Bogdan Varariu Psiholog

20/07/2025

De 2 ani suntem împreună aici ...

Poate ne-am întâlnit într-o postare despre curaj, într-un gând despre durere sau într-o întrebare care a mers mai adânc decât pare.
Poate nu ne-am scris niciodată, dar ai fost acolo, citind în tăcere, simțind în liniște.

Eu sunt aici pentru cei care nu renunță, chiar și atunci când se simt sfârșiți.
Pentru cei care zâmbesc în timp ce le tremură sufletul.
Pentru cei care caută sensul, dincolo de boală, frică, pierdere sau haos.

Astăzi ÎȚI MULȚUMESC! Pentru că ai ales să rămâi. Să citești. Să simți.
Pentru că, dincolo de ecrane, suntem tot oameni.
Cu inimi pline. Cu vieți complicate. Cu speranțe care refuză să moară.

2 ani împreună. Și fiecare clipă a contat.

15/07/2025

Limbajul tăcut al durerii

Doliul nu are formă frumoasă. Nu poartă dantelă, nu e învelit în sensuri. Nu se lasă înțeles, nici alinat.
Nu e un drum pe care mergi, ci un pământ care îți fuge de sub pași.
Nu e ceva ce ți se dă, ci ceva ce ți se ia. Cu tot cu aer, cu lumină, cu siguranță.
E o absență care nu se simte ca gol, ci ca prezență dureroasă. Se așază în tine, în carne, în oase, în toate celulele. Și nu mai pleacă. Rămâne acolo, schimbându-te din rădăcini.
Durerea asta nu țipă. Nu face zgomot. Arde mocnit, undeva adânc, acolo unde nimeni nu poate ajunge să o mângâie. E un nod în gât care nu se mai dizolvă niciodată. O rană care învață să bată odată cu inima ta.
După o astfel de pierdere, lumea nu mai e la fel. Cuvintele devin grele. Tăcerile dor. Zâmbetele nu mai vin ușor.Te uiți altfel la cer, la oameni, la timp. Durerea are o limbă pe care o înveți fără să vrei — și pe care doar cei care au suferit o pot vorbi.
Doliul nu se vindecă. Se poartă. În fiecare zi. În fiecare gest. În fiecare „mi-e dor” nerostit.

09/07/2025

Pe scenă am fost câteva minute. Dar în spate au fost ani. De întrebări, de curaj, de speranță. Pentru o singură idee : că VIEȚILE POT FI SALVATE. Și că MERITĂ. MEREU.

02/07/2025

Vulnerabilitatea — forța noastră cea mai tainică

În lumea asta plină de măști, de aparențe și de viteze nebune, să fii vulnerabil pare un lux pe care mulți nu și-l permit. Însă, adevărul este că vulnerabilitatea nu e un semn de slăbiciune, ci este cea mai curajoasă formă de putere pe care o avem.

Să plângi când te doare, să spui „nu știu”, să ceri ajutor când simți că te frângi în mii de bucăți… toate acestea ne fac oameni. Ne conectează, ne umanizează, ne apropie unii de alții.

Cine nu a simțit vreodată frică, singurătate, nesiguranță? Cine nu a căzut și s-a temut că nu se va mai ridica? E în regulă să fim fragili. E în regulă să ne arătăm așa cm suntem — fără scuturi, fără perfecțiune.

În acele momente când totul pare să ne doboare, să ne amintim că vulnerabilitatea este podul către vindecare, către iubire, către adevărata putere.

Nu te ascunde de durerea ta. Nu o ignora. Îmbrățișeaz-o, căci acolo se naște renașterea.

Și dacă citești asta și lacrimile ți se preling pe obraji, să știi că nu ești singur. Nu ești singură. Suntem împreună aici, cu toate imperfecțiunile și toate speranțele noastre.

25/06/2025

Sâmbătă - 28.06.2025 - susțin din nou cursul de Psiho-Oncologie – Sustinerea psiho-emotională a pacientului oncologic, un demers care îmi este profund drag. De fiecare dată mă mișcă întâlnirea cu durerea tăcută a pacienților și cu efortul nevăzut al celor care îi însoțesc.

Pacienții vor găsi aici nu doar informație, ci și înțelegere, sens și o fărâmă de speranță.

Aparținătorii vor învăța cm pot fi cu adevărat prezenți – nu doar lângă, ci alături de cel drag.

Nu e ușor să vorbești despre boală, dar e și mai greu să treci prin ea fără repere.
Acest curs este gândit ca o ancoră: blândă, clară și profund umană.

Detalii și înscriere: https://centrulconfident.ro/events/psiho-oncologie-curs-online/

Te aștept cu inima deschisă,
Bogdan Varariu

18/06/2025

04/06/2025

Puterea de a spune ce simți

Ce nu spui poate ridica ziduri între tine și cei dragi. Dar o vorbă spusă din inimă poate aduce lumină și apropiere.

Nu te teme să arăți ce simți către oamenii care merită cu adevărat acest lucru — aceștia nu pot citi gândurile, dar pot simți adevărul tău dacă îi lași să-l cunoască și dacă au puterea de a-l auzi. Nevoile nerostite nu dispar, ci doar te apasă, durerea se adâncește. Comunicarea sinceră nu înrăutățește lucrurile, ci vindecă și apropie.

Ai curajul să fii vulnerabil! Ai dreptul să fii înțeles și iubit așa cm ești! Nu trebuie să faci această călătorie singur.

Eu sunt aici, alături de tine, să te susțin cu blândețe și încredere, oricând ai nevoie.
Pentru că meriți relații autentice și o viață plină de sens.

21/05/2025

Există viață dincolo de depresie. Și este una frumoasă ...

Uneori, gândurile negre vin pe tăcute. Îți spun că ești singur, că nu mai ai putere, că totul e în zadar.
Dar știi ce? Nu sunt adevărul. Sunt doar umbre trecătoare. Lumina din tine n-a dispărut – doar e acoperită pentru o vreme.

Chiar și cea mai grea zi are un capăt. Chiar și cel mai lung drum începe cu un pas mic. Și acel pas poate fi simplul gest de a cere ajutor.

Tu ești mult mai mult decât ce simți acum. Ești puternic. Ești important. Ești demn de iubire și de liniște.

Vorbește. Îndrăznește. Vindecarea începe atunci când nu mai lupți singur.
Sunt aici pentru tine – cu blândețe, înțelegere și speranță.

09/05/2025

Prezențe care vindecă tăcerile

Sunt oameni pe lumea asta care apar când nu mai credeai că poate veni cineva. Nu fac zgomot, nu cer nimic în schimb. Doar îți întind mâna.
Poate nu știu toată povestea ta, poate nu îți înțeleg toată durerea, dar simt și aleg să rămână acolo. O mână întinsă la timp nu înseamnă doar sprijin, înseamnă de fapt speranță, înseamnă un fel de "sunt aici, nu ești singur" spus fără cuvinte.
Într o lume care te vrea și te face invizibil, ei te văd. Te prind de mână și se chinuie să te scoată la lumină!

01/05/2025

În spatele greului, binele își face loc

Viața are un mod ciudat de a ne surprinde... exact când credem că nimic bun nu mai urmează.
Uneori, e de-ajuns o conversație, o rază de soare sau un zâmbet sincer ca să-ți aminteșți cât de frumoasă poate fi lumea.
AZI să alegem să privim lucrurile altfel – cu recunoștință pentru ce avem, cu încredere în ce urmează și cu inima deschisă spre oameni.
Poate nu e totul perfect, dar e real - și în asta trebuie să găsim bucurie.
Să ne amintim mai des : suntem mai puternici decât credem și mai iubiți decât ne dăm voie să simțim!