29/01/2026
Când vorbim despre anxietate, nu vorbim despre exagerare, ci despre 🧠un creier aflat în alertă🧠, un creier care funcționează ca și cm pericolul ar fi mereu aproape, chiar și atunci când, din exterior, lucrurile par în regulă.
În centrul acestui mecanism se află ❓amigdala, sistemul de alarmă al creierului. Rolul ei este să detecteze rapid amenințările și să activeze reacțiile de protecție. În stările de anxietate persistentă, această alarmă se declanșează prea des sau prea intens, trimițând semnale de pericol în mod constant. Între amigdala și reacțiile noastre emoționale se află ❓cortexul cingular anterior, o zonă implicată în evaluarea situațiilor și în reglarea emoțiilor. Atunci când nu funcționează eficient, el poate amplifica mesajele de frică, menținând corpul și mintea într-o stare de tensiune continuă, in același timp, ❓cortexul prefrontal, responsabil de gândirea clară, logică, planificare și autocontrol, își reduce activitatea. Nu pentru că nu ar fi capabil, ci pentru că, în condiții percepute ca periculoase, ☘️creierul prioritizează protecția, nu analiza.
De aceea, indiferent de vârstă, o persoană anxioasă nu poate 😓ieși😓 din această stare doar prin explicații, voință sau raționamente logice. Creierul nu se află într-un mod de gândire, ci într-un mod de supraviețuire.
❗Vestea bună este că acest mod de funcționare este reversibil. Atunci când sistemul nervos primește semnale de siguranță, reacțiile de alarmă se pot reduce. Mișcarea, stimularea senzorială, reglarea emoțională și intervențiile terapeutice adecvate ( , , ) pot ajuta creierul să iasă din alertă și să-și recapete echilibrul.Când siguranța este resimțită în corp, gândirea, capacitatea de învățare, autoreglarea și relaționarea revin la normal treptat.
❗Un creier anxios nu are nevoie să fie forțat rational să înțeleagă, el are nevoie să fie susținut, reglat și ajutat să se simtă din nou în siguranță.
Psih. Mariana Ursu-Balaci
www.Neurofeedback-Focsani.ro
