What are the opening hours?

Monday 08:00 - 20:00 Tuesday 08:00 - 20:00 Wednesday 08:00 - 20:00 Thursday 08:00 - 20:00 Friday 08:00 - 20:00

http://imlesnite.wix.com/mimedpreserv

Centrul Medical Mimed Floresti, Strada Florilor nr. 192D, Floresti (2025)

22/02/2019

0264-483289

22/02/2019

Ne face o deosebita placere sa ii uram BUN VENIT in echipa noastra
d-nei Dr. SEVAN-LIBOTEAN ROXANA,medic specialist Obstetrica Ginecologie

Pentru detalii si programari va asteptam sa sunati
la telefon 0264-483289

30/01/2019

În condițiile în care numărul deceselor cauzate de gripă este în creștere și a ajuns la 47 de persoane, în așteptarea anunțului privind declararea epidemiei de gripă de către ministrul Sănătății, Sorina Pintea, starea de panică din rândul populației este cât se poate de explicab...

19/10/2018

Buna ziua,
Pentru moment nu putem raspunde mesajelor trimise pe Messenger/Facebook.
Va rugam sa va adresati la tel. ‭
(0264) 483 289‬ sau
mimedpreserv@gmail.com
Va multumim pentru intelegere!!

18/11/2016

Sfaturi de la dna. dr. Andreea OPREAN - Pe dna doctor o puteti gasi la Centrul medical MIMED. Programari la numarul de tel. 0264-483289

DESPRE INFECTIA DE TRACT URINAR
Infectia de tract urinar reprezinta localizarea unui agent infectios la diferite nivele ale aparatului urinar, deseori manifestandu-se printr-o simptomatologie specifica.

Clasificarea infectiei de tract urinar

• joasa: infectia se localizeaza la nivelul uretrei si vezicii urinare (uretrita, cistita acuta)

• inalta: infectia se localizeaza la nivelul rinichiului (pielonefrita acuta)

Cauzele infectiei urinare

Cei mai frecventi germeni cauzatori de infectii urinare sunt bacteriile gram negative, din familia Enterobacteriilor, care populeaza colonul in mod normal, Escherichia Coli fiind principalul reprezentant. Alti germeni mai rar intalniti sunt Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Streptococ, Stafilococ, Neisseria, Clostridium dificille, Candida albicans (fungi), Trichomonas vaginalis, Entamoeba hystolitica (protozoare).

Infectia se produce frecvent prin contaminarea aparatului urinar cu bacterii existente in materiile fecale. Calea de patrundere este majoritar ascendenta, la nivelul uretrei. La nou-nascut si la sugar contaminarea se poate realiza si hematogen de la anumite focare infectioase din apropiere: omfalita (infectia de la nivel ombilical), celulita (infectii ale pielii), otite, bronhopneumonii, meningite etc.

Exista anumiti factori care favorizeza infectia urinara: igiena precara in zona organelor genitale externe, malformatii ale tractului urinar (hipospadias, valva de uretra posterioara, sindromul de jonctiune pielo-ureterala, rinichi polichistic, malformatii ureterale), lungimea uretrei (infectiile urinare sunt mai frecvente la fete din cauza uretrei mai scurte decat la baieti), deficite imunologice, boli metabolice (litiaza urinara, diabet zaharat).

Simptomatologia infectiei urinare se rezuma la 2 mari sindroame:

Sindromul urinar – se manifesta prin:

• disurie – senzatie de disconfort, durere, arsura in timpul mictiunii

• poliurie, polakiurie – urinare frecventa, insa in cantititati mici

• urgenta la mictiune

• tenesme vezicale – necesitatea ineficienta si deseori dureroasa de a urina

• enurezis – pierderea involuntara de urina

• hematurie – prezenta unei urini inchise la culoare, rosiatica

Sindromul infectios sistemic:

• febra cu diferite valori (la nou-nascut si sugar este evocatoare febra inalta cu valori peste 39-40°C)

• tulburari digestive – greturi, varsaturi, scaune modificate

• refuzul alimentatiei cu deshidratare in cazurile severe

• stagnare ponderala

• manifestari neurologice – iritabilitate, somnolenta, convulsii

Exista cateva particularitati ale simptomelor, in functie de grupa de varsta:

• la nou-nascut: infectiile de tract urinar sunt mai frecvente la sexul masculin, asociindu-se cu stagnare/scadere in greutate, refuzul alimentatiei, semne de deshidratare, meteorism abdominal, varsaturi, agitatie/somnolenta, convulsii febrile, icter, septicemie (diseminarea infectiei in sange)

• la sugar: afecteaza frecvent sexul feminin, episoadele infectioase se insotesc de febra sau subfebrilitati, tulburari digestive, refuzul alimentatiei, se remarca uneori modificari de culoare si miros a urinii

• la copilul peste 1 an: simptomatologia tinde sa diminueze progresiv, insa pot aparea oricare dintre simptome, mai frecvent cele urinare (modificari de culoare si miros, disconfort la urinare)

• la copilul mare, adolescent: simptomatologia este asemanatoare cu cea de la adult Cistita acuta sau infectia urinara joasa se manifesta frecvent prin absenta febrei si predominanta semnelor urinare: urinare fecventa, disconfort, usturime in timpul mictiunii, polakiurie, poliurie, modificari de culoare a urinii.

Pielonefrita acuta sau infectia urinara inalta se caracterizeaza prin prezenta febrei, deseori cu valori mari, peste 39°C, durere lombara si simptome urinare.

Diagnosticul se bazeaza pe datele clinice, simptomatologie si examinarile de laborator.

Examenul sumar de urina si urocultura sunt elementele principale in confirmarea infectiei de tract urinar.

Recoltarea corecta a urinii contribuie la un diagnostic cert. Aceasta se va efectua d**a toaleta locala riguroasa a zonei, care va fi spalata cu apa si sapun, apoi curatata cu un tampon steril cu Rivanol. Proba de urina se recolteaza din jetul urinar mijlociu (preferabil urina de dimineata) sau direct din vezica urinara, prin intermediul unui cateter vezical sau punctie suprapubiana.

La nou-nascut si la copilul mic recoltarea este putin mai dificila, utilizandu-se niste pungi sterile speciale care se ataseaza local si in care se recolteaza urina. Aceste pungute nu vor fi tinute mai mult de 30 minute atasate, deoarece are loc contaminarea acestora. Daca in acest interval nu se reuseste recoltarea urinii in punguta, aceasta va fi inlocuita cu una noua si se va repeta acelasi procedeu. Urina va fi trimisa la un laborator specializat intr-un interval cat mai scurt de la recoltare (30-60 minute) sau poate fi pastrata la frigider maxim 24 ore.

In cazul in care la examenul sumar de urina si in sedimentul urinar se confirma prezenta leucocitelor, a hematiilor, cilindrilor leucocitari, a celulelor epiteliale plate si/sau a corpilor cetonici, diagnosticul de infectie urinara este probabil.

Urocultura pozitiva insa stabileste diagnosticul cert prin decelarea agentului patogen implicat. Valorile care depasesc 100.000 ufc/ml in urina recoltata din jetul urinar, vor confirma infectia. In cazul probelor recoltate direct din vezica prin punctie sau cateterism vezical, orice prezenta microbiana are semnificatie patologica. Valori sub 10.000 ufc/ml semnifica frecvent contaminarea probei si in acest caz se recomanda repetarea recoltarii probei. Infectarea simultana cu doua sau mai multe specii microbiene este neobisnuita, infectiile de tract urinar sunt cauzate, de regula, de o singura specie.

Investigatii paraclinice – alte investigatii complementare pot veni in sprijinul diagnosticului:

• semne de infectie in probele de sange – VSH, PCR, leucocite crescute

• anemie, deshidratare, afectarea functiei renale (uree, creatinina crescuta)

• hemoculturi – pot decela prezenta agentului microbian in sange in caz de septicemii

• ecografia renala poate evidentia modificari ale parenchimului renal (hidronefroza), calculi prezenti in diferite segmente ale tractului urinar, modificari ale vezicii urinare

• radiografia abdominala – evidentiaza modificari de structura sau de localizare a rinichilor, prezenta calculilor radioopaci

• scintigrafia – consta in injectarea unor substante marcate radioactiv (Tc99m-DMSA, DTPA), care prin eliminarea din organism exclusiv renala ofera informatii despre anatomia si functionarea rinichilor

• cistografie mictionala retrograda – se realizeaza la copiii la care exista suspiciunea de reflux vezico-ureteral, adica refluarea ascendenta a urinii din vezica pe uretere si chiar pana la rinichi, contribuind astfel la diseminarea infectiei; procedura consta in introducerea unei substante de contrast in vezica prin intermediul unei sonde urinare si efectuarea unor radiografii in dinamica (inainte, in timpul si d**a mictiune) pentru a surpride un evetual reflux al urinii

