12/12/2025
,,Un caz de lepră (boala Hansen) a fost confirmat în România (primul după 44 de ani) iar alte trei suspiciuni sunt în analiză. Toate persoanele sunt de origine asiatică. Este o boala infecțioasă, cu perioada de incubație mare, cauzată în principal de un tip de bacterie numită Mycobacterium leprae.
𝐂𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă ș𝐭𝐢ț𝐢: 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞ț𝐢𝐞, 𝐜â𝐧𝐝 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜.
𝐀. 𝐑𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞:
1. 𝐍𝐔 este atât de contagioasă! 95% dintre adulții care intră în contact cu o persoană infectată nu vor dezvolta boala (datorită imunității naturale) dar copiii sunt mai predispuși la lepra decât adulții.
2. 𝐍𝐔 se transmite prin contact întâmplător cu persoana infectată (cum ar fi statul lânga cel infectat în autobuz sau la masă sau strângerea mâinii și îmbrațisarea pentru câteva momente). Nu se trasmite de la mamă la făt și nici pe cale sexuală.
3. 𝐍𝐔 este necesară izolarea dacă este instituit tratamentul ! (Pacientul nu mai este contagios la doar câteva zile de la începerea tratamentului cu antibiotice și poate duce o viață normală (nu e necesară izolarea și își poate desfășura activitatea uzuală).
𝐁. 𝐏𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧ț𝐢𝐞!
𝐄𝐯𝐢𝐭𝐚ț𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭 ș𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐮𝐧𝐠𝐢𝐭 𝐜𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐧𝐞𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞.
Vă reamintesc că modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit (luni) includ calea aeriană (tuse, strănut) sau contactul cu leziunile (direct, prelungit). Toți contacții apropiați ai unui bolnav de lepră, dar mai ales membrii familiei, vor fi examinați periodic, pentru a depista posibilitatea de infectare.
𝐁. 𝐂â𝐧𝐝 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜.
Trebuie luat în considerare (și) diagnosticul de lepră atunci când:
• Apare o leziune cutanată roșie sau depigmentată cu hipoestezie sau anestezie sau orice alt simptom neurologic sau oftalmologic la
• Un pacient cu istoric de călătorie/ imigrant din zone cu incidență crescută (Asia, Africa)
𝐀𝐭𝐞𝐧ț𝐢𝐞!
𝐒𝐢𝐦𝐩𝐭𝐨𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐫 𝐮𝐳𝐮𝐚𝐥 𝐝𝐮𝐩ă 𝟑-𝟓 𝐚𝐧𝐢 (chiar 20 de ani) după expunere! Incubația lungă face extrem de dificilă identificarea a sursei (momentului și locului unde a avut loc infectarea).
𝐑𝐞ț𝐢𝐧𝐞ț𝐢:
1. Medicul norvegian Gerhard Armauer Hansen a descoperit în 1873 bacteria care provoacă boala.
2. Peste 200.000 de cazuri sunt raportate anual la nivel mondial în peste 100 de țări. (cele mai multe sunt din Africa, Asia și Brazilia).
3. Lepra poate fi tratată (în ultimii 20 de ani sunt peste 16 milioane pacienți vindecați) dacă diagnosticul și antibioterapia se fac la timp. Din 1981, OMS oferă gratuit în întreaga lume terapia combinată.
4. Recuperarea după tratamentul împotriva leprei durează 1-2 ani. Pe toată perioada tratamentului medicul trebuie să monitorizeze progresul pacientului.
5. În România ultimul caz a fost menționat în 1981. Leprozeria din Tichilești a fost înființată în 1928 și găzduia în jur de 200 de persoane, De atunci funcţionează fără întrerupere având în 2025 doar 7 pacienţi.
Mycobacterium leprae (M. leprae) este bacteria responsabilă pentru lepra (Boala Hansen), o infecție latenta, cronică ce afectează pielea, nervii periferici, căile respiratorii superioare și ochii, cauzând leziuni din cauza răspunsului imunitar al gazdei. Este un organism intracelular, greu de cultivat în laborator, preferă temperaturile mai scăzute (33-35°C) și se transmite prin contact prelungit, dar este considerată o boală cu contagiozitate redusă, 95% dintre expuși nedezvoltând boala.
Diagnosticul se bazează pe semne clinice și identificarea bacililor (prin biopsie, frotiuri, PCR), iar tratamentul eficient implică terapia multidrog (MDT) cu antibiotice de rezerva: rifampicină, dapsone și clofazimină, putând preveni dizabilitățile, deși vindecarea necesită timp și aderență.
Caracteristicile bacteriei
Morforlogie:
Bacil gram-pozitiv, cu creștere lentă, ce infectează celulele Schwann (celule gliale care formează o teacă protectoare de mielină a axonului neuronal) și macrofagele (celule cu rol de apărare a organismului).
Boala:
Lepra (Boala Hansen)
Manifestări:
Pete depigmentate, leziuni cutanate, afectarea nervilor (amorțeală, slăbiciune musculară, paralizie, deformări), afectarea tractului respirator și a ochilor.
Forme:
Paucibacilară (puține pete) și multibacilară (multe pete), diferențiate prin încărcătura bacteriană.
Transmisie:
Prin picături respiratorii, necesitând contact prelungit; nu este foarte contagioasă.
Risc:
Predomină în zonele sărace, boala fiind endemică în țări precum India, Brazilia, Indonezia.
Diagnostic și tratament
Diagnostic: Biopsie cutanată (frotiu, PCR), examen clinic.
Tratament:
Terapia multidrog (MDT) - Dapsone, Rifampicină, Clofazimină, pentru 6-12 luni; macrolidele, fluorochinolonele; aminoglicozidele; curabil, dar tratamentul timpuriu previne dizabilitățile.
Multe dintre bacteriile atipice au căpătat rezistenta antimicrobiana precum Azitromicina, Claritromicina.
Relevanță
Deși controlată, rămâne o boală tropicală neglijată (NTD), cu >200.000 de cazuri noi anual (Asia, Africa).
Se studiază pentru dezvoltarea de vaccinuri, utilizând modele animale datorită dificultății cultivării in vitro.
Infecția cu Mycobacterium leprae, după o incubație lungă de luni sau ani de zile, bacteria produce inflamații tumorale urmat de ulcerații prin distrugerea nervilor și descompunerea țesuturilor pe fața bolnavului sau prin căderea extremităților.
Boala apare la toate mamiferele și om, un caz de excepție fiind animalele din grupa furnicarului și leneșului ordinul (Cingulata) familia (Dasypodidae) care au temperatura corpului mai scăzută. Acest fapt este deosebit de important în cercetarea bolii și în producerea vaccinului.
Vindecare:
Lepra este curabilă, în special dacă este depistată și tratată la timp, prevenind leziunile permanente.
Complicații:
Antibioticele tratează bacteria, dar nu repară leziunile nervoase deja produse; de aceea, tratamentul precoce este crucial.
Îngrijire suplimentară:
Adesea, tratamentul medicamentos este completat de antiinflamatoare (steroidiene sau nesteroidiene) și îngrijiri medicale specializate pentru a gestiona reacțiile la boală."
Sursa:
INSP
Ministerul Sănătății
Ghid Angelescu
Wikipedia
