04/09/2025
În urmă cu 20 de ani, mai exact în noaptea dintre 1 și 2 septembrie, a murit tatăl meu. Îi cinstim memoria prin tot ce facem la Casa Paleologu. Cel mai mult își dorea ca eu să predau: „Tu ești făcut să fii profesor”, îmi spunea el mereu. Toate cursurile noastre i-ar fi plăcut grozav, dar în special cel despre prostie, una dintre temele lui majore de reflecție. Redau mai jos cîteva remarci de-ale lui pe această temă. Poate se vor găsi și de data asta unii care vor spune că nu-i frumos să vorbești despre așa ceva și alții care-l vor acuza de cine știe ce rele.
„Căci asta e Diavolul: Prostia. El nu este, cm credea lumea, deştept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligenţă diabolică»: sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea şi Răul sunt efectele ei secundare).”
„Aţi observat că, de câte ori se vorbeşte despre prostie, aşa, în general, se supără foarte multă lume? E greşit a crede că proştii nu-şi dau seama că sunt proşti. Ştiu foarte bine că sunt şi au un instinct infailibil în a detecta inteligenţa şi în a se mobiliza împotriva ei, spontan şi organic, sistematic şi înverşunat.”
Iată și un răspuns la întrebarea „ce ne facem cu atîția proști?”: „Prostia este eternă şi invincibilă: e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei, pentru a o ţine în şah: e tot ce se poate face contra ei.”
Despre poza de mai jos Radu Bogdan, un bun și drag prieten, spunea că „e poză dă ginerică”. Nu sînt multe poze cu tata în jurul vîrstei de 50 de ani.
UPDATE: Le mulțumesc celor care s-au ostenit să ilustreze spusele tatălui meu cu varii tîmpenii și răutăți. Așa cm spunea el, răutatea merge mînă-n mînă cu prostia.