• urografie intravenoasa – consta in administrarea intravenoasa a unei substante de contrast si monitorizarea radiografica a filtrarii acestei substante la nivel renal; se efectueaza in caz de suspiciune de hidronefroza (dilatarea intrarenala sau a ureterelor), jonctiune pielo-ureterala (ingustarea la nivelul emergentei ureterului din rinichi)

• biopsia renala – este rareori utilizata la copil, se efectueaza in suspiciuni de sindrom nefrotic, glomerulonefrite, diverse nefropatii

Tratament

• spitalizare in cazul copiilor mici si a formelor severe de infectie, rehidratare prin perfuzii si terapie administrata intravenos

• antibioterapie specifica in functie de antibiograma, care evidentiaza sensibilitatea agentului

infectios la diverse antibiotice; se utilizeaza preparate precum Ampicilina, Amoxicilina,

Cefalosporine, Trimetoprim + Sulfametoxazol, Acid nalidixic pe o durata de 7, 10 sau 14 zile, in funtie de severitatea infectiei, cu repetarea uroculturii la 3 zile de la initierea tratamentului sau la finalizarea acestuia

• terapia febrei cu antitermice precum Ibuprofen, Paracetamol, Algocalmin

• antiseptice urinare (Urinal, Uricol, Urinex, Uractiv etc.)

• consum crescut de lichide (apa plata, ceai de merisoare, ceai din cozi de cirese, coada-soricelului)

Prevenirea infectiilor de tract urinar

• igiena locala riguroasa – d**a defecatie, preferabil si d**a mictiune, se efectueaza toaleta locala cu apa calda si sapun, apoi stergerea zonei dinspre anterior spre posterior (dinspre uretra spre a**s) pentru a preveni contaminarea cailor urinare cu flora colonului

• evitarea servetelelor si a sapunurilor parfumate pentru igiena locala

• golirea periodica si completa a vezicii – renuntarea cat mai precoce la scutece, educarea copilului de a folosi periodic toaleta, folosirea unor tehnici de relaxare a copilului in timpul mictiunii pentru a goli complet vezica

• tratamentul constipatiei cand aceasta exista

• consum crescut de lichide sub forma de apa plata, ceaiuri, sucuri de fructe

• purtarea unor haine cat mai lejere, lenjerie din bumbac

• in cazul infectiilor urinare care apar pe fond malformativ, se indica terapie antibiotica profilactica si in afara episoadelor infectioase, in doze mai reduse decat tratamentul standard

• copiii care prezinta infectii urinare recurente vor necesita investigatii paraclinice suplimentare pentru decelarea unor eventuale malformatii urinare

11/11/2016

Sfaturi de la dna. dr. Andreea OPREAN - Pe dna doctor o puteti gasi la Centrul medical MIMED. Programari la numarul de tel. 0264-483289

DESPRE TRAUMATISMUL CRANIAN

Pe fondul surplusului de energie, pe care o valorifica prin joaca, copiii sufera diverse traumatisme in perioada copilariei. Insa cand traumatismul, minor sau major, este localizat la nivel cranian, ingrijorarea parintilor se accentueaza, cunoscute fiind complicatiile posibile.

Frecvent, traumatismul cranian la copii are ca si mecanism caderea de la diferite inaltimi (din patut, pat, balansoar, trepte etc.) si apare atunci cand sunt scapati de sub observatie chiar si pentru o perioada scurta de timp.

Traumatismul cranian poate avea diverse localizari (frontal, parietal, temporal, occipital), insa pe langa localizare, o mai mare importanta o reprezinta intensitatea cu care a avut loc traumatismul, durata de timp scursa pana la consultul medical si existenta unor patologii asociate.

