Dr.Butanu Claudia

18/11/2025

De ce în majoritatea durerilor de gât, a situațiilor cu tuse și nas care curge nu au nevoie de antibiotice
Dacă copilul prezintă durere de gât, tuse sau rinoree poate că părinții se așteaptă ca doctorul să prescrie antibiotice. Dar în majoritatea cazurilor, de fapt, copiii nu au nevoie de antibiotice pentru a trata aceste situații. De fapt, antibioticele pot face mai mult rău decât bine. Iată de ce.
Antibioticele nu luptă cu virusurile. Majoritatea infecțiilor din copilărie sunt produse de virusuri. Acestea pot face copilul să se simtă foarte bolnav dar dacă copilul este infectat cu un virus, antibioticele nu vor ajuta copilul să se simtă mai bine și nici nu vor împiedica transmiterea virusului la alții. Răceala comună, gripa, infecția cu virus sincitial respirator (RSV) și COVID-19 sunt toate produse de virusuri. Majoritatea durerilor de gât sunt produse de virusuri mai ales dacă se asociază cu rinoree sau tuse. Răcelile pulmonare, chiar dacă tusea este groasă, cu flegmă groasă sau mucus durează mai mult timp și sunt adesea produse de virusuri. Fumul de țigară și poluarea pot crește riscul copilului pentru a se infecta cu virusuri dar bacteriile nu sunt cauze uzuale pentru astfel de situații. Majoritatea infecțiilor sinusurilor (sinuzită) sunt produse de virusuri. Simptomele sunt mucus abundent în nas și scurgeri postnazale. Majoritatea sinuzitelor trec de la sine fără antibiotice. Mucusul galben sau verde nu înseamnă neapărat că copilul are infecție bacteriană.
Antibioticele au riscuri. Efectele secundare ale antibioticelor sunt un motiv comun pentru care copiii merg la urgență. Acestea includ: diaree sau vărsături, dureri abdominale, erupții, reacții alergice (unele reacții alergice pot fi serioase și amenințătoare de viață). Când antibioticele nu sunt folosite corect sau sunt folosite prea des acestea produc modificări ale bacteriilor și asta însemnă că medicamentele nu vor mai funcționa la fel de bine când vor fi necesare. Aceste infecții rezistente la antibiotic sunt mai greu de tratat.
Există alte moduri pentru a trata simptomele copilului. Antibioticele omoară bacterii dar nu tratează simptomele unei boli, precum durere, febră, tuse sau congestie. Febra se tratează cu antipiretice precum ibuprofen sau paracetamol. Este important să se cunoască doza corectă pentru copil. Durerea, precum cea de ureche sau de gât, este tratată cu ibuprofen sau paracetamol.Congestia poate fi ajutată cu folosirea unui umidificator. Tusea se poate trata cu o linguriță de miere închisă la culoare dacă copilul are peste 1 an. Părinții trebuie să întrebe medicul despre ce tratamente pot ajuta la simptomele copilului.
Când are nevoie copilul de antibiotice? Există unele infecții care trebuie tratate cu antibiotice. Antibioticele pot fi necesare în următoarele situații: 1) sugar mai mic de 3 luni – se sună imediat medicul dacă are febră (temperatură peste 38 grade Celsius); 2) dacă copilul a fost diagnosticat cu faringită streptococică pe baza unui test rapid sau a unei culturi; dacă infecția nu a fost diagnosticată cu un astfel de test nu se recomandă antibiotic. Nu este necesară testarea dacă copilul are rinoree sau tuse fără durere de gât, acestea sunt simptome de viroză; 3) dacă respirația copilului începe să se amelioreze și apoi se agravează din nou cu febră sau simptome noi; în aceste situații doctorul poate evalua copilul pentru pneumonie sau sinuzită bacteriană; 4) este diagnosticată tuse măgărească (pertusis)
Antibioticele și medicamentele pentru răceală sunt considerate terapii specifice care se administrează copiilor fără a fi întotdeauna necesare. Părinții trebuie să nu ezite să întrebe pediatrul ori de câte ori au întrebări legate de sănătate.
După American Academy of Pediatrics Section on Infectious Diseases
Sursa: https://www.healthychildren.org/.../Antibiotics-for-a...
Foto: Craig Daily Press

17/11/2025

Când medicii tac, vine Internetul cu… tămâia
(și cu “experți” care vindecă tot, mai puțin realitatea)

Zilele trecute, un pacient mi-a spus cu o naturalețe dezarmantă:
„Doamna doctor, am renunțat la statină. Am găsit pe TikTok o doamnă care tratează colesterolul cu “apă sfințită filtrată prin cuarț roz.”🙃

Când am întrebat „Și cm funcționează?”, a ridicat din umeri:
„Nu știu… DAR EXPLICĂ FRUMOS.”

Atunci am înțeles ceva simplu și dureros:
Pseudoștiința NU câștigă. Câștigă cine vorbește primul.

Cum am ajuns aici? O istorie scurtă și incomodă:
• ’70–’90: doctorul spune, pacientul execută.
• 2000: apare Google…noi ridicăm din sprânceană.
• 2010: apar “nutriționiștii” self-made…noi: „nu e treaba noastră”.
• 2020: influencerii fac fasting live cu spirulină la lumânare…noi: „nu intrăm în polemici”.

Așa, încet-încet, pseudoștiința n-a cucerit nimic.
A ocupat spațiul pe care noi l-am abandonat.

Scena pe care n-o vede nimeni:
Pacientă cu IMC 34, HTA, dislipidemie, Lp(a) mare.
Intră în cabinet cu două plase de suplimente și un carnețel cu sfaturi de pe TikTok:
• detox cu lămâie
• pastile pentru „ficat obosit”
• tincturi „pentru inimă stresată”
• statina eliminată (pe motiv de „vibrație joasă”)

Întreb: „Cine v-a sfătuit?”
Răspuns: „Un băiat, foarte simpatic. Face live-uri despre sănătate…”

NU te “enervezi “ pe ea.
Te enervezi pe noi, cei care n-am fost acolo să explicăm.

Exemple reale (umor amar, dar realitate cruntă)
1. Femeie cu HTA renunță la tratament pentru că „un guru de respirație” i-a spus că hipertensiunea e „o emoție nerezolvată”. Ajunge la Urgențe cu 230/120.
2. Pacient cu fibrilație atrială întrerupe anticoagulantul pentru că „un detox cu grapefruit curăță sângele.”
3. O persoană afirmă public: „LDL este o invenție Big Pharma.”
LDL-ul există din epoca egiptenilor, romanilor și probabil la dinozauri. Nu aștepta nimeni Big Pharma…

De ce prinde pseudoștiința?
Pentru că spune ce vrea lumea să audă:
simplu, clar, fără nuanțe, fără responsabilitate.

Medicina spune adevărul:
• Depinde…
• Probabil…
• În context…
• Hai întâi să verificăm…

Oamenii NU se atașează de adevăruri complicate.
Se atașează de povești frumoase...

Adevărul dur: NU pseudoștiința seduce.
Tăcerea medicală invită.

Când noi ne retragem, cine intră în loc?
• guru
• șamani digitali
• “specialiști” cu lampă de sare
• creatori de conținut care nu știu ce este LDL, dar știu să spună: „nu te lăsa manipulat”

Noi avem știința.
Ei au narațiunea.
Și câștigă mereu cel care povestește mai bine.

Nu medicina este în pericol.
Încrederea este în pericol.

😔Concluzie
Când medicul tace, nu se instalează liniștea.
Se instalează zgomotul.

Zgomotul e colorat, ferm, seducător.
Realitatea este nuanțată, uneori incomodă, dar este singura care salvează vieți.

De aceea scriu.
De aceea încerc să explic…
De aceea încerc să “aduc” știința din Congrese în viața reală…

Internetul are destui șamani.
Nu are destui medici care să vorbească…

❤️E doar un gând, fără pretenția de a avea ultimul cuvânt… doar dorința sinceră de a nu lăsa tăcerea să vorbească în locul nostru.

15/11/2025

Încă îmi pare rău că nu am rămas să practic medicina în străinătate…

Spun asta cu tristețe, nu cu reproș.
Cu luciditatea unui medic care a făcut suficiente gărzi, a văzut suficiente urgențe, suficiente destine frânte ca să distingă între vocație și uzură…

Și o spun acum pentru că zilele acestea simt ceva ce nu am simțit niciodată atât de apăsat:
frica a intrat în medicină.
Nu frica de boală, ci frica de oameni.

Frica de a fi interpretat greșit.
Frica de a nu fi filmat, acuzat, etichetat…și nu e prima dată …
Frica de a nu deveni tu, peste noapte, „exemplul negativ” într-o poveste în care nu se mai face diferența între individ și breaslă.

Experiențele mele din Belgia și Italia au fost complet diferite: acolo, dacă îți faci treaba corect, sistemul te protejează.
Nu există linșaj public pentru suspiciuni.
Nu ești demontat pentru o interpretare, o emoție sau o jumătate de poveste…
Ești judecat după rezultate, NU după reacțiile de pe rețelele sociale…

Acolo, medicul corect este protejat, iar medicul abuziv este sancționat.
Așa funcționează o societate matură.

Un abuz individual nu definește medicina și nu definește oamenii decenți care o practică.

Dar ceea ce mă îngrijorează profund este ceea ce se întâmplă în jurul profesiei:
un val de suspiciune generalizată,
un tribunal public care judecă în direct,
o nevoie de vinovați înainte de probe…

Și medicii buni, aceia care ar trebui protejați, încep să tacă…

Medicina nu mai este judecată prin rezultate, ci prin percepție.

Și asta este cel mai periculos lucru care i se poate întâmpla unui sistem sanitar.

În sistemele occidentale în care am lucrat, dacă ai tratat corect, ai documentat corect, ai comunicat corect, sistemul te susține.
La noi, chiar și când faci totul corect, trăiești cu sentimentul că oricând cineva poate interpreta altfel…

Așa se pierde o profesie.
Nu prin plecări masive.
Prin transformarea medicilor în oameni speriați.

Nu medicii pleacă.

Pleacă decența.
Pleacă încrederea.
Pleacă siguranța de a practica medicina fără frică.

Iar asta mă doare cu o durere pe care doar cei din interior o înțeleg.
Pentru că eu știu cm arată medicina practicată într-un loc unde oamenii respectă, NU vânează!
Știu cm arată o echipă protejată, NU expusă.
Știu cm arată un sistem construit pe încredere, NU pe suspiciune.

Și da, uneori stau și mă întreb:
dacă aș lua-o de la început, aș mai rămâne?

Adevărul, oricât de greu ar fi de spus, este acesta:
nu știu, NU CRED…

Dar știu și ceva ce puțini au curajul să recunoască:
nimeni nu rămâne doar pentru oportunități.
Rămâi pentru oameni, pentru familie, pentru ancorele emoționale care te țin într-un loc.
Uneori acestea sunt frâne, alteori sunt case…

Dar să nu creadă nimeni că vorbesc din „strugurii sunt acri”.
În lumea asta mare, un medic bun are oferte peste tot.
Asta nu e problema.
Problema este dacă mai ai liniștea să-ți faci meseria acolo unde ești.

Ce știu, însă, este că nu putem continua așa.

Nu putem confunda responsabilitatea cu execuția publică.
Nu putem transforma medicina într-un câmp de vânătoare.
Nu putem distruge încrederea dintre medic și pacient și apoi să ne mirăm că ne lipsesc doctorii.🫣

Pentru că fără încredere nu există îngrijire.
Fără decență nu există profesie.
Și fără un minim respect reciproc nu există viitor.

❤️Această postare este un semnal și o tristețe.
Nu un reproș, nu o scuză, nu o apărare.
Este îngrijorarea unui medic care încă mai crede în oameni,
dar simte cm oamenii se îndepărtează de puntea de încredere pe care medicina a fost construită.

CE PUNEM ÎN LOC?

