04/10/2025
Torsul pisicii. Prezență, reglare și relație
Există momente în care o pisică se așază lângă tine, începe să toarcă și fără a face nimic spectaculos, schimbă atmosfera din cameră.
Respirația se așază, corpul se destinde, gândurile încetinesc. Nu pentru că se întâmplă un miracol, ci pentru că sistemele noastre nervoase știu să recunoască siguranța și ritmul viu al unei alte ființe.
Torsul pisicii nu este magie, dar este biologie fină, evoluată, și merită privit cu respect și luciditate.
Din punct de vedere științific, torsul pisicii domestice se produce, în principal, în intervalul frecvențelor joase, aproximativ între 20 și 50 Hz. Acest detaliu a atras atenția cercetătorilor deoarece frecvențe similare sunt utilizate, în contexte medicale controlate, pentru stimularea mecanică a țesuturilor osoase și musculare.
În medicina umană și veterinară, vibrațiile de joasă frecvență sunt studiate pentru rolul lor în menținerea densității osoase și în susținerea recuperării musculo-scheletale. Aceste date nu susțin ideea că torsul ar avea un efect terapeutic direct asupra oamenilor, însă oferă o explicație plauzibilă pentru rolul adaptativ al torsului în fiziologia pisicii.
Un aspect important, bine documentat, este faptul că pisicile torc nu doar atunci când sunt relaxate, ci și în situații de stres, disconfort sau durere. Acest comportament este interpretat ca un mecanism de autoreglare fiziologică, prin care organismul își menține echilibrul intern în condiții solicitante. La nivel neurofiziologic, torsul este asociat cu reducerea activării excesive a sistemului nervos simpatic și cu susținerea unei stări de repaus funcțional. Având în vedere că pisicile petrec o mare parte din timp în odihnă, acest mecanism poate contribui la menținerea tonusului corporal cu un consum energetic minim.
Din punct de vedere anatomic, torsul nu este produs de un organ specializat. Studiile arată că mușchii laringelui controlează oscilații rapide ale glotei în timpul inspirației și expirației, generând o vibrație continuă, perceptibilă atât auditiv, cât și tactil. Această explicație este larg acceptată în literatura de specialitate și reprezintă una dintre cele mai solide baze științifice ale fenomenului.
În medicină, vibrațiile mecanice sunt utilizate pentru a sprijini mobilizarea secrețiilor respiratorii și relaxarea căilor aeriene. Deși nu există dovezi clinice care să arate că torsul pisicii tratează afecțiuni respiratorii la oameni, prezența unei pisici care toarce poate contribui indirect la reglarea respirației prin reducerea anxietății și a tensiunii psihice. Acest efect este considerat psihofiziologic și se înscrie în sfera reglării emoționale, nu a intervenției medicale.
Interacțiunea cu animalele de companie este asociată, în numeroase studii observaționale, cu reducerea stresului perceput și cu îmbunătățirea stării emoționale. Unele cercetări au identificat o asociere între deținerea unei pisici și un risc cardiovascular mai scăzut, însă aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență. Beneficiile par să fie legate de relație, rutină și sentimentul de siguranță, nu de tors ca mecanism fiziologic izolat.
Pentru puii de pisică, torsul mamei are o funcție esențială de orientare și siguranță. Nou-născuții, care nu văd și nu aud complet, percep vibrațiile torsului ca semnal de prezență și protecție. În acest context, torsul contribuie la reglarea timpurie a sistemului nervos și la formarea atașamentului, un proces fundamental pentru dezvoltarea sănătoasă.
Cercetările din domeniul bioacusticii au arătat că pisicile folosesc o formă particulară de tors în relația cu oamenii, cunoscută ca „tors de solicitare”. Acesta include o componentă de frecvență mai înaltă, percepută de creierul uman ca urgentă, asemănătoare vocalizărilor infantile. Acest mecanism evidențiază capacitatea pisicii de a-și adapta comunicarea în funcție de contextul relațional.
În cadrul programelor de intervenție asistată de animale, precum CATherapy România, torsul nu este privit ca un instrument terapeutic în sine, ci ca parte a unui proces mai amplu de co-reglare emoțională. Prezența unei pisici calme, care toarce, poate facilita relaxarea, sentimentul de siguranță și deschiderea emoțională, mai ales în contexte de vulnerabilitate psihologică.
Torsul pisicii este, în esență, un limbaj al corpului. Nu vindecă boli, nu înlocuiește tratamente și nu promite miracole. Dar creează condițiile în care sistemul nervos uman poate coborî din alertă, iar acest lucru, susținut de relație și context, are valoare reală. În această întâlnire tăcută dintre om și animal, se află una dintre cele mai simple și mai profunde forme de reglare reciprocă.
În relația cu animalele, mai ales în contexte terapeutice sau educaționale, e ușor să alunecăm în povești care sună bine și emoționează, dar care pierd contactul cu realitatea biologică.
În cadrul programului CATherapy România alegem un drum diferit!
Ne apropiem de pisici cu respect pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ne-ar plăcea să fie.
Observăm, cercetăm, înțelegem mecanismele reale de funcționare și lăsăm emoția să apară ca rezultat al relației, nu ca substitut al cunoașterii.
Pentru că doar atunci când rămânem ancorați în real, prezența animalului poate deveni cu adevărat valoroasă pentru om!
🐾