Atitudine
● in primele ore de la traumatism se va aplica la nivel local punga cu gheata, infasurata intr-un prosop sau comprese umede sterile timp de aproximativ 15-20 minute, care se pot schimba la interval de o ora
● in cazul in care la locul traumatismului exista o plaga taiata, se dezinfecteaza zona cu antiseptice locale (Rivanol, Betadina, apa oxigenata, alcool sanitar) si se impune consult chirurgical in urma caruia se va stabili daca este necesara sutura plagii
● daca durerea persista, se poate administra Paracetamol, Ibuprofen, Algocalmin, in doze corespunzatoare greutatii si varstei copilului
● copilul trebuie supravegheat permanent in urmatoarele 3 zile, deoarece in acest interval este mai probabila aparitia complicatiilor
● o persoana responsabila va dormi in cursul noptii in aceeasi incapere cu copilul si va verifica periodic, la un interval de 4 ore, respiratia si miscarile copilului, daca vorbeste, plange, misca normal mainile si picioarele
● in urmatoarele 72 ore se vor evita: eforturile fizice si psihice intense, activitatile ce presupun risc de accidentare, bauturile ce contin cofeina (Coca-Cola, Pepsi), cafea, cacao, ciocolata, lumina intensa sau zgomotul puternic, expunerea la soare, vizionarea prelungita la TV sau calculator
● se recomanda odihna, seara ora de culcare fiind cel tarziu ora 22

In general, traumatismele fara pierdere de cunostinta, cu cefalee usoara, care remite cu sau fara tratament, nu necesita in mod obligatoriu prezentare la medic, insa copilul va fi supravegheat atent la domiciliu in acest interval.

Complicatii posibile
● eritem local (inrosirea zonei de contact)
● echimoza (vanataie) la locul traumatismului
● plaga taiata daca lovitura a fost mai puternica sau a avut loc contactul cu un obiect ascutit
● hematom al scalpului – tumefiere la nivelul tegumentului, prin acumulare de sange
● fractura la locul traumatismului – cand traumatismul este sever
● fractura de baza de craniu – se poate manifesta prin sangerare nazala, exteriorizare de sange sau alt lichid prin ureche
● hematom intracranian – localizat subdural, epidural, arahnoidian, reprezinta acumularea de sange in interiorul creierului sau intre membranele care invelesc creierul, realizand cresterea presiunii intracraniene si consecutiv, comprimarea structurilor invecinate
● edem cerebral – cresterea in volum a creierului prin retentia de apa in tesuturilor sale
● cefalee (durerea de cap), ameteala, greata, varsatura, pierderea cunostintei

Simptomele apar de obicei in primele 3-7 zile d**a traumatism. Manifestari precum cefalee (durere de cap), ameteala, greata sunt simptome des intalnite d**a un traumatism cranian minor si vor disparea in 2-3 zile. Mai rar, chiar si la 1-2 luni d**a traumatism, este posibila aparitia unor complicatii precum cele enumerate anterior, motiv pentru care copilul va trebui consultat intr-un serviciu medical.

Simptome ce necesita consult medical urgent
● agitatie, iritabilitate sau somnolenta
● cefalee severa, persistenta, care nu cedeaza la medicatia impotriva durerii
● varsaturi repetate (mai mult de 3 episoade), in jet
● convulsii, miscari anormale ale membrelor
● bombarea fontanelei la copiii la care aceasta este inca deschisa (sub varsta de 2 ani)
● incapacitatea de a folosi un membru, nu misca sau nu simte o anumita parte a corpului
● tulburari de mers, de echilibru
● tulburari de vedere, devierea globilor oculari, pupile inegale, sangerare oculara
● tulburari de comportament, vorbire incoerenta, nu intelege ceea ce i se vorbeste
● respiratie anormala, pauze respiratorii
● pierderea cunostintei, nu raspunde la stimuli, nu poate fi trezit din somn, nu vorbeste sau nu plange
● scurgere de sange sau alt lichid prin urechi, sangerare nazala d**a traumatism
● copiii cunoscuti anterior cu malformatii intracerebrale (malformatii arterio-venoase, chist arahnoidian, hemangioame, teleangiectazii) se vor prezenta obligatoriu la medic
● orice semn de ingrijorare sau imposibilitatea parintilor de a supraveghea corespunzator copilul la domiciliu

Clasificarea traumatismelor craniene la copil
In functie de gravitate, traumatismele craniene minore la copilul sub 2 ani se clasifica in 3 categorii:

1. Risc scazut – copil cu varsta de peste 1 an, cu traumatism prin cadere de la mai putin de 50 cm, la care examenul neurologic este normal la 2 ore d**a traumatism. Acest copil va fi tinut sub observatie in urmatoarele zile.
2. Risc mediu – copil cu varsta sub un an, cu pierdere temporara a cunostintei, cu hematom al scalpului, copil letargic/iritabil, cu varsaturi mai mult de 3 episoade, cu fractura craniana, la care cazatura a fost nesupravegheata sau prin mecanism cu forta ridicata
3. Risc crescut – copil care si-a pierdut starea de constienta mai mult de 1 minut, in coma, cu fractura de craniu sau baza de craniu, cu peste 5 varsaturi sau fontanela bombata
Investigatii craniu 1
Medicul va lua in considerare, in functie de necesitate:
● stabilizarea pacientului: tratamentul convulsiilor daca acestea exista; ulterior trebuie exclusa epilepsia prin consult neurologic de specialitate si efectuarea electroencefalogramei (EEG)
● evaluarea gradului de coma prin calcularea scorului Glasgow la pacientii comatosi

● efectuarea unui computer tomograf (CT) la copiii cu risc mediu sau sever, care poate decela existenta unor hemoragii intracraniene; in cazul existentei hemoragiei intracraniene, se intervine de urgenta neurochirurgical
● radiografie craniana – mai rar folosita la copii, evidentiaza posibile fracturi ale oaselor craniene
● rezonanta magnetica nucleara (RMN) – mai putin specifica in decelarea hemoragiilor intracraniene
● trebuie exclusa eventualitatea unei agresiuni fizice asupra copilului si aici merita mentionat sindromul (foto atasata). Acest sindrom poate aparea la copilul mai mic de 5 ani, fiind cauzat de manipularea si scuturarea violenta de umeri, maini sau picioare a copilului iritabil, care nu se opreste din plans, sau care, dintr-un motiv anume a cauzat agresorului un moment de iritabilitate care il va determina sa recurga la aceasta actiune. O singura manevra de acest tip poate produce sangerare intracraniana, cu consecinte neurologice grave, chiar deces.

Prevenirea traumatismelor si a complicatiilor
● monitorizarea atenta a copiilor la locurile de joaca din casa si din mediul exterior
● utilizarea in casa a unor protectii (aparatori pentru colturile mobilei, sosetute antiderapante, bare de protectie la patut etc.)
● purtarea castilor de protectie in timpul plimbarii cu bicicleta, la patinaj, skateboarding, snowboarding, schi etc.
● in calatoria cu autovehiculul, copilul va fi asezat in scaunul lui, cu centura de siguranta
● consult medical in caz de aparitie a unor semne de agravare sau in situatiile in care parintii considera necesare anumite investigatii suplimentare.

04/11/2016

Sfaturi de la dna. dr. Andreea OPREAN - Pe dna doctor o puteti gasi la Centrul medical MIMED. Programari la numarul de tel. 0264-483289

Laringita acuta reprezinta cea mai frecventa cauza infectioasa de obstructie a cailor aeriene superioare la copil. Reprezinta o urgenta medicala din cauza potentialului de agravare in scurt timp, cauzat de dimensiunile mici ale tractului respirator superior la copii si de incapacitatea acestora de a expectora secretiile prin actul reflex al tusei. Afectiunea apare frecvent in anotimpurile reci, la copii cu varste intre 6 luni si 5 ani.

Cauze

• infectii virale: virusuri gripale si paragripale, virusul sincitial respirator, adenovirusuri

• infectii bacteriene (rar): Mycoplasma pneumoniae, Haemophilllus influentzae (cauzeaza epiglotita), Streptococ beta hemolitic grup A, Corinebacterii

• suprasolicitarea corzilor vocale: tipete, cantat etc.care irita corzile vocale

• factori fizici si chimici: praf, polen, fumat pasiv sau activ, poluanti chimici

• o cauza particulara la copil o reprezinta refluxul gastro-esofagian frecvent intalnit la sugar, in urma caruia se realizeaza o iritatie chimica a laringelui prin refluarea continutului gastric acid

Clasificare

• laringita acuta simpla – este forma clinica cea mai usoara de manifestare a laringitei, fiind de cauza virala; se caracterizeaza prin absenta febrei, disfonie (raguseala), tuse seaca sau productiva, cu caracter latrator, dificultati la inghitire

• laringita acuta striduloasa (spastica) – de cauza virala, se asociaza cu senzatia de sufocare

• laringita acuta subglotica – de cauza virala, tusea este ragusita, insa vocea ramane clara si se asociaza cu semne de insuficienta respiratorie si dificultati de respiratie din cauza edemului local