Nimic nu se poate construi pe frică și pe neîncredere.
Nici o profesie.
Nici un sistem.
Nici o țară.

14/11/2025

Poveste despre dorința de a rămâne altfel…

A fost odată ca niciodată o femeie care a găsit, în sfârșit, “poțiunea “care topea kilogramele…
O bea, se simțea ușoară, respira mai bine, inima îi bătea calm, hainele i se potriveau iar…
Într-o zi, oglinda i-a spus:
„Ai ajuns unde visai. Acum poți opri.”

A oprit.
Și atunci corpul, uitat în colțul său biologic, s-a trezit.
Și-a cerut mâncarea, hormonii, greutatea înapoi.
În câteva luni, tot ce fusese pierdut s-a întors.
NU din răutate, ci din memorie.

Așa funcționează și terapia cu agoniști GLP-1 – semaglutid, tirzepati.
Ele reduc pofta, normalizează glicemia, protejează inima.
Dar când le oprești, organismul își amintește cine este.

În studiul STEP-1, pacienții au slăbit 17 % — și au recâștigat 11 % după oprire.
În SURMOUNT-4, doar jumătate au menținut peste 10 % scădere ponderală la un an.
În SELECT (NEJM 2024), reducerea evenimentelor cardiovasculare a existat doar cât tratamentul a continuat.

❤️ Ca medic văd dincolo de cântar.
Văd inflamația, rezistența la insulină, hipertensiunea care cedează, ficatul care se liniștește.
Dar și corpul care, dacă rămâne fără ghid, recade în vechile tipare.
NU din lipsă de voință, ci din biologie pură.

De aceea spun mereu:

GLP-1-ul NU e o baghetă magică, e un profesor de metabolism.
Îl lași prea devreme, iar elevul uită lecția.

Viitorul NU va fi despre „cât slăbim”, ci cm ne schimbăm compoziția corporală, forța, inima, rezistența la boală.
NU doar despre greutate, ci despre echilibru între medicină și obiceiuri.
Despre cm uneori miracolul NU e în injecție, ci în perseverență.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
NU înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

Referințe:
– Wilding J. NEJM 2021 (STEP-1)
– Jastreboff A. JAMA 2024 (SURMOUNT-4)
– Maron D. NEJM 2024 (SELECT)
– Nature Rev Drug Discov 2025, doi:10.1038/s41573-025-01183-8

