Psiholog Otilia Machedon

06/05/2026

Avem crize după crize. Mondiale, naționale, economice, politice, de mai multe feluri decât ne-am dori. Avem, totuși, și norocul să ne putem vedea mai departe de viață, făcând aceleași lucruri ca întotdeauna: să muncim, să gătim, să ieșim la o plimbare. Să ascultăm păsările și ne lăsăm uimiți de lumea asta care se deschide, cu muguri și flori de măr…

… încercând să căutăm soluții fără să ne pierdem pe noi înșine și unii pe alții.

26/04/2026

Toate textele pe care le citim despre terapie nu pot reproduce sentimentul pe care ți-l dă procesul terapeutic în sine. Putem înțelege tot felul de lucruri despre ce se întâmplă acolo, doar că înțelegerea nu-i același lucru cu a fi în relație, iar în terapie, relația este lucrul cel mai imprtant de la care se întâmplă toate.

Cred că mulți ați văzut „Cravata galbenă” și ați reținut refuzul lui Celibidache de a-și înregistra concertele. Nu pentru că ar fi fost împotriva ideii de a împărtăși muzica, ci pentru că știa că se pierde ceva esențial atunci când încerci să separi experiența de momentul în care ea are loc.

Și totuși, oamenii ascultă muzică înregistrată, au abonamente la tot felul de app-uri. Dar când un artist pe care îl iubesc concertează undeva aproape, se bat să-și ia un bilet pentru că au nevoie de întâlnirea directă, au nevoie să fie în aceeași încăpere cu ceea ce-i trezește ș-i face să simtă. Pentru că muzica era mai mult decât sunet, este un eveniment viu și irepetabil.

Cred că la fel este și cu terapia. Putem citi, ne putem informa, putem încerca să înțelegem din exterior, doar că fără participarea directă, rămâne o formă de cunoaștere care nu implică trăirea. Și trăirea este ceea ce ne doare, dar și cea care vindecă.

25/04/2026

Păreri? 🤔
Link în comentarii. 🔗

Japonia oferă bani persoanelor singure pentru a folosi aplicații de dating

Un sondaj arată că aproape una din patru persoane căsătorite sub 39 de ani din Japonia și-a cunoscut partenerul online.
Prefectura Kochi din Japonia oferă stimulente financiare pentru a încuraja tinerii necăsătoriți să folosească aplicații de dating, ca parte a unui set mai larg de măsuri menite să contracareze scăderea natalității.

Persoanele cu vârste între 20 și 39 de ani din această regiune din sud-vestul țării pot primi până la 20.000 de yeni (aproximativ 125 de dolari) pentru a acoperi cea mai mare parte a costurilor aplicațiilor de matchmaking aprobate, inclusiv unele populare precum Tapple.

Oficialii spun că subvenția este, în linii mari, echivalentă cu taxele anuale pentru utilizarea acestor platforme și că beneficiarii vor fi chestionați ulterior pentru a evalua eficiența programului.

Potrivit informațiilor, prefectura Kochi a încheiat un parteneriat cu Tapple în luna decembrie, pentru a promova întâlnirile online mai sigure și mai de încredere.

„Costul obișnuit al unui abonament anual este puțin peste 20.000 de yeni, așa că am stabilit suma astfel încât să acopere cea mai mare parte a cheltuielilor”, a declarat un oficial al prefecturii, citat de Sankei Shimbun.

23/04/2026

Este Ziua Internațională a Cărții și nu că aș ține eu vreo evidență strictă zilelor astea, dar unele îmi apar și mie în feed, rezonează cumva și, cm orice emoție cere acțiune, am zis să scriu și să vă spun că atunci când eu am timp să citesc, mi-e liniște și bine. Așa a fost dintotdeauna. E una din formele mele de fericire sau meditație, nu-mi dau seama bine, în care atunci treburile sunt cât de cât sub control, sufletul și gândurile mele au loc pentru text și visare.

Așa că îmi cumpăr în mod special cărți pentru momente de genul acesta, pe care apoi le târăi prin trenuri, la plajă, pescuit, în orice amărât de weekend în care pot să respir. Recunosc că luxul cel mare ar fi să pot citi tot timpul anului, dar cam greu.

Acum mă așteaptă Teatrul de la malul mării, nu pentru astăzi, unde s-au îngrămădit un Gheorghe și un concert, sper pentru 1 mai.

Între timp, să ne trăiești, carte, la mulți ani ție și cititorilor tăi! La mulți ani, Gheorghe, George, Georgiane! 💐
William Shakespeare, Garcilaso de la Vega, Miguel de Cervantes, nici pe voi nu v-am uitat, fiindcă în memoria voastră ne-an învrednicit si noi cu ziua aceasta mare. 📚📖♥️

22/04/2026

Bărbați în terapie?! 😱

Emoții la Masculin - S01E01 - Mihai Bobonete - Ce (mai) înseamnă să fii bărbat în zilele noastre?

22/04/2026

Primăvara asta nu pare să știe exact ce vrea. Într-o zi mă fascinează cu pomi înfloriți și un soare care mă face să cred că, în sfârșit, lucrurile se așază. A doua zi închide cerul și revine frigul ca o decizie retractată. E un du-te vino care, pe mine personal, mă obosește. Probabil și pentru că îmi trezește un dram de speranță și apoi o suspendă.

Ritmul ăsta de zigzag îl văd și la noi, oamenii, când încercăm să luăm o decizie. Nu plecăm din punctul A și ajungem calmi și siguri în punctul B. Mai degrabă înaintăm puțin, apoi ne oprim. Ne facem curaj, apoi punem totul sub semnul întrebării. Ne entuziasmăm și la câteva minute vine un gând: „Dar dacă nu e bine?”

Ne purtăm ca o zi de primăvară care începe cu soare și se termină cu ploaie rece, pentru că avem nevoi multiple, diferite, care trag în direcții opuse, de obicei între nevoia de siguranță și nevoia de schimbare.

Uneori, partea frustrantă este chiar așteptarea și foiala asta, pentru că avem așa, în mintea noastră, o idee cm că deciziile bune sunt clare și ferme și că oscilația asta n-are cm să fie bună.

Așa cm primăvara nu se instalează dintr-odată, nici schimbarea interioară nu vine fără reveniri, fără ezitări. E o formă firească de adaptare. Un mod prin care psihicul testează, apoi revine, reevaluează și încearcă să țină cont de mai multe părți din noi, nu doar de una.

Dar, la fel ca primăvara, chiar dacă pare că dă înapoi, ceva tot înaintează. Curaj!

19/04/2026

Întrebarea pentru ziua de luni: vrem să trăim sau doar să rezistăm?
Pentru că atunci când doar rezistăm, devenim rigizi și defensivi, dar când alegem să trăim, riscăm ce-i drept mai mult, însă prindem suflu, nerv, culoare în obraji și speranță pentru viitor. Greșesc?

18/04/2026

Sunt multe persoane care se simt singure și așteaptă să fie alese, invitate, incluse, văzute. Probabil că asta vine dintr-o cu teama de nu fi respinse sau dintr-o frică de a nu deranja. Numai că momentul acela în care spunem: „bem o cafea?” sau „ieșim la un film?” este, de multe ori, cel care schimbă lucrurile. Așa apar și se întrețin prieteniile, din momente stânjenitoare, din curaj, răspunsuri primite cu bucurie, timp, pași făcuți de pe margine înspre ceilalți. Iar când e cald și sunt flori, toate merg mai parcă mai ușor.

17/04/2026

Weekend, ziceți?
Perfect. 😀

16/04/2026

Cred că teoria atașamentului ne-a schimbat multora viața. Poate sună exagerat, dar, când afli pentru prima dată despre stilurile de atașament, e ca și cum, dintr-odată, s-ar face lumină. Toate gândurile, comportamentele compulsive, haosul pe care îl simți când intri într-o relație, toate capătă sens.

Până la un punct, cel puțin.😀 În care începem să folosim termenii aceștia prea ușor transformându-i în etichete. „E anxios(ă).” „Sunt evitant(ă).” iar după momentul inițial de „Aha!”, pare că nu mai urmează nimic la fel de util sau liniștitor.

Și poate aici ar merita să ne oprim puțin și să ne uităm mai atent. În ce fel de relație suntem, de fapt? Cum se comportă cealaltă persoană? Este consecventă sau se apropie și apoi ne respinge?

Pentru că, într-o situație cu grad crescut de nesiguranță, aproape oricine devine anxios. Însă un stil de atașament anxios nu înseamnă doar anxietate în fața incertitudinii sau a inconsecvenței, înseamnă incapacitatea de a te liniști chiar și atunci când ești în siguranță. Este o stare cronică de dezechilibru emoțional, care persistă chiar și în prezența stabilității, a reasigurării și a consecvenței.

Așa că trebuie să fim atenți să nu luăm o idee care ne-a ajutat să înțelegem ceva important și să o transformăm apoi într-un verdict despre cine suntem.

Poate că cea mai bună întrebare nu este „ce stil de atașament am?”, ci „ce mi se întâmplă aici, cu această persoană, în acest context?”. Și, la fel de important, „ce anume din mine se activează în această întâlnire?”.

Pentru că, în momentul în care o etichetă devine mai importantă decât întrebările pe care le deschide, riscăm să pierdem chiar lucrul care ne-ar fi putut ajuta, curiozitatea față de noi înșine.🤗♥️

15/04/2026

Acum că au trecut sărbătorile și ne întoarcem la viețile noastre obișnuite, poate merită să ne întrebăm dacă chiar vrem să revenim și la aceleași conflicte, aceleași evitări, aceleași moduri în care, fără să ne dăm seama, ne încurcăm singuri.

Pentru toți ortodocșii din această comunitate: Hristos a înviat!

Iar pentru noi toți, indiferent de credință sau convingeri, poate e un moment bun să încercăm să fim puțin mai sinceri și mai buni unii cu alții. 🤗♥️