29/06/2025
Mi s-a zburlit parul de pe mine când am citit textul acesta.
Pentru ca prin aceste cuvinte un suflet arata ceva din trăirile lui intime din procesul său de vindecare.
Cand l-am cunoscut prima oara era un baiat timid, de la care abia scoteai cateva cuvinte, cu .mintea prinsă in capcana unei relatii care il tortura zi de zi, fara sanse reale de "mai bine"
Cred ca au trecut mai bine de 2 ani de când a fost prima noastră sesiune si sunt plăcut surprins sa descopăr transformarea lui
Vad un alt bărbat, mai sigur pe el, conectat cu multe din emoțiile lui.
Vad un bărbat care nu se mai teme așa mult sa spună ce vrea si ce gândește
Vad un bărbat care sesizează cu mai multă ușurință manipularea si înșelăciunea emoțională.
Am atins atunci obiectivele pe care mi le-a oferit, mai putun un obiectiv pe care l-am stabilit împreună, dar nu a fost o prioritate atunci. Dar săptămâna trecută mi-a spus ca vrea sa facem o prioritate si să facem tot ce este necesar pentru a avea o relație de cuplu armonioasa bazata pe iubire.
Este si obiectivul meu pentru el.
Mai jos sunt cuvintele lui,ce le-a scris public si asumat
---- ------ ------ ------------ ----
"""(Aceasta este experiența mea personală, scrisă exact cm am simțit-o. Nu am vrut să sune frumos, ci adevărat. Cine simte, simte.”)
Bună ziua tuturor, mă numesc Robert, am 25 de ani și m-am gândit să îmi exprim experiența mea de hipnoză cu domnul Cătălin Dimofte, ca terapeut.
De mult m-am gândit să fac pentru Cătălin un review la experiența mea cu el și cm am experimentat eu hipnoza, și dacă tot a venit postarea asta, m-am gândit să fac acest comentariu și poate ajută postarea mea ca oamenii să fie mai deschiși spre hipnoză și să înceapă să se ajute pe ei înșiși. Sunt o persoană care a încercat destul de multe lucruri să mă ajut și nimic n-a funcționat ca hipnoza. Am încercat religia când eram mic, impusă de părinți, după aia am încercat psihologi și multe altele.
Eram sigur că exista o problemă, dar nu știam exact ce și cm să o repar, iar la sfârșit am ajuns și la spiritualitate, care eu cred că este bună la un anumit nivel, dar pentru o persoană fragmentată și slabă emoțional poate fi foarte greu de digerat și cred că asta a dus la fragmentarea mea și mai mare, că te poate face să te desprinzi de realitate și să înțelegi greșit multe aspecte ale corpului și realității în general.
Când am început să lucrez cu Cătălin Dimofte, eram la limita mea emoțională și rațională. Credeam că o iau razna pentru că am avut o experiență foarte rea cu spiritualitatea și așa-zisul „șaman”, care nu avea nicio legătură cu spiritualitatea în profunzime. Pe scurt, simptomele mele erau extrem de severe și oricât de mulți doctori am consultat, nu au găsit nimic în neregulă. Așa că, dacă credeți că nu poți avea simptome doar din cauza minții tale și a sistemului nervos supraîncărcat, vă înșelați. Am fost la cardiolog, gastroenterolog și mulți alți doctori. Dar simptomele din corp nu erau singurele, aveam:
Epuizare imensă, de aveam uneori și 120 de bătăi pe minut doar stând jos pe scaun. Știu asta pentru că am ceas la mână care numără bătăile inimii.
Aveam paralizie în a face lucruri. Nu puteam nicicum să mă apuc de un lucru, pentru că în mintea mea mai erau încă 10 lucruri simultan pe care puteam să le fac, dar până la urmă ajungeam să nu fac niciunul și doar să stau în scaun cu orele, uneori, doar ca să îmi dau seama că am irosit toată ziua.
M-am castrat emoțional, cm zice Cătălin Dimofte în unele postări ale lui. Nu mai simțeam absolut nicio emoție, în afară de furie imensă și dezgust față de viață. Abia după mult timp am realizat că nu viața era problema, ci eram și eu una din cauze.
Deși mereu mi-a plăcut sportul și mergeam la sală, începusem să nu mai pot să mă antrenez. Ajungeam la 160–170 de bătăi pe minut doar ridicând niște gantere. Cei care merg la sală înțeleg că e absurd. Corpul meu era suprasolicitat, dar eu, castrat emoțional și cu ura aia interioară, m-a făcut să împing oricum. Pe scurt, nu prea îmi păsa de mine sub nicio formă. Dar, la urma urmei, cm să îți pese de tine când urăști tot?
Aveam presiuni în cap, în spatele cefei și pe față. Aveam zile în care, deși eram praf fizic, nu puteam să dorm.
Disconfort abdominal imens, IBS, reflux acid, tot tacâmul. Aa, și partea amuzantă este să nu te creadă nimeni, iar răspunsul lor era: „Ai 24, 23 de ani, cm e posibil să fii așa de obosit?”, care, haideți să fim sinceri, nu prea ajută o persoană care abia mai stă în picioare, chiar dacă are 23 de ani și un corp cât de cât lucrat datorită sălii. Așa că nu mai confundați cărțile după coperți. Nu tot ce zboară se mănâncă.
Alte probleme, cm ar fi people pleasing și multe altele. Mi-ar trebui să scriu o întreagă carte ca să pot să îmi exprim toate trăirile, dar o s-o fac cât mai scurt posibil, că știu că oamenilor le plac TikTok-urile de 30 de secunde, maxim :))) Da, și eu mai fac dumb scrolling, sunt al dracu’ de amuzante, mai ales că am un dark humor foarte evoluat, dar asta este mai mult ca să înțeleagă oamenii hipnoza și diferențele :))) Cei amuzanți înțelegeți.
Acum o să vă zic despre prima mea hipnoză cu domnul Cătălin Dimofte. Eram la limita limitelor și cred că în cea mai grea perioadă pe care am avut-o, cu corpul și creierul supraîncărcate la maxim, că spiritul, săracul, cred că abia mai avea loc în corp să se exprime. Doar prin crăpături foarte mici mai putea și el să răsufle. La prima mea ședință cu Cătălin Dimofte, a fost într-un parc local, de lângă casa unde stăteam eu, la o bancă destul de retrasă, ca să pot să fiu singur (că nu prea îmi plăceau oamenii și îi vedeam pe toți drept dușmani).
Știam că o să facem hipnoză, nu aveam mari așteptări și, ca să fiu sincer, era ultima mea încercare la viață. Chiar ziceam: „Asta e ultima dată când încerc, după mă dau bătut.” Nu eram suicidal, dar la modul că nu o să mai încerc terapie și gata. Încep convorbirea cu domnul Cătălin, nu am zis prea multe, că eram o persoană foarte închisă, nu vorbeam aproape cu nimeni. I-am zis câteva din simptomele mele și Cătălin mi-a zis să mă întind pe bancă și să închid ochii.
Nu am înțeles eu prea multe din hipnoză, dar am simțit că, în sfârșit, spiritul meu a luat o gură de aer mai mare decât de obicei. Deși corpul meu avea foarte mari simptome și îmi era greu să mai înțeleg ceva în corp în afară de presiuni și dureri, la care eram obișnuit deja după atâta timp, am simțit o relaxare oarecum plăcută și un flux energetic. După ce s-a terminat sesiunea, ne-am salutat și cam atât. După aia m-am dus pe altă bancă să stau să mă uit la lac. Zic: „Bă, ce s-a întâmplat acum? Nu am înțeles mare brânză.”
Trec 10 minute stând pe bancă și, dintr-o dată, încep să plâng foarte agresiv, de mi-am pus gluga în cap, fără vreun motiv anume. Cred că am plâns pe banca aia vreo 10 minute. Vreau să zic că nu mai plânsesem o lacrimă de 3 ani, cred, poate chiar mai mult. A fost o ușurare în sistemul nervos, pentru prima dată.
Am continuat ședințele cu domnul Cătălin. Cred că am făcut 10–15 sesiuni, ca să nu mint. Poate mai mult, poate mai puțin. La majoritatea nu vorbeam. Eram o persoană care pur și simplu știa că vrea ajutor, dar nu mă deschideam, nu vorbeam. Așa că hipnoza, pentru mine, a fost cea mai bună alegere. De multe ori nu înțelegeam ce se întâmplă sau întrebările lui domnul Cătălin, dar la un moment dat am încetat să mă mai intereseze cm funcționează hipnoza sau ce se întâmplă. Am acceptat că funcționează și atât.
Am avut și o mare pauză cu Cătălin de aproape un an, în care nu am mai mers la sesiuni cu el. Cred că a trebuit ca ecosistemul meu să integreze sesiunile trecute și să am timp să experimentez viața, ca să înțeleg ce aveam de înțeles.