10/11/2025

Leacuri-minune pentru imunitatea copiilor? Câteva explicații și sfaturi:
”Intrarea in colectivitate a copilului, despre care nu cred că există mamă să nu știe ce o așteaptă (teamă, inima îndurerată, nopți nedormite, zile lipsă de la muncă etc.)
🔸️Intrarea în colectivitate vine cu un bagaj de afecțiuni ale copilului: frecvente răceli cu febră, mucișori, dureri de gât, laringite, otite, vărsături, diaree și lista continuă mult.
👀Cum orice părinte vrea sa își știe copilul ferit de suferință, mama începe într-o disperare să caute și să întrebe medicul, dar și vecina, colega, prietena, alte mămici din parc sau întâlnite la coadă la farmacie/magazin despre un medicament/supliment "BUN" care să întărească sistemul imunitar al copilului și să îl ajute să nu culeagă chiar tot ce se poate de la grădiniță.
Știu, din propria experiență, că este visul oricărui părinte să nu își mai vadă copilul bolnav;
🔴Însă, administrarea cocktailurilor de vitamine în siropuri/jeleuri și pastile, de cel mai multe ori, nu ajută la nimic.
🔴Nu există "medicamentul minune" care să conducă spre o imunitate puternică.
🤯Și acum informația bombă: este normal ca în primul an de colectivitate copilul să aibă până la 12 episoade de răceală.
📝Un calcul scurt: grădinița începe în septembrie și se termină în iunie (10 luni), dar să luăm defapt în calcul lunile reci, iubite de virusuri (8 luni).
Și acum, haideți să înghesuim acele 12 răceli în 8 luni. Va rezulta bine cunoscuta vorbă "Îl duc la grădiniță o săptămână și o săptămână îl țin acasă, apoi o luam de la capăt".
🔴Chiar și așa, asta NU înseamnă că sistemul imunitar este slab, tocmai acest bagaj neplăcut adus de colectivitate, va stimula treptat sistemul imunitar al copilului și va produce anticorpi pentru fiecare agent patogen cu, care a avut contact, formându-se încet un sistem imunitar puternic, pe termen lung.
✨️Totuși, ce puteți face pentru a sprijini sănătatea și imunitatea copilului?
🔸️Alimentație diversificată, echilibrată: Fructe, legume de sezon, proaspete, din țara noastră!
Proteine și grăsimi de calitate (ex carne de țară și NU veșnicul piept de pui injectat din magazine, carne NU crenvurști, unt NU margarină) și lista poate continua, însă nu acesta este scopul postării de acum.
🔸️Somnul este esențial pentru sănătatea imunitară.
Asigurați-vă că respectați un program regulat de somn și că doarme suficient pentru vârsta sa.
🔸️Igienă corespunzătoare: învățați copilul să își spele regulat și corect mâinile.
Învățați-l să își sufle nasul corect, astfel veți preveni otitele.
Învățați-l să tușească în șervețel, să strănute în cot (dacă fiecare copil va fi mai învățat, fiecare defapt, va fi mai protejat).
🔸️Activitate fizică: Joacă pe afară, mers la pădure, plimbări, mers cu bicicleta, mers la mare (cură heliomarină) sunt doar câteva exemple.
🔸️Animale de companie (câine, pisică) deparazitate, vaccinate.
Există studii care arată că expunerea timpurie la animalele de companie, poate ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a alergiilor dar, în același timp, poate stimula sistemul imunitar al copilului.
🔸️Vaccinarea este una dintre cele mai eficiente metode de protejare împotriva unor boli infecto-cotagioase grave. Asigurați-vă că sunteți la zi cu schema de vaccinare a copilului.
🔸️Dacă, copilul mănâncă bine, sănătos și diversificat își ia din alimentație tot ce are nevoie, fiind necesară doar suplimentarea vitaminei D3 (aceasta se administrează zilnic până la împlinirea vârstei de 2 ani și ulterior, doar în sezonul rece până la 18 ani).
🔴Vorbiți cu medicul pediatru înainte de a oferi copilului orice medicament/supliment și stabiliți împreună con
duita care ar putea fi benefică copilului.”
Sursa: pentru parinti
Foto> Harvard Health

09/11/2025

Odihna face diferența!

🩺 „Sindromul Karōshi” – moartea „subită” prin supra-muncă: un semnal de alarmă pentru medici( și nu numai) 📣

Dragi colegi,

Astăzi doresc să aduc în discuţie un fenomen grav, dar adesea ignorat în rândul profesioniştilor din domeniul sănătăţii: moartea prin supra-muncă, cunoscută în Japonia sub numele de Karōshi. 

🔍 Ce este Karōshi?

Termenul japonez „karōshi” se traduce literal prin „MOARTE DIN CAUZA MUNCII EXCESIVE” şi se referă la decese provocate de boli cerebro-vasculare sau cardiovasculare asociate cu ore foarte lungi de lucru, tensiune profesională cronică şi lipsă de recuperare. 
– Printre factorii frecvent identificaţi: ore suplimentare semnificative, ture de noapte, lipsa zilelor libere, program de lucru prelungit continuu. 

💡 De ce ar trebui să ne intereseze pe noi, medicii?

– În profesia medicală, asistăm adesea la suprasolicitare: ture lungi, intervenţii multiple, stres emoţional, lipsa somnului — factori care se suprapun foarte bine cu cei identificaţi în studiile asupra karōshi.
– Deşi majoritatea cercetărilor provin din Japonia şi Seul, conceptul este aplicabil şi pentru medicina modernă globală, unde burnout-ul, lipsa recuperării și suprasolicitarea pot conduce la efecte grave asupra sănătăţii. 

⚠️ Mecanisme propuse

– Stresul cronic şi orele lungi de muncă declanşează creşteri ale hormonilor de stres (cortizol, catecolamine) → hipertensiune, progresie accelerată a aterosclerozei, risc crescut de infarct sau accident vascular cerebral. 
– Lipsa recuperării, somnul insuficient şi expunerea prelungită la factori de stres ocupaţional cresc riscul de evenimente cardiovasculare acute. 

📌 Ce putem face ca medici şi specialişti în sănătate?

– Fiţi atenţi la propriul stil de lucru: evaluaţi dacă programul implică ore excesive, ture de noapte, lipsă de odihnă adecvată.
– Promovaţi în echipa de medici o cultură a „lucrului sănătos”: pauze regulate, odihnă reală, limite clare în programul de lucru.
– Monitorizaţi factorii de risc cardiovasculari inclusiv la voi: tensiune arterială, profil lipidic, diabet, stil de viaţă — astfel încât suprasolicitarea să nu „declanşeze” accidente vasculare.
– Educaţi-vă pacienţii şi colegii cu privire la riscurile suprasolicitării şi la importanţa echilibrului între viaţă profesională şi personală.

📉 Factori de risc documentați în cazurile de Karōshi:
• Peste 80 ore suplimentare/lună;
• Lipsa zilelor libere > 2 săptămâni consecutive;
• Somn < 5 ore/noapte timp îndelungat;
• Hipertensiune necontrolată, tabagism, dietă dezechilibrată;
• Joburi cu responsabilitate mare și control scăzut (manageri, șoferi, IT, personal medical. Șamd).

🧠 Mesaj final

Nu e doar despre „a face mai mult” – ci despre a lucra inteligent, cu limite sănătoase. În special într-o profesie ca a noastră, unde grija pentru alţii începe cu grija pentru noi înşine. Dacă ignorăm semnalele, riscăm ca supra-munca să devină un dușman tăcut, dar letal.

Dr. Alina Onofriescu

08/11/2025

Ateroscleroza – boala civilizației (dar nu invenția ei)🙄

Când cardiologii americani au scanat mumiile egiptene cu CT,
au avut un șoc: aproape o treime aveau arterele calcificate…
Așa a apărut celebra expresie:
„Ateroscleroza NU s-a născut la McDonald’s.”

Și totuși, e boala civilizației.
De ce?

Ateroscleroza veche de 3.000 de ani..
Proiectul HORUS (Randall Thompson, Lancet, 2013) a arătat că prinți, preoți și nobilime egipteană aveau plăci de aterom, deși NU existau nici chipsuri, nici sedentarism urban.

Dar existau:
-diete bogate în grăsimi animale și sare,
-infecții cronice (inflamație de durată),
-lipsă de igienă orală,
-statut social privilegiat, deci zero efort fizic.

Cu alte cuvinte: civilizația concentrată în vârfurile ei.
Ateroscleroza era deja acolo. dar doar la elite, NU la popor.

Astăzi am democratizat luxul metabolic:
toți mâncăm ca faraonii, dar ne mișcăm ca statuile lor🥲

Avem:
-calorii infinite,
-stres continuu,
-somn insuficient,
-poluare,
-medicamente care ne fac să trăim mai mult, dar NU neapărat mai curat metabolic.

Conform ESC/EAS Guidelines 2025, peste 50% din decesele cardiovasculare sunt încă atribuite aterosclerozei, iar leziunile incipiente se pot detecta de la vârsta de 10–12 ani (prin grosimea intima-media carotidiană).
Boala NU e „bruscă”, ci cumulativă.

Așa a devenit ateroscleroza o boală universală, NU a regilor, ci a ritmului în care trăim.

Genomul nostru e aproape identic cu cel al omului de acum 10.000 de ani.
Doar mediul s-a schimbat radical.

Corpul a fost proiectat pentru:
- foame,
- efort,
- somn lung,
- alimentație simplă.

Și s-a trezit brusc în era:
- zahărului rafinat,
- mâncării procesate,
- ecranelor luminoase,
- stresului 24/7.🫣

Rezultatul?
Un metabolism de vânător obligat să trăiască într-un mall.

