07/12/2025
„Dragii mei, să vă spun una… că tare bine prinde într-o dimineață de duminică. Era în Muntele Athos un frate, tânăr, muncitor, dar… cam lăsător cu biserica. Le făcea pe toate: ascultări, alergături, ajutor pe la părinți—dar când venea duminica… se mai trezea greu, mai zicea: «Lasă, că mă rog și în chilie… Dumnezeu e peste tot».
Și într-o duminică, foarte devreme, m-am dus să bat toaca. Răsărea soarele peste mare, așa cm numai Athosul știe să-l ridice, și în clipa aceea am simțit în inimă o mângâiere… ca o chemare a Domnului. Și mă opresc la chilia fratelui. Bate inima-n mine să-i spun ceva.
Bat încet în ușă.
— Frate, e duminică… vino, că te pierde liturghia!
El, somnoros:
— Părinte, mă duc data viitoare… sunt obosit.
Și atunci, fără să vreau, îmi vine un cuvânt așa… cald, dar tăios, de parcă nu era de la mine:
— Ascultă, frate drag… duminica nu se repetă niciodată. Liturghia asta de azi nu o mai găsești mâine. Harul de azi nu e același cu al zilei de ieri. Și tu nu știi dacă îngerul tău te mai strigă și altă dată.
Atât i-am zis.
Și am plecat.
Fratele a stat câteva clipe… și s-a ridicat. A venit la biserică ultimul, tăcut, cu ochii mijiți de somn. Dar, dragii mei, la Sfânta Împărtășanie, a plâns. A plâns cm nu-l văzuse nimeni. După liturghie mi-a zis:
— Părinte… în clipa în care m-am apropiat de Sfântul Potir, am simțit că mă întorc acasă după ani de rătăcire…
Și de atunci n-a mai lipsit niciodată.
Nici pentru somn, nici pentru oboseală, nici pentru nimic.
Că vedeți voi, dragii mei: duminica e ziua în care omul își aduce sufletul la doctor.
De liturghie nu ne prindem noi, ci ne prinde ea pe noi.
Iar împărtășania… împărtășania e clipa în care Hristos nu te mai caută pe drumuri, ci te primește în brațe chiar în mijlocul bisericii.
Și dacă ai reușit duminica să-L atingi pe Dumnezeu în Sfântul Potir, ai lumină pentru toată săptămâna. Dacă nu… oricât ai alerga, tot ți se stinge candela în inimă.”
📍 Str. Oțelarilor, Bl. O11, Nr. 4 – Galați
📞 0755 707 700
🌐 www.funerarecostea.ro