită pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia și România, unde există importante comunități aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea.
- meglenoromâna (circa 10.000 de vorbitori), folosită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, și anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă.
- istroromâna (sub 1000 de vorbitori), folosită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația, geografic mult mai apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea.