Ateroscleroza = biologie + timp + civilizație

Boala apare atunci când timpul, genele și mediul se înțeleg prea bine între ele.
De aceea o vedem azi în forme „silențioase” încă din adolescență-Youth Risk Factor Study, Circulation 2023:

peste 60% dintre tinerii obezi prezintă deja semne subclinice de ateroscleroză…

Și de aceea prevenția trebuie să înceapă devreme,
NU când colesterolul e mare, ci când viața devine prea grăbită.

Morala:
Ateroscleroza NU e o pedeapsă.
E doar amintirea biologică a unei lumi în care am început să trăim prea mult, prea bine, prea repede.

Sau, cm ar spune un porcușor de laborator:

„Nu colesterolul m-a pierdut… ci civilizația.” 🐷

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
NU înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

06/11/2025

❗GREUTATEA ÎN EXCES ȘI AFECȚIUNILE ORTOPEDICE❗

Recomandarea unui ortoped, de a slăbi, în cazul unor persoane cu greutate în exces, diagnosticate cu afecțiuni ortopedice nu este vorbă goală.

Atenție, slăbitul se face ca la carte, UNDE ESTE NEVOIE, optim, cu consultarea medicilor, nu după ureche. Mă refer, UNDE ESTE POSIBIL.

Urmează postare LUNGĂ, dar vă rog, CITIȚI.

❗Legătura dintre afecțiunile ortopedice și nevoia de a slăbi este foarte strânsă.❗

❗🔹Cum influențează greutatea afecțiunile ortopedice

🧨Greutatea în exces pune presiune pe articulații (genunchi, șolduri, coloană), ceea ce accelerează uzura și agravează dureri cauzate de artroză, hernii de disc sau alte probleme.

🧨Supraponderalitatea poate duce la inflamații cronice care încetinesc recuperarea după o accidentare sau intervenție chirurgicală.

🧨Crește riscul de deformări ale picioarelor (ex. genunchi în X, platfus), ceea ce modifică mersul și amplifică durerile.

❗🔹De ce e important să slăbim
✔️Chiar și o scădere de5–10% din greutatea corporalăpoate reduce semnificativ durerile de genunchi și șold.

✔️Fiecare kilogram în minus, înseamnă3–4 kg mai puțină presiunepe articulațiile genunchilor la mers. Cum îți sună?! E vorba de grija față de tine.

✔️Slăbirea îmbunătățește mobilitatea, echilibrul și reduce riscul de accidentări.

🔹Cum se poate slăbi în siguranță cu probleme ortopedice

👉Dietă adaptată– controlul caloriilor, mai puține alimente ultraprocesate, echilibru proteine-legume-grăsimi sănătoase. Consultați medici!

👉Mișcare blândă pentru articulații:
✌️înot, aqua gym
bicicletă staționară
mers pe bandă la viteză mică / mers nordic
exerciții de tonifiere cu greutatea corpului (în varianta adaptată durerii)

👉Recuperare medicală– fizioterapie, kinetoterapie pentru întărirea mușchilor care susțin articulațiile.

👉Obiceiuri zilnice– pauze active, scări în loc de lift (dacă articulațiile permit), menținerea unei posturi corecte .

❗👉Vă și explic. ❗Greutatea în exces pune presiune suplimentară pe articulații, oase și coloană, ceea ce poate agrava sau accelera multe afecțiuni ortopedice.

❗🧨❗Printre cele mai frecvente situații în care kilogramele în plus au un impact negativ asupra propriei sănătăți, se numără:

🧨1. Afecțiuni ale genunchilor și șoldurilor

✔️Gonartroza (artroza genunchiului)– suprasolicitarea cartilajului duce la degradare accelerată.

✔️Coxartroza (artroza șoldului)– greutatea excesivă crește presiunea asupra articulațiilor coxo-femurale.

✔️Rupturi meniscale sau ligamentare– vindecarea și recuperarea sunt mai dificile dacă articulația e suprasolicitată.