Sunt un om căruia îi place să gândească foarte mult în profunzime și filozofic, poate de asta la mine sesiunile și toată călătoria au durat ceva mai mult decât la alții. Și nu mă plâng, că am devenit cine sunt azi cu toate trăirile mele. Erau oameni care ziceau că văd progresul după prima sesiune, dar ei aveau un scop, poate doar un lucru de vindecat.
Eu voiam să înțeleg lucrurile în profunzime, ca să pot acum să scriu despre ele. Cred că subconștientul meu a făcut în așa fel încât să am trăirile de care aveam eu nevoie, ca să înțeleg lucrurile în profunzime. Fiecare are drumul lui propriu și timpul lui necesar. Nu-i nimic prea repede sau prea târziu. Toate sunt la timpul perfect pentru tine și am început să îmi dau seama de asta după câteva sesiuni, când am văzut schimbările în comportamentul și gândirea mea și cm corpul începea să se relaxeze.
Așa că în pauza pe care am avut-o cu Cătălin, am început să văd cm corpul meu, încet-încet, se relaxează. Cum presiunile din cap, ceafă, dispar.
Cum aveam tot mai mult timp în care mă simțeam bine, decât nervos și mizerabil. Da, este un progres mai lung. Dacă ți-ai abuzat ecosistemul ani întregi, nu te aștepta să te faci bine într-o zi sau că o să iei pastila magică care te vindecă în 3 secunde. Și știu că sunt oameni care zic că poate terapeutul e de vină și nu-i bun, dar trebuie să ai răbdare și să depui și muncă.
Nu poate nimeni să te salveze direct în 5 minute. Plus că depinde de călătoria fiecăruia și ce, de fapt, dorește. Eu am realizat că nu vreau doar să mă vindec. Vreau să înțeleg tot. Vreau să înțeleg în profunzime, pentru că îmi place. Vreau să înțeleg natura umană, corpul, și în general. Și subconștientul meu mi-a dăruit astea (vreau să zic că nu e mereu terapeutul de vină și chiar dacă e, găsește unul care rezonează cu tine, așa cm eu am rezonat cu domnul Cătălin Dimofte).
Am început să realizez că corpul și creierul meu nu-s dușmanii mei. Am început să înțeleg limbajul corpului și minții, și cm că mintea poate fi reprogramată. Când tot ecosistemul tău lucrează împreună, ajungi la armonie. Am mai realizat că corpul și toate sistemele sale trebuie înțelese și respectate, pentru că nu avem niciun control asupra corpului sau creierului. Sună ciudat ce zic, dar unii o să înțeleagă.
Cred că mulți oameni nu vor să accepte cât de puțin control avem asupra lucrurilor și asta poate suna înfricoșător, dar pentru mine e o răsuflare a sufletului. Nu mai critic oameni, nu mai încerc să îmi împing gândirea asupra lor. Am înțeles că toți oamenii fac ce pot cu ce au și cât pot ei să proceseze. Am înțeles că nimeni nu are nimic personal cu tine. La mulți vorbesc sistemele din ei și cm au procesat ei lucrurile. Și înțeleg.
O să continui să lucrez cu domnul Cătălin Dimofte, că este o călăuză foarte bună a subconștientului (opinia mea proprie sau doar o gandire care mea trecut prin cap ca o i dee este că Cătălin este o călăuză bună a conștiinței, să înțeleagă sistemele corpului și cm să proceseze emoțiile mai ușor, iar subconștientul este turnul de control unde conștiința neafectată de mintea conștientă poate să înțeleagă lucrurile mai bine).
Sunt dispus 100% să mă înțeleg cât mai bine și să înțeleg lucrurile cât mai profund posibil, iar această postare în sine a fost posibilă datorită muncii mele cu domnul Cătălin Dimofte.
Până acum am crezut că sunt mai prost, poate pentru că sunt încet la unele lucruri care sunt sau nu sunt așa importante. Dar știu sigur că am o minte foarte profundă și vreau să o las să se exprime cm vrea ea. Nu mai încerc să mă ascund. Și știu că o să fie oameni care înțeleg ce scriu, unii poate nu înțeleg, alții poate nu vor, și mulți poate nu-s de acord. Totul este acceptat.
O zi frumoasă tuturor și sunt foarte bucuros că în sfârșit am început să mă exprim, că până acum eram doar de acord cu oameni, dar de acum am și propria opinie și fiecare om e special în modul lui, nu trebuie să fim toți la fel și asta este partea frumoasă, că putem colabora și toți au ceva de oferit."
Poate cea mai complexa recenzie pe care am primit-o o data este aceasta de la Robert