• laringita edematoasa supraglotica (epiglotita) – de cauza bacteriana (Haemophilllus influentzae, Streptococ beta- hemolitic tip A); copilul prezinta stare generala alterata, adopta o pozitie semisezanda, cu capul aplecat inainte, care ii faciliteaza momentan respiratia, prezinta hipersalivatie, respiratie dificila cu lipsa de aer, semne de insuficienta respiratorie, reprezentand o urgenta medicala

• laringotraheobronsita acuta maligna Chevallier-Jackson – de cauza bacteriana (Haemophilllus influentzae, Streptococ, Stafilococ, Pneumococ), evolueaza cu semne severe de obstructie a cailor aeriene superioare

Manifestari

Caracteristica laringitei este posibilitatea de debut sau de agravare a simptomelor in cursul noptii, crizei de tuse trezind copilul din somn. Manifestarea este impresionanta pentru parinti deoarece tusea pare ca nu se mai opreste si este asociata cu dificultati de respiratie (lipsa de aer).

Principalele simptome constau in:

• disfonie (raguseala), voce bitonala, scazuta sau chiar absenta vocii (afonie)

• tuse productiva, cu caracter metalic, latrator

• disfagie – durere locala, dificultati la inghitire ce pot duce la incapacitatea de a se alimenta sau hidrata

• febra, cefalee (durere de cap)

• secretii vascoase la nivelul cavitatii bucale

• iritabilitate, anxietate, somnolenta, oboseala

• dispnee inspiratorie – respiratie dificila, mai eprimata in inspir

• stridor – zgomot respirator aspru, ce apare in inspir, asemanator celui produs la trecerea aerului printr-un tub ingust

• tahipnee – respiratie frecventa, care tinde sa se diminueze progresiv, pe masura ce copilul se epuizeaza respirator

• tiraj la nivelul toracelui superior – apare in insuficienta respiratorie si se explica prin participarea musculatorii accesorii la respiratie

• cianoza perioro-nazala – tenta albastruie a tegumentului la nivel fetei si in special in jurul guritei si nasului, aparuta in cazurile severe de insuficienta respiratorie

Tratament

La domiciliu

– foarte important in momentul crizei este calmarea copilului si asezarea acestuia in pozitie semisezanda; starea de agitatie a parintilor se poate transmite copilului, accentuand dificultatile de respiratie si putand produce laringospasm, de aceea parintii trebuie sa-si pastreze calmul pe cat posibil

– repaus vocal la copiii cu varste mai mari si cei complianti

– caldura uscata la nivelul gatului (ex: un saculet caldut cu sare)

– umidificare prin realizarea unei atmosfere calme, placute, umede; se pot realiza inhalatii in baie, cu geamul deschis, din vaporii formati la pornirea apei calde in cada sau chiuveta (temp. 22-23°C)

– aspirarea secretiilor nazale

– hidratare prin administrarea de lichide la temperatura camerei

– medicatie calmanta a tusei (siropuri, antiseptice faringiene, antiinflamatorii)

– medicatie pentru combaterea febrei (Ibuprofen, Paracetamol, Algocalmin) si masuri fizice de scaderea a febrei (comprese umede, dezbracarea copilului, aerisirea camerei etc.)

– aerosoli – doar la recomandarea medicului, d**a efectuarea consultului medical

La spital

– in cazurile severe se administreaza oxigenoterapie

– terapie cu Adrenalina sub forma de aerosoli

– corticoterapie (Hemisuccinat de hidrocortizon intravenos sau Dexametazona administrata intramuscular) – cu rol de a reduce inflamatia locala

– antibioterapie in formele de laringita de cauza bacteriana

– scaderea febrei daca aceasta exista, cu Paracetamol, Ibuprofen, Algocalmin

– hidratare cu lichide administrate in perfuzie endovenoasa sau oral daca exista toleranta din partea copilului

– intubatia orotraheala sau traheostoma (crearea unui orificiu artificial in trahee pentru a facilita ajungerea aerului in plamani) este necesara in cazurile severe

Investigatii

De cele mai multe ori, diagnosticul de laringita se stabileste pe baza simptomelor pe care le prezinta copilul. Alte investigatii suplimentare pot fi periculoase, accentuand agitatia copilului si agravand astfel dificultatile de respiratie. Se va revurge la investigatii suplimentare doar in cazurile incerte sau cand starea copilului permite.