🧨2. Afecțiuni ale coloanei vertebrale

✔️Hernia de disc lombară– kilogramele în plus accentuează compresia asupra discurilor intervertebrale

✔️Spondiloză / discopatie– degenerarea coloanei se accelerează la persoane supraponderale.

✔️Lombalgia cronică– durerea de spate este mai intensă și mai greu de controlat.

🧨3. Afecțiuni ale piciorului și gleznei

✔️Fasciita plantară– greutatea crește tensiunea pe fascia plantară și durerea la nivelul călcâiului.

✔️Artrita gleznei– apare uzură precoce a articulației.

✔️Deformări ale piciorului (ex. picior plat)– suprasarcina accentuează dezechilibrele.

🧨4. Alte situații

✔️Proteze articulare (genunchi/șold)– supraponderalitatea reduce durata de viață a implantului.

✔️Fracturi– riscul de complicații și recuperarea postoperatorie sunt mai dificile.

✔️Tendinite (achileană, rotuliană etc.)– greutatea crește suprasolicitarea tendoanelor.

⚖️Echilibru în toate! Ideea este că, în general, fiecare kilogram în plus adaugă o presiune de3–4 ori mai mare pe genunchi și șoldîn timpul mersului, ceea ce explică agravarea rapidă a bolilor ortopedice.

Sunt operat la coloană, știu ce spun. Nu am fost supraponderal, dar tot am grijă.

🧨✔️🧨Iată o listă cu afecțiuni ortopedice principale , încerc să detaliez altfel, precum și o scurtă descriere a felului în care greutatea le agravează. Poate vă ajută să înțelegeți mai bine implicațiile și recomandările medicilor.

🧨1. Gonartroza (artroza genunchiului)

👉Greutatea corporală în exces apasă direct pe articulațiile genunchiului. Fiecare kilogram în plus se transformă în 3–4 kg de presiune la fiecare pas. Cartilajul se uzează mai repede, apar dureri și limitarea mobilității.

🧨2. Coxartroza (artroza șoldului)

👉La șold, sarcina suplimentară duce la degradarea accelerată a cartilajului articular și la inflamație. 👉Persoanele supraponderale au rigiditate mai mare și dureri accentuate.

🧨3. Hernia de disc lombară

👉Greutatea mărește presiunea pe coloana lombară, crescând riscul de compresie asupra nervilor. Crizele de lombosciatică sunt mai frecvente și mai intense.

🧨4. Discopatia și spondiloza

👉Procesele degenerative ale coloanei apar mai devreme și se agravează mai repede la persoanele cu kilograme în plus, pentru că musculatura spatelui trebuie să susțină o sarcină mai mare.

🧨5. Lombalgia cronică

👉Durerile de spate persistente sunt întreținute de supraponderalitate, prin suprasolicitarea mușchlor paravertebrali și prin modificarea posturii.

🧨6. Fasciita plantară

👉Greutatea crescută pune tensiune mare pe fascia plantară (țesutul de la nivelul tălpii), provocând dureri de călcâi și dificultăți la mers.

🧨7. Artrita gleznei

👉Excesul ponderal accelerează inflamația și uzura articulației gleznei, ceea ce duce la dureri cronice și instabilitate.

🧨8. Picior plat și alte deformări ale piciorului

👉Presiunea suplimentară face ca bolta plantară să colapseze mai repede, agravând deformările și provocând oboseală la mers.

🧨9. Tendinite (rotuliană, achileană etc.

👉Tendoanele sunt obligate să suporte o forță mai mare, ceea ce duce la inflamații cronice, risc de micro-rupturi și dureri persistente.

🧨10. Proteze articulare (genunchi, șold)

👉La persoanele supraponderale, protezele se uzează mai rapid, iar riscul de complicații postoperatorii este mai mare.

🧨11. Fracturi

👉Oasele și articulațiile suprasolicitate au nevoie de mai mult timp pentru vindecare, iar recuperarea este mai dificilă.

❗Informațiile sunt în scop educativ, NU înlocuiesc un consult individual!

Dr. Teodor Dincă

(Google photo)

06/11/2025