Fundulea Realist

28/04/2018

Dor de iarna?

21/04/2018

19/02/2018

Rece....

03/02/2018

De pe ziduri, institut.

25/01/2018

02/01/2018

Cât timp tot ne ascundem prin colțuri?
Și ne ghemuim prin cotloane ale inimii , singuri...
Stăm ascunși în noroi și beznă și teama e profundă
Și colțurile, ungherele, cotloanele...sunt reci.
Copil temător, vrei primăvară, cu lumini și adieri prin tine
Lumina e deja în tine, însă te ascunzi, o ascunzi
Și cât timp...cât timp mai rămânem în noroi...?

Text de Constantin Florina

31/12/2017

Generatii de oameni se perinda pe axa timpului, dar locurile raman aceleasi. Si adaposturile raman aceleasi. As intreba peretii lor: cati oameni ati vazut in atata timp ? Cate intamplari ? Cate ganduri ati auzit sau batai de inima ati simtit ?
Imi place sa intru intr-un loc si sa-mi imaginez oameni acolo, de-a lungul timpului.
Cate generatii...

Text de Constantin Florina

21/12/2017

Dor. Un dor de copilărie. Un dor ascuns de inocență.
Acum... acum toți suntem bonlavi. Acum toți avem nevoie de câte-o perfuzie...
O căutăm în sistemul medical şi ne e greață... greață de boală...
Căci boala începe în noi
Atunci când suntem inumani şi indiferenți.
Dor de copilărie. Eram sănătoşi.
Acum suntem bonlavi şi boala începe din suflet...

Text de Constantin Florina.

( poza facuta in centru )

16/12/2017

Din institut.

04/12/2017

Un copil îşi ia bagajul. Ascunde în el nişte visuri şi le închide bine, le lipeşte cu speranţă. Şi pleacă la drum. După câţiva kilometri, copilul află că pentru a continua are de plătit, de plătit cu visurile sale, aşa că îşi deschide bagajul şi dă vameşului un vis. Porneşte mai departe şi află ca trec ani şi kilometri peste el şi ajunge tânăr. Încă mai are câteva visuri, deci nu e nicio problemă că a mai dat din ele din când în când. Călătoriile devin mai dese,mai aprige , mai pline de dorinţe şi mult mai tumultoase. Pe parcurs se arată vameşul şi tot cere taxă. Şi tânărul le dă şi merge mai departe. Mai are ceva. Mai are... Îşi continuă drumul şi ajunge adult. Dorinţele şi visurile sunt tot mai puţine, dar mai sunt, mai sunt şi continuă să călătorească. Doar îţi trebuie bagaj când eşti în călătorie, nu-i aşa ? Vameşul tot cere şi adultul îi dă, iar între timp, ajunge bătrân. Ce dor picioarele ! Ce dor de călătorie, dar doare! Şi vameşul tot cere şi omul nu mai are ce să dea. Se aşează pe piatră. Atât mai are. Şi îşi dă seama că în călătorie nu ar trebui să existe târg, că un călător e liber. Că a tot dat vameşului în dorinţa de a călători, dar nu s-a oprit niciodată şi nu s-a gândit că nu trebuia să-şi dea visurile , ci să le apere!
Ce călătorie...
Ce vameş numit... viaţă.

Text de Constantin Florina

02/12/2017

Mă întreb de cât timp te învârţi ?
Te învârţi în jurul unor ani, unor întâmplări ? Te învârţi în jurul unor dorinţe, unor amintiri, unor vise ? Te învârţi în jurul unor resentimente sau ce se întâmplă cu tine , cu noi ?
Mă gândesc că o viaţă întreagă ne învârtim să obţinem ceva şi nu-mi dau seama cu ce rămânem. Ne învârtim la viteze maxime uneori şi când ne oprim... zboară totul. A zburat. Şi cu ce am rămas?
Mă întreb de cât timp te învârţi şi ce strângi atât de tare în mâini la final ?
Cu ce ai rămas ?

Text de Constantin Florina.

25/11/2017

Arta geometrica la institut.

22/11/2017

Tu... îți mai aminteşti clipele în care ai fost copil ?
Când viața avea un sens al jocului, când inocența ne zburda pe fețe şi credeam atunci că o să ne îndeplinim orice vis.
Şi acum adultul din tine îşi alungă copilul sinelui.Tu cm vrei să te remarci în sens pozitiv...şi care va fi amintirea ta, ce-o laşi în urmă, ca un tată, ca o mamă, ca un frate, soră sau orice...dacă nu te întorci puțin în copilărie şi nu priveşti de unde ai plecat ?

Text de Constantin Florina.

20/11/2017

Pe batranele tribune.