Cabinet Individual de Psihologie si Neurofeedback Ursu-Balaci Mariana

15/09/2025

Dragostea trăiește clipa prezentă.
În dragoste nu există ieri. Trecutul se topește ca o urmă pe nisip spălată de mare. Ce-a fost nu mai are putere asupra inimii care iubește. Nu se mai numără greșelile, nu se mai poartă umbrele. Dragostea nu cunoaște arhive; ea nu adună amintiri, ci arde mereu, vie, în flacăra clipei prezente.

În dragoste nu există nici mâine. Viitorul e doar un vis încă nerostit, o promisiune fragilă. Inima nu are răbdare să aștepte, să programeze, să măsoare. Ea nu se hrănește din ceea ce „va fi”, ci din ceea ce este acum, cu intensitatea unui foc ce refuză să fie amânat.

Dragostea vrea astăzi, și-l vrea întreg. Îl cere cu toate culorile lui, cu lumina și umbrele sale, cu râsul și cu tremurul inimii. Ea nu se mulțumește cu jumătăți de clipe. Dragostea e lacomă pentru prezent, îl cuprinde, îl bea până la ultima picătură, ca și cm dincolo de el nu ar mai fi nimic.

A iubi înseamnă a trăi în absolutul clipei. Fiecare privire devine eternitate, fiecare atingere se schimbă în tăcere plină, fiecare cuvânt se așază ca o pecete pe inimă. Dragostea nu se roagă de timp să mai aștepte – ea face din timpul de acum veșnicie.

Și poate că aceasta este taina ei: dragostea nu are ieri și nu are mâine. Ea are doar astăzi. Și în acest astăzi, ea este deplină, fără rest, ca o lume care se naște mereu din nou.

11/09/2025

👶 Nașterea într-o familie iubitoare sau într-una abuzivă lasă urme adânci în creierul și sufletul copilului.

🔹 Într-un mediu plin de grijă și afecțiune, creierul se dezvoltă armonios, copilul învață să se simtă în siguranță și să aibă încredere în sine și în ceilalți.

🔹 Într-un mediu abuziv, stresul cronic ține creierul într-o stare de alertă permanentă. Copilul devine temător, agitat sau retras și poartă cu el aceste răni și în viața de adult.

Familia modelează nu doar caracterul, ci și arhitectura creierului.
De aceea, sprijinul și intervenția psihologică sunt vitale.

— Psih. Mariana Ursu-Balaci
Cabinet de psihologie, Focșani
📞 0751 228 118 | 🌐 www.neurofeedback-focsani.ro

01/09/2025

27/08/2025

https://www.facebook.com/share/r/1EjrYv8UNi/

27/08/2025

https://lapsihiatru.ro/2025/08/26/ritmul-si-lumina-muzicii-cum-stimuleaza-creierul-si-functiile-cognitive/

Influența muzicii asupra creierului este din ce în ce mai documentată, de la efecte în

23/08/2025

Parenting
https://www.facebook.com/share/r/16teZNu6B1/

18/08/2025

Dacă ești părinte și-ți duci copilul sau adolescentul la psiholog, evită să-i spui acestuia cm să-și facă treaba. Aud frecvent “Vă rog să-i spuneți și dvs că în viață nu reușești nimic dacă te bazezi pe alții”, “Să înțeleagă că doar familia îi vrea binele, lumea e rea”, “ Să priceapă că urmează un examen de care depinde viața lui”. Adică, îi soliciți psihologului să-i întărească niște convingeri nesănătoase care în timp, se pot constitui în mecanisme etiopatogenetice pentru o suferință psihică.

Sau sfaturi directive “Vă rog să-i spuneți să nu mai fie obraznic!”, “Spuneți-i să nu mai fumeze!” și altele din aceeași categorie. Ca părinte, ai făcut asta probabil de nenumărate ori, ai ținut prelegeri și discursuri despre ce ar trebui și ce nu trebuie să facă sau să fie. Și e în fișa postului de părinte să-i comunici ce bine și ce e rău.

Dar, dacă vrei o intervenție psihologică reușită va trebui să știi că, mai ales în cazul unui adolescent, este nevoie de ceva timp doar pentru a-i câștiga încrederea. Doar pentru a face echipă cu el. Doar pentru ca, în mintea lui să-și formeze altă reprezentare despre psiholog, diferită de ceilalți adulți, părinți sau profesori. Pentru a se simți văzut, înțeles, validat, susținut. Ca mai apoi să poată să primească ori să-și construiască, având ghidaj, o perspectivă diferită asupra unui anume aspect a vieții. Apoi, cu efort, să-și modifice un comportament.

N-ai spune unui chirurg să te opereze cu bisturiu de 9, pentru că așa știi că e bine. Îl delegi pe el să taie cu ce știe, să cotrobăie printre viscere, să le reașeze după știința lui, să coase și apoi, ai speranța că, deși doare, după un timp te vei simți mai bine.

În loc să-i spui psihologului ce să facă, exprimă-ți așteptările, realist.

Exemplu: “Mi-aș dori ca în urma intervenției psihologice, adolescentul să-și optimizeze comunicarea cu noi, părinții, să-și imbunătățească procesul de învățare, să aibă un echilibru emoțional mai bun” etc. Psihologul va operaționaliza în comportamente concrete aceste așteptări și va lucra, după priceperea lui cu ele.

- Psih. Corina Lupău -

17/08/2025

Despre alfabetizarea emoțională

ABCDEFG..

Copilul meu știe culorile.
Copilul meu știe toate literele.
Copilul meu scrie.
Copilul meu citește.
Copilul meu face calcule.
Copilul meu știe capitalele lumii.
Copilul meu știe pe de rost Luceafărul.
Etc.

Cum ar fi să se transforme în..

Copilul meu își recunoște emoțiile.
Copilul meu știe să spună cm se simte.
Copilul meu mi-a povestit ce a simțit în X situație.
Copilul meu m-a întrebat ce să facă atunci când simte X.
Copilul meu mă are pe mine ca model când vine vorba de gestionarea furiei.
Copilul meu are voie să plângă în hohote.
Copilul meu nu deranjează pe nimeni când râde zgomotos, îl încurajăm să se bucure.
Etc.

11/08/2025

Nu lăsa vorbele altora să-ți umbrească lumina. Strălucește oricum.

22/02/2025

ADHD la adulți: mai mult decât ceea ce se vede la suprafață
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este frecvent recunoscută prin comportamente evidente, precum agitația fizică și dificultatea de concentrare. Cu toate acestea, analogia „icebergului ADHD” (concept utilizat inițial de Sigmund Freud pentru a explica conștiința și subconștientul, apoi preluat și aplicat și în alte domenii ale psihologiei, inclusiv în explicarea tulburărilor neuro-dezvoltative, precum ADHD) sugerează că aceste simptome vizibile reprezintă doar o mică parte a problemei, majoritatea manifestărilor fiind ascunse sub suprafață. Aceste simptome invizibile pot avea un impact profund asupra vieții adulților, afectând relațiile, performanța profesională și stima de sine.

Deși tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder – ADHD) este adesea asociată cu hiperactivitatea și