Psiholog clinician Mihaela Dobre

Psiholog clinician Mihaela Dobre Bine ai venit! Sunt Mihaela Dobre,psiholog clinician autonom/specialist educational/terapeut ABA Aceasta pagina este destinata activitatii pe care o desfasor.

Ofer servicii de: evaluare clinica pentru copii, consiliere copii si adulti, terapie ABA. Organizez grupuri de dezvoltare personala pentru copii pe teme diverse precum: inteligenta emotionala, stima de sine si problematici specifice (anxietate, fobii, s.a). Pentru a stabili programari aveti posbilitatea de a-mi trimite mesaj privat pe aceasta pagina ori pe adresa de email sau la telefon. Certifica

ri

1.Program de formare profesionala continua ANXIETATEA LA COPIL: CONCEPTUALIZAREA CAZULUI si PROGRAME DE INTERVENTIE CLINICA,-dobândit în Nov 2022-ASOCIATIA INSTITUTUL DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
2.Program de formare continua PROGRAME DE INTERVENTIE ÎN PSIHOLOGIA CLINICA A COPILULUI: DE LA CONCEPTUALIZAREA CAZULUI LA DESIGN SI IMPLEMENTARE-dobândit în Oct 2022-ASOCIATIA INSTITUTUL DE PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
3.Lucrul cu grupurile terapeutice-dobândit în Oct 2022 Curs sustinut de Alina Comendant Psihoterapