Dr. Sorin Bivolaru

Dr. Sorin Bivolaru Adevărata bogăție nu se măsoară în bunuri, ci în momente de bucurie autentică.

23/12/2025

Lecția amară a postării despre DEPRESIE!

Nu trebuie să fac analize de trafic ca să înțeleg fenomenul. E vizibil, vizibil de la cer. Postez o glumă slabă cu pisici care nu știu să zboare sau o teorie complet absurdă despre sosete și găuri negre, căsătorii eșuate, infidelitate și alte prostii, iar interesul... ei bine, impactul este copleșitor! Ajung la zeci de mii de vizualizări. Oamenii dau Like, dau Share, dau chiar și Amen în comentarii, probabil din reflex.

Dar vai, când mă apuc să scriu despre... țineți-vă bine... lucruri serioase. De exemplu, despre DEPRESIE, despre sănătatea mintală, despre simptomele subtile care ne erodează viața. Brusc, platforma se transformă într-un deșert digital. Vizibilitatea scade dramatic. Abia mă ridic la o plictisitoare cifră de 3-5 mii.

Concluzia e clară. Se pare că societatea online a ajuns la maturitatea aceea în care preferă să dea Like prostiilor decât să facă față realității. Vă las vouă concluziile.

Totuși, eu vreau să subliniez un alt aspect. După postarea „lipsită de vizibilitate” despre depresie, s-a întâmplat o minune, o anomalie statistică: mi-au scris foooarte mulți oameni. Oameni care mi-au mărturisit, timid, că se confruntă cu simptome care strigă „Depresie” și că acel text „anonim” a fost exact semnalul de alarmă de care aveau nevoie.

Da, depresia nu ține de specialitatea mea, dar văd săptămânal cel puțin 4-5 oameni care vin cu tot felul de simptome nespecifice, dar care, când le pui cap la cap, sugerează o suferință ascunsă.

Și da, am aflat aseară despre un cunoscut, sub 40 de ani, răpus de depresie, lăsând o suferință adâncă în urmă.
Nu e de joacă cu DEPRESIA. Incidența depresiei este într-o creștere alarmantă, iar noi dăm Like la meme-uri.

Așa că, data viitoare când vedeți un text despre un subiect vital – despre sănătate fizică, despre sănătate mintală, despre orice ne face cu adevărat oameni – nu-l treceți cu vederea!

Lăsați comentatul, Like-urile și Share-urile prostiilor pentru 5 minute. Faceți-vă și vouă, și altora, un bine: distribuiți chestiile care contează! Fără sănătate – și aici nu fac glume – poți să ai orice cont popular, orice hype și orice glumă virală, că nu-ți folosesc la absolut nimic.

Sănătate și să auzim DOAR de bine!

22/12/2025

😔 Zâmbetul din Spatele Măștii

Depresia nu poartă întotdeauna haina tristeții vizibile. De multe ori, ea se ascunde sub o mască perfectă: un zâmbet larg, o activitate debordantă și o prezență socială impecabilă. Aceasta este depresia atipică sau "high-functioning depression", o formă insidioasă care face victime în tăcere.

Este esențial să înțelegem: un om care zâmbește, glumește și își îndeplinește sarcinile zilnice nu înseamnă neapărat că nu suferă. De fapt, efortul uriaș de a menține această fațadă poate consuma ultimele resurse psihice.

Pericolele tăcute la care sunt expuse persoanele deprimate:

1. Izolarea Interioară. Chiar și înconjurați de oameni, simt o singurătate profundă. Eșecul de a cere ajutor vine din convingerea că nimeni nu i-ar crede sau înțelege, având în vedere cât de „bine” par.

2. Ignorarea Semnalelor. Deoarece simptomele clasice (tristețe constantă, apatie) nu sunt evidente, persoana tinde să-și ignore propria suferință, punând-o pe seama stresului sau oboselii. Societatea, la rândul ei, validează această negare.

3. Risc CRESCU de Suicid. Persoanele care reușesc să-și mascheze suferința sunt adesea considerate a fi la un risc mai mic. Însă, când ajung la capătul puterilor, ei pot acționa impulsiv.

4. Epuizarea Fizică și Mintală. Menținerea unei vieți aparent normale necesită un consum energetic enorm. Pe termen lung, acest lucru duce la epuizare fizică cronică, probleme de somn și vulnerabilitate crescută la alte afecțiuni.

Nu vă lăsați înșelați de suprafață și aparențe. Întrebați-i pe cei dragi, sincer și blând: "Ești bine cu adevărat?" Empatia și deschiderea către a asculta fără a judeca pot fi primul pas spre lumină pentru cineva care duce o luptă nevăzută.

Sănătate și s-auzim DOAR de bine!

21/12/2025

Genunchiul și Cătușele de Aur!

Un amic îmi trimite, plin de efervescență și cu o naivitate aproape dureroasă, filmulețul în care se pune în genunchi și își cere partenera de soție. Mie, omul care vede în contractul matrimonial mai mult o listă de clauze de forță majoră decât o poveste de dragoste. Și, desigur, se aștepta să mă topesc de entuziasm și să fiu "dat pe spate".

Așa că i-am răspuns sec: "FELICITĂRI și SĂ FII FERICIT!"

La care el, simțind lipsa vibrației din răspunsul meu, mă întreabă: "Nu te bucuri pentru mine?"

I-am trimis un mesaj vocal lung: "M-aș fi bucurat enorm dacă ai fi făcut un gest mare, dar ai greșit referința istorică, prietene. Eu am fost la orele de istorie și am văzut ce înseamnă, de fapt, să te pui în genunchi în fața cuiva și să ceri ceva.

Amintește-ți că în istoria medievală și antică, gestul de a îngenunchea era forma supremă de supunere. Era ritualul prin care un rege învins sau un vasal își recunoștea inferioritatea absolută în fața împăratului victorios. Nu era romantism. Era predare. Îngenuncheai ca să primești clemență, nu ca să începi o viață de egalitate. E ca și cm te-ai declara vasalul ei pe viață chiar înainte ca negocierile să înceapă!

Dacă o cereai în căsătorie printr-o formă care să vă pună pe picior de egalitate – un schimb simetric de jurăminte în picioare, un pact între două puteri suverane care aleg să se alieze – da, mă bucuram sincer. Dar așa, nu mă pot bucura că ai ales, voluntar, să devii un fel de sc*** cu drept de semnătură, ca apoi să mi te plângi mie, la o bere, că 'vai, ce greu e la curtea regală!

Nu mi-a mai răspuns. Dar cel puțin știe că eu nu voi fi acolo să-i țin scara când va încerca să escaladeze zidurile cetății.

21/12/2025

Nu lăsa gripa să te ia prin surprindere! Descoperă PUTEREA Nebulizatorului portabil, aliatul tău pentru o respirație ușoară și rapidă în perioadele critice. Acesta asigură tratamentul eficient oriunde te-ai afla, fiind discret și ușor de utilizat.

Profită de prețul promoțional special și comandă-l chiar astăzi de pe www.MedBiv.ro pentru a fi pregătit în sezonul rece!

20/12/2025

Dacă ar fi să dăm un nume epocii noastre, l-am putea numi Epoca Relațiilor Funcționale. Am transformat involuntar legăturile emoționale și sociale în sisteme de sprijin bazate pe eficiență și utilitate imediată.

Pentru mulți oameni, nu ești o persoană cu o complexitate interioară, ci mai degrabă o resursă. Când te găsiți într-o situație dificilă, sau pur și simplu ai nevoie de o pauză de la a fi providerul universal de soluții și nu numai, realizezi brusc că rețelele de oameni pe care le-ați susținut cu atâta generozitate sunt, de fapt, niște linii telefonice unidirecționale.

Această așteptare se manifestă în două moduri dureroase:

1. Când ei se confruntă cu o dificultate sau cu o sarcină pe care nu doresc să o îndeplinească, implicit, acea problemă devine un mandat pentru noi. Nu se pune problema dacă puteți ajuta, ci când veți interveni pentru a restabili confortul lor.

2. Atunci când lipsești din viața profesională sau socială – fie că e o pauză necesară de sănătate, o călătorie de introspecție sau o simplă prioritizare – majoritatea nu se interesează de starea noastră interioară ("Cum suntem?"), ci de impactul logistic al absenței asupra propriei lor vieți ("Când revenim pentru a prelua X problemă sau pentru a oferi Y ajutor?").

Ceea ce doare cel mai mult în acest sindrom al relațiilor utilitare sau funcționale este realizarea că identitatea noastră a fost redusă la rolul pe care îl jucăm în beneficiul celorlalți.

Când ne retragem, oamenii nu simt lipsa persoanei, ci lipsa beneficiului pe care acea persoană îl aducea. E ca și cm ai scoate un tablou dintr-o ramă: ei nu plâng după artă, ci după cadrul gol și după neplăcerea estetică creată de vid. Acest lucru ne forțează să ne confruntăm cu o întrebare esențială:

Cine suntem noi atunci când nu mai suntem utili?

Sănătate și s-auzim DOAR de bine!

19/12/2025

O lecția despre IUBIRE și Uitare!

În anul 2017, lumea era martora unui act de generozitate rar întâlnit. Cântăreața și actrița Selena Gomez, care se lupta de ani de zile cu complicațiile severe ale bolii autoimune Lupus, a ajuns într-un moment critic. Lupusul îi atacase organele interne, iar rinichii ei cedaseră. Viața îi era în pericol, iar un transplant era singura soluție.

În acest moment de cumpănă, a intervenit prietena ei apropiată, actrița Francia Raisa. Fără să stea pe gânduri, Francia a luat decizia extraordinară de a-și dona un rinichi pentru a-i salva viața Selenei. A fost un sacrificiu fizic și emoțional uriaș, care a venit la pachet cu riscuri chirurgicale, o recuperare anevoioasă și promisiunea de a trăi pentru tot restul vieții cu un singur rinichi.

Gestul a fost prezentat public ca o dovadă de prietenie absolută, iar Selena a numit-o pe Francia „sora mea” și i-a mulțumit public pentru „cel mai mare cadou”.

Totuși, peste ani, strălucirea acestui act de altruism a început să pălească. Zvonurile despre o ruptură în prietenie au început să circule intens, alimentate de o distanțare vizibilă între cele două.
Relația lor s-a răcit semnificativ. Punctul culminant a fost atins în 2022, când Selena, vorbind despre cercul ei social, a declarat că singurul ei prieten adevărat din industrie este Taylor Swift. Răspunsul public, deși șters rapid, al Franciei („Interesant”), a confirmat că legătura fusese frântă. Mai mult, Selena a omis să menționeze donatorul în documentarul său personal, My Mind And Me, unde a vorbit despre lupta ei cu sănătatea.

Această poveste, deși unică prin miza ei medicală, subliniază o temă universală și amară: cât de repede poate fi uitat un bine esențial de către beneficiar.

Cazul Selenei Gomez și Francia Raisa devine o tragică ilustrare a faptului că, uneori, valoarea unui sacrificiu extrem nu este menținută în memoria pe termen lung a celui salvat.

Când beneficiarul pare să ignore sau să minimalizeze efortul depus pentru salvarea sa, alegând calea care pune din nou în pericol darul primit, donatorul se confruntă cu realizarea că sacrificiul său a fost primit, dar nu și prețuit la adevărata sa valoare.

Această poveste complexă despre viață, moarte, sacrificiu și uitare ne obligă să ne privim propriile valori și relații.

Noi unde ne situăm în această poveste?

1. Cât de departe ați merge pentru a salva viața unui prieten apropiat?
2. Ați risca propria sănătate donând un organ?
3. Credeți că sunteți obligat să mențineți o prietenie pe viață cu persoana care v-a salvat?
4. Unde se termină recunoștința și unde începe libertatea personală de a alege?
5. Cum v-ați simți dacă ați vedea că cel salvat nu prețuiește darul primit, punându-l din nou în pericol prin alegerile sale de viață? Ați considera că gestul vostru a fost irosit?

18/12/2025

Cu doar câteva zile în urmă, am fost onorat de o vizită neașteptată în cutia mea de notificări Facebook. O cerere de prietenie venită de la o entitate misterioasă, o „Doamnă”. M-a intrigat, desigur. Ca un arheolog ce descoperă un artefact neașteptat, am început să mă întreb, cu o doză de auto-ironie demnă de un filosof stoic: Ce anume a putut vedea acest ochi proaspăt în profilul meu?

Am acceptat cererea, evident. Am intrat în acest dans social cu o reverență virtuală. Schimbul de replici a început protocolar, ea fiind de o amabilitate aproape suspectă. După ce am confirmat fără urmă de rușine, vârsta mea reală, au urmat inevitabilele complimente. M-a declarat „foarte chipeș” și că „arăt foarte bine.” Să recunosc, am simțit o plăcere vinovată. Pentru o clipă, m-am crezut un vin de colecție.

N-a durat mult și s-a ridicat cortina. M-a întrebat dacă vreau să abordăm subiecte de ADULȚI. Am răspuns afirmativ și plin de curaj. Distinsa doamnă, m-a provocat să încept eu, deși i-am spus foarte clar că prefer să ”acționez în tăcere”, dar a insistat.

Aha! Mi-am zis. Acesta nu este un simplu schimb de amabilități. Acesta este un test de maturitate, o verificare a autenticității. Și, pentru că sunt un om de onoare care nu minte și care înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii „adult,” am decis să-i ofer o privire nefiltrată, profundă, în cele mai aprige și constante subiecte ale vieții mele de adult.

„Dragă Doamnă, aș vrea să-ți dezvălui că în această perioadă, lucrul care îmi captează cel mai mult atenția este durerea cronică de genunchi, urmată îndeaproape de un junghi perfid în zona lombară. Mă trezesc în fiecare dimineață ca un ceas vechi, scârțâind.”

„Apoi, trebuie să abordăm subiectul reținerii de lichide. Picioarele mi se umflă seara ca două mici butoaie, o dramă care necesită elevație regulată și ciorapi de compresie.”

„Și, ca să încheiem capitolul despre intimitatea fizică, sunt obligat să îți aduc la cunoștință că acuitatea mea vizuală este în declin accelerat, deci trebuie să-mi schimb dioptriile. Viața nu mai are contururi clare, este un halo permanent...”

Eram pe punctul de a trece la detalii savuroase despre vizita la urolog și despre necesitatea tușeului re**al și analizelor de sânge, când... liniște. O tăcere mormântală. Apoi, realizarea crudă: am fost blocat. Eram în fundul iadului virtual.

Aici stă ironia sfâșietoare a lumii de azi. Femeile cer „lucruri pentru adulți,” dar când le servești adultul în toată splendoarea lui, ele fug!

Ce să zic? Eu chiar voiam să o cunosc! Voiam să-i cer o părere despre cel mai bun unguent antireumatic! Dar e clar: nimeni nu mai este serios. Superficialitatea e la modă. Când vine vorba de sinceritatea asupra propriei noastre fragilități, lumea preferă să apese butonul „Blochează.” Rămân cu complimentele ei și cu durerile mele. O să-mi pun picioarele pe pernă. Poate că mâine o să-mi scrie o doamnă care chiar vrea să dezbată beneficiile unei diete cu conținut scăzut de sare. 😉😂😂😂

14/12/2025

IUBIT de Închiriat! Ofertă de NErefuzat pentru fetele SINGURE!

Trăim în epoca supraperformanței, unde statutul relațional a devenit un KPI (Indicator Cheie de Performanță) ce validează sau invalidează întreaga ta existență, mai ales în fața Marelui Juriu de Crăciun, cunoscut și sub numele de "Mătușa și Unchiul 50+".

Oferta mea:
1. Pachetul Standard. Acest pachet nu oferă o poveste, ci o absență de poveste. Este filosofia less is more aplicată minciunii de supraviețuire. Formula „Ne-am cunoscut accidental la o întâlnire” nu generează emoție, ci doar închide o casetă de dialog. Investiție minimă, profit maxim pe termen scurt: Liniște. Răspunsurile „standard” sunt detalii goale, un simulacru de informație care, în complexitatea lor plată, devin o declarație filozofică: „Exist, dar nu-ți datorez nicio explicație reală.”

2. Pachetul Star. Aici se trece la nivelul următor: îmbunătățirea percepției prin soft skills. Glumele și complimentele nu validează relația, ci validează partenerul în fața familiei. Ești "o fată care știe să aleagă". Nu sunt doar „tipul tău”, sunt un catalizator social. Relația este la fel de falsă ca la Standard, dar banii cumpără nu doar prezența, ci și un efect de halou asupra imaginii tale.

3. Pachetul Premium sau Mitul de Crăciun. Aceasta nu mai e o minciună, ci o construcție narativă complexă. CV-ul desfășurat și cartea scrisă sunt atributele bărbatului dezirabil nu în 2025, ci în viziunea socio-culturală a generației Mătușii 50+: Băiat „cu carte”, deci, implicit, cu viitor. Pachetul Premium este achiziția puterii de eclipsare. Nu e vorba despre tine sau despre mine, ci despre competitivitatea ta relațională în arborele genealogic. Tu nu vii la masă cu un iubit; vii cu un trofeu de inteligență și realizare, care umbrește chiar și succesul vărului cu business-ul de crypto. Ești o eroină care a convertit singurătatea în excepție.

4. Pachetul Platinum. Nu închiriezi un simplu iubit, ci un Act de Răzbunare Socială camuflat sub forma unui partener. Pachetul Platinum nu doar îți cumpără liniștea, ci îți asigură o Supremație Morală Absolută la masa de sărbători. Abordez situația ca un Terapeut-Filosof-Consultant care folosește vocabularul complex ca pe o armă de intimidare intelectuală. NU răspund la întrebări, ci le inverseaz. La orice tentativă de intruziune în viața noastră de cuplu, practic pun toți meseni pe canapeaua de analiză: ”Ce anume din dinamica relației noastre activează această presiune internă la nivelul familiei? Haideți să deconstruim împreună această anxietate intergenerațională.”
Acest pachet îți asigură Efectul Platinum. Nu ești doar iertată, ești venerată ca vizionară. Familialii se vor retrage, nu din convingere, ci din cauza epuizării cognitive, simțindu-se copleșiți de propria lor simplitate emoțională abia descoperită. Plătești nu pentru o minciună, ci pentru o rară experiență de Supremație Cognitivă Asumată, asigurându-te că, de acum înainte, Mătușa își va pune întrebări existențiale despre sine însăși, înainte de a ți le adreseze ție.

Orice cerință suplimentară pe care o adaugi pachetului ales, un așa-numit "fe**sh", se traduce direct în costuri. Extraopțiunile sunt prețul pe care îl plătești nu doar pentru liniște, ci pentru personalizarea vanității. Dai un ban, dar ești Top Absolut.

💔 Epilogul Inclus: Deconstrucția Salvatoare. Cea mai inteligentă și, paradoxal, cea mai onestă parte a ofertei este povestea despărțirii: „imatur emoțional, lipsit de viziune, nu vrea să se căsătorescă.” Iată o capodoperă a psihologiei inverse. Matriarhatul se va simți validat în verdictul său: „Bine ai făcut, fată! Te-ai salvat!”
Astfel, banii nu cumpără doar o mască de Crăciun, ci și o absolvire morală post-Sărbători, transformând despărțirea într-o victorie a discernământului.

Așadar, dragi Fete Singure, viitorul vostru de sărbători nu este în mâinile destinului, ci în portofoliul meu. Timpul întrebărilor enervante și al judecăților subtile se apropie. Sunteți gata să vă transformați singurătatea din stare de fapt în decizie strategică?
Alegerea este simplă: fie vă lăsați disecate emoțional la masa de Crăciun de către un juriu obosit de normele patriarhale, fie investiți în propria voastră Pace Ironică.

Atenție, totuși! Având în vedere calitatea inegalabilă și efortul intelectual complex necesar pentru a construi și menține aceste simulacre sociale, și ținând cont de cererea astronomică de liniște de Sărbători, îmi rezerv dreptul absolut de a selecta câștigătoarea. Nu e o simplă licitație; este o analiză de compatibilitate. Vreau să mă asigur că minciuna noastră atinge potențialul maxim de eclipsare.

Nu mă contactați dacă vreți doar un bărbat. Scrieți-mi în privat dacă vreți un Triumf Narativ și sunteți pregătite să plătiți prețul emoțional, logistic și financiar, al propriei voastre superiorități sociale. Nu pierdeți timpul cu replici standard. Veniți direct cu bugetul și cu cele mai mari temeri legate de neamurile voastre.

Dai un ban, dar știi că de Sărbători ești Top Absolut! Nu e o promisiune; e o garanție.

14/12/2025

Sărbători Fericite sau Sindromul Sărbătorilor solitare a bărbatului?!

A sosit acea perioadă magică a anului! Nu, nu mă refer la zăpada pufoasă sau colinde. Mă refer la perioada de maximă tensiune operațională din cuplu, cunoscută popular sub numele de Sărbători, sau, în termeni strict științifici, epoca de aur a stresului feminin propagat.

Pentru o femeie, sărbătorile sunt un proiect complex. Cu deadline-uri stricte. Cadourile - cu sub-task-uri: cel potrivit, cel care nu e prea scump, dar nici nu arată ieftin, cel pe care l-aș fi putut lua singură dar nu l-am luat. Curățenia - faza de decontaminare nucleară a locuinței și, bineînțeles, Vizitele - maratonul social cu mătuși, bunici, vecini și alte alea. Toate aceste sarcini generează, firesc, un nivel de stres comparabil cu lansarea unei rachete pe Marte.

Și cine este rampa de lansare, prietenul bun la toate, și, să recunoaștem, principalul combustibil al acestei rachete? Bărbatul. Disclaimer: Efortul masculin de sărbători este cel mai adesea invizibil, silențios și, în opinia multor femei, absolut decloc eroic.

El nu este liber, după cele opt ore de muncă oneroase, să contemple liniștea din fața televizorului? Nu! El este instantaneu re-alocat către o listă de sarcini urgente: „Du gunoiul! Dar nu la pubela aia, la aia ascunsă! Sună-l pe Vasile! Cumpără sfeclă roșie și șuruburi de 8! Trebuie să mergem la stânga și să ne întoarcem pe dreapta, repede!”

Omul, săracul, nu vrea cadouri. Nu vrea vizite. Nu vrea să deșurubeze lustra pentru curățenie. El vrea doar să existe într-un perimetru de siguranță, ideal cu o telecomandă la îndemână și o bere în mână.

Și exact când bărbatul simte că stresul atinge cote olimpice, gata să rupă cordonul ombilical al responsabilităților... Pac! Intervine factorul decisiv care transformă frustrarea în resemnare metafizică. Religia.
Dacă partenera este de tipul „practicant”, ajunge acasă și se lovește de Marele Zid Spiritual. Și, bineînțeles, Marele Post. E o atmosferă de... sanctuar casnic. Lumina e difuză. Miroase a tămâie, a ceară, a clor, și, paradoxal, a cozonac, care e doar pentru a fi admirat, nu atins, Acatiste, Rugăciuni, Biserică, și cel mai important: Abstinența Sexuală.

Imaginați-vă tabloul: Stresul de la Muncă: Nivel critic. Stresul din Casă: A executat 17 sarcini logistice fără sens. Conexiunea Emoțională: Redusă la „Ai făcut ce ți-am zis?” Conexiunea Fizică: ZERO. Postul. Așadar, bărbatul modern, în această perioadă, se transformă într-un Eremit Forțat: stresat, obosit, lipsit de orice răsplată emoțională sau fiziologică, dar cu frigiderul plin de sarmale și casa strălucind de curățenie.

Practic, el devine un stâlp de rezistență al familiei, un martir al curățeniei și al cumpărăturilor. E frustrant? Categoric. E amuzant? Doar pentru cei care privesc din exterior. E viață? Da, e viața de sărbători a bărbatului, o odisee în care singurul lucru pe care îl așteaptă cu nerăbdare este... 7 ianuarie.

13/12/2025

Ecuația panicii masculine!
Atunci când îmi scrie o femeie și începe o conversație, nu e bucurie, e PANICĂ. Nu e o oportunitate de dating, e o dilemă sociologică de rezolvat în sub-secunde, înainte să apuce să scrie "Ce faci?". Trebuie să rezolv dilema: Din ce categorie face parte cea care mi-a scris?

1. Femeia singură tip A. Scrie din plictiseală. Toate prietenele sunt "combinate" și n-au timp de ea. Deci...

2. Femeia Singură de tip B. Nu scrie pentru că-i plac eu. Scrie pentru că frica ei de singurătate a declanșat o alarmă roșie, iar eu sunt prima masă disponibilă. Un fel de soluție de urgență, un amortizor de zgomot pentru ecoul din casă. Entuziasmul ei nu e pentru mine, e pentru conceptul de "a nu mai fi singură".

3. Femeia disperată să se mărite. Ea nu vede în mine un partener, ci un proiect de achiziție pe termen scurt. Ritmul ei de a pune întrebări despre planuri de viitor este mai rapid decât cel al inimii ei la prima întâlnire. Ea nu caută dragoste, ci certitudinea unui statut civil și un motiv valid să poarte rochia aia... E o vânătoare de inele, iar eu sunt doar piesa de schimb compatibilă cu locul gol din certificatul de naștere al viitorilor copii.

4. Femeia prințesă. Ea nu inițiază conversația, ci îți acordă o audiență privată. Fiecare replică pe care o scrii trebuie să treacă de un Control de Calitate Emoțional (CCE), iar eu sunt obligat să demonstrez că literele mele merită combustibilul ei vizual pe care îl consumă citind răspunsurile mele. Dacă nu-i ofer divertismentul pe care-l "merită" în primele trei replici, mă așteaptă un "Seen" rece și plin de dispreț, semn că audiența s-a încheiat.

5. Femeia "Am și eu dreptul la fericire". E nu caută un bărbat, ci un instrument de compensare karmică. Fie și-a activat voucherul de "a doua șansă" pe piața matrimonială, fie că e fosta "regină" a cluburilor care face un rebranding forțat pe modulul "Fata de Duminică la Biserică". Ea are un singur obiectiv: un partener cu care să demonstreze lumii că efortul și trecutul ei merită un loc stabil la Masa Fericirii.

6. Femeia independentă – care îmi scrie să-mi arate cât de bine se descurcă fără bărbați, că este completă și auto-suficientă. Singurul aspect nerezolvat fiind, bineînțeles, nota de plată. Ea este o entitate modernă, dar invocă instantaneu rolul de Provider Tradițional când vine vorba de mofturile ei. E o ecuație perfectă de self-sufficiency. Ea deține libertatea de alegere, iar tu deții cardul de credit. E independența de tip full-service, unde ea aduce atitudinea, iar tu aduci banii.

7. Și apoi, fix când cred că le-am clasificat pe toate, vine Categoria 7. Cea care chiar vrea doar să vorbească despre un subiect. Îmi cere un sfat despre schimbul valutar sau mă întreabă de unde am cumpărat nu știu ce. Panică maximă! E o ființă umană obișnuită, care nu vrea să mă ceară în căsătorie. Asta îmi dă toate schemele peste cap și mă obligă să mă confrunt cu cea mai mare frică: NORMALITATEA.

Săptămâna asta mi-a scris o tipă! Va urma...

😍💞💞💞😍
12/12/2025

😍💞💞💞😍

12/12/2025

11.12.2025 este ziua în care Ministrul Sănătății a anunțat că după 44 de ani, în România a fost diagnosticat primul caz de Lepră (boala Hansen). Alte 3 cazuri sunt suspecte 😰😰😰

Address

Galati

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Sorin Bivolaru posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Sorin Bivolaru:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram