13/07/2024
"Vine mama cu copilul la psiholog. Fac evaluarea copilului, anamneza familiei și concluzionez că este nevoie de intervenție psihologică în cazul mamei. Și mama se uită mirată și spune că ea a venit cu copilul, copilul nu este cuminte, nu învață, nu ascultă ... și eu mă uit insistent și îi spun că este vorba despre ea, despre modul în care ea gestionează relația cu copilul și cu tatăl lui. Ea consideră că nu are nevoie. Eu insist și îi spun că este spre binele copilului. Ea spune că totuși nu crede că ea are nevoie de psihoterapie. Punct.
Atunci când încep un proces psihoterapeutic adresat unui copil, spun de la început că este necesar să lucrez în paralel cu părintele reprezentativ, de obicei mama (dacă se poate cu ambii părinți ar fi perfect). De cele mai multe ori se întâmplă la fel ca în descrierea de mai sus. Unele acceptă la început dar pe parcurs nu mai pot veni pentru că sunt prea ocupate, intervin tot felul de lucruri exact în ziua și la ora programării și încet, încet dispar din peisaj. Trimit copilul singur sau cu altcineva dar ele nu mai vin ... altele, aduc copilul și stau în mașină, nu urcă în cabinet să pună măcar o întrebare. Dar mai îmi dau câte un telefon din când în când să îmi spună că nu prea se schimbă nimic la copil.
Păi nu are cm să se prea schimbe pentru că acel copil este copil, adică nu adult (sic!). Asta înseamnă că este în formare și este foarte atent la modelele din familie, adică mama și tata. Dacă mama și tata nu sunt ok cu ei și cu ceilalți, cm ar putea copilul să fie ok? Nu știu, este o întrebare pe care o tot pun și nu prea primesc răspunsuri. Mie mi se pare că răspunsul este foarte ușor și logic totuși, nu îl primesc.
Ba mai mult, aud tot felul de scuze: societatea asta de rahat este de vină, școala nu mai este școală pentru că nu mai sunt copiii educați iar profesorii sunt de toată jena, tehnologia este de vină pentru că au acces la prea multă informație. Unii mai au scuza banilor. Este prea scump să vină la psiholog. Nu este scumpă tableta, telefonul de ultimă generație și alte gadget-uri cumpărate copilului regulat ... adică alea care îi oferă accesul la tehnologia aia de care se plâng ...
Așa este! Aveți dreptate. Și atunci dece îl mai aduceți la psiholog, doar ca să bifați că voi ați încercat dar nu a mers ... pentru că nu ați găsit nici măcar un psiholog competent!?
Păi dacă tot știm să ne mințim atât de bine, hai să devenim excelenți la acest capitol. Și eu vă spun că nu se poate face nimic cu copilul în cauză. Ce decizie luați!? Încercați la psihiatru?
Sunt mândră de părinții implicați, acei părinți care înțeleg de la început și stau pe capul meu și eu pe capul lor și ne bucurăm împreună de rezultate. Acei părinți care își fac temele, care găsesc soluții ingenioase în relaționarea cu copilul lor și dobândesc astfel încredere în potențialul lor de părinți. Mi-e atât de drag să lucrez cu ei. Din păcate, ei sunt foarte rari ... iar eu am ocazia să mă plâng că meseria mea nu este deloc ușoară ;) :)"
Turic Monica
