29/01/2026
Î𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐫ă𝐢𝐞ș𝐭𝐞 î𝐧 „ș𝐢 𝐝𝐚𝐜ă…?”
Și dacă nu reușesc.
Și dacă nu sunt destul.
Și dacă pierd.
Și dacă rămân singur.
Corpul însă nu știe diferența dintre un pericol real și unul imaginat.
Așa că se încordează.
Se apără.
Se micșorează.
Și, fără să ne dăm seama, începem să trăim cu frâna trasă.
Îngrijorarea te face mic.
Prezența te face magnetic.
În Yoga se învață un alt limbaj.
Un limbaj al corpului care știe să coboare din cap în inimă.
Care știe să spună:
„𝐀𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐢𝐜𝐢. 𝐀𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐮𝐧𝐭 î𝐧 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧ță.”
Nu ne luptăm cu îngrijorarea.
O ținem de mână și o aducem în corp.
O lăsăm să fie simțită… și apoi eliberată.
Pe saltea nu se rezolvă toate problemele vieții.
Dar se învață ceva esențial:
cum să nu ne mai pierdem pe noi în ele.
Îngrijorarea se topește când revenim în prezent.
În respirație.
În corp.
În senzații reale, nu imaginate.
Și din spațiul acesta, omul nu mai e condus de frică.
E ghidat de intuiție.
De claritate.
De o liniște care nu e absența problemelor, ci prezența în sine. ✨