– determinarea gazelor sanguine (oxigenului din sange) se poate realiza prin pulsoximetrie fara fi nevoie de a intepa copilul; valori sub 92% necesita internare si administrare de oxigen pe masca sau canula nazala

– consult ORL si laringoscopia – doar in caz de diagnostic incert, de catre un specialist, avand la indemana mijloacele necesare pentru intubare sau traheostomie de urgenta

– analizele de sange nu sunt necesare decat daca se suspecteaza o cauza bacteriana a infectiei

Complicatii

– insuficienta respiratorie – este cea mai frecventa complicatie, este consecinta incapacitatii aerului de a trece prin laringe la plamani, fiind cauzata de inflamatia si edemul local, precum si de prezenta secretiilor vascoase la nivelul cailor aeriene superioare

– deshidratare – prin incapacitatea de a se alimenta sau consuma lichide

Diagnostic diferential – laringita trebuie diferentiata de:

– alte infectii: abces retrofaringian, flegmon retroamigdalian, laringotraheita bacteriana, epiglotita

– angioedem: tumefactie la nivelul cailor respiratorii superioare, de cauza alergica

– cauze traumatice: corp strain laringian, arsura la nivelul cailor respiratorii superioare

– procese tumorale: chist de canal tireoglos, chist branhial, tumori de corzi vocale (rare la copii)

– cauze congenitale: inel vascular, hemangioame, paralizie de corzi vocale, laringo-traheomalacie

Masuri de preventie

– evitarea suprasolicitarii vocii

– evitarea zonelor aglomerate si a contactului cu persoanele bolnave

– umidificarea aerului din camera copilului

– evitarea expunerii copilului la fumul de tigara sau alti agenti nocivi

– vaccinarea copilului impotriva Haemophilllus influentzae (in cadrul vaccinului hexavalent) si impotriva pneumococului

– consult medical in stadiile incipiente ale bolii, pentru a preveni evolutia in forme severe

02/11/2016

Consultatii GRATUITE (cu bilet de trimitere de la medicul de familie) la specialitatile:
GINECOLOGIE
PSIHIATRIE INFANTILA
Telefon pentru informatii si programari:0264-483289

31/10/2016

La centrul medical MIMIED consultatia la ginecologie este GRATIS daca vii cu bilet de trimitere de la medicul de familie!
Telefon programari: 0264-483.289

28/10/2016

Sfaturi de la dna. dr. Andreea OPREAN - Pe dna doctor o puteti gasi la Centrul medical MIMED. Programari la numarul de tel. 0264-483289

Helicobacter pylori (HP) este responsabil de una dintre cele mai comune infectii in intreaga lume, fiind asociat cu gastrita si ulcerul gastric sau duodenal. La copii, infectia cu HP difera de cea de la adult prin rata mai mica de infectie si complicatii mai reduse.

Helicobacter pylori este un bacil Gram negativ, spiralat, foarte mobil datorita multiplilor flageli cu care este dotat. Acesta se dezvolta in mucusul adiacent mucoasei gastrice, nefiind afectat de aciditatea gastrica.

Cauzele infectiei cu HP

• alimentatie dezorganizata ca orar si continut

• medicamente: antiinflamatoare non-steroidiene, Aspirina, corticoizi

• istoric familial de infectie cu HP, ulcer gastro- duodenal sau alta patologie intestinala – se poate transmite pe cale orala prin tuse, stranut, sarut

• igiena alimentara si personala defectuoasa – este cunoscuta tramsiterea infectiei intre persoane, prin intermediul fructelor, legumelor insuficient spalate sau a carnii insuficient preparata termic

• hipoclorhidria – continut scazut in acid de la nivelul stomacului ii permite bacteriei HP sa colonizeze stomacul

Manifestari ale infectiei cu HP

• majoritatea copiilor infectati cu HP sunt asimptomatici (nu prezinta nicio simptomatologie), fiind doar purtatori cronici ai infectiei

• dureri abdominale postalimentare sau nocturne, localizate in epigastru (partea superioara a abdomenului), in hipocondrul stang (subcostal stanga), periombilical sau difuz

• greturi, varsaturi, scaune modificate, uneori continand urme de sangerare

• halena orala (miros neplacut al respiratiei)

• pirozis (senzatie de arsura retrosternala sau in epigastru)

• eructatii, regurgitari frecvente

• stagnare ponderala, scadere in greutate, lipsa poftei de mancare

• paloare tegumentara

Investigatii

• Din materiile fecale se evidentiaza antigenul Helicobacter pylori

• Din sangele persoanei infectate se dozeaza anticorpii de tip Ig M, A si G anti-Helicobacter pylori

• Endoscopia digestiva superioara cu biopsie poate decela modificari structurale la nivelul tubului digestiv superior (esofag, stomac, duoden). Investigatia consta in introducerea unui tub subtire prin gura pana in stomac sau duoden, tub dotat cu o camera video cu ajutorul careia se vizualizeaza aspectul acestora. Cu o pensa se preia o mica portiune de mucoasa stomacala sau duodenala, care in contact cu un reactiv ne indica la interval de 30 si 120 minute daca este prezenta infectia cu HP (testul ureazei).

• testul respiratiei – este un test mai rar utilizat, non-invaziv de determinare a infectiei cu HP; se utilizeaza la copiii cu varste peste 6 ani, prin administrarea de alimente marcate cu C13, un izotop non-radioactiv, care sub actiunea HP este decelat ulterior in respiratie

• imagistica (radiografie, CT, RMN, ecografie) – nu sunt utile in diagnosticul infectiei cu HP, ci sunt utilizate mai degraba in complicatiile bolii (ulcer gastro-duodenal, neoplasm gastric)

Complicatii

• reflux gastro-esofagian

• gastrita cronica sau cea atrofica

• ulcerul gastric si duodenal asociat cu infectia cu HP poate fi intanit la adult, insa la copil este rar

• esofag Barret – intalnit la adult, transformarea maligna la nivelul esofagului, consecutiv refluarii sucului gastric in aceasta portiune

• cancer gastric – mai ales la adult

• manifestari extraintestinale – purpura trombocitopenica imuna (distrugerea trombocitelor ca urmare a unui raspuns imun), anemie prin carenta de fier

Diagnostic diferential – infectia cu HP trebuie diferentiata de:

• esofagita acuta

• refluxul gastro-esofagian

• ulcer gastro-duodenal

• sindromul Zollinger-Ellison

• colecistita acuta la copil

• boala Crohn – patologie inflamatorie cronica a intestinului

• pancreatita acuta

Tratament

• Regim alimentar: este recomandata servirea a 3 mese principale (mic-dejun, pranz, cina) si 2-3

gustari intre ele. Masa de seara nu se va servi mai tarziu de ora 20. Se vor evita pe cat posibil

prajelile, alimentele condimentate excesiv, grasimile, alimentele fast-food, bauturile carbogazoase,

fumatul, cafeaua, bauturile alcoolice.

• Terapie medicamentoasa

Cea mai utilizata metoda de tratament este tripla terapie, constand in:

– inhibitor de p***a de protoni (Esomaprazol in doza de 1 mg/kg/zi, timp de 10-14 zile)

– beta lactamine (Amoxicilina in doza de 40-50 mg/kg/zi, timp de 7 zile)

– macrolide (Claritromicina in doza de 15 mg/kg/zi, timp de 7 zile)

Ca alternativa la acest tratament, se pot asocia saruri de bismut, Metronidazol, insa sunt rar utilizate la copil.

Alta clasa de medicamente utilizate sunt antiacidele sau antagonisti ai receptorilor H2, care au rol de a neutraliza aciditatea gastrica (Ranitidina, Zantac), protectori ai mucoasei gastrice sub forma de saruri de aluminiu (Sucralfat, Gastrofait, Venter).

• Chirurgia este indicata in cazurile care nu rapund la terapia medicamentoasa sau in cele complicate cu perforatie sau hemoragie severa

Tratamentul anemiei cu suplimente de fier

Prevenirea infectiei cu HP

• igiena corecta a mainilor

• spalarea fructelor si a legumelor

• prepararea termica corespunzatoare a carnii

• alimentatie corecta, bogata in fibre, lactate, carne, fructe, legume proaspete, cu respectarea orarului meselor principale

• evitarea contactului copiilor cu persoanele infectate

Centrul Medical Mimed Floresti

22/02/2019

22/02/2019

30/01/2019

19/10/2018

18/11/2016

11/11/2016

04/11/2016

02/11/2016

31/10/2016

28/10/2016

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	08:00 - 20:00
Tuesday	08:00 - 20:00
Wednesday	08:00 - 20:00
Thursday	08:00 - 20:00
Friday	08:00 - 20:00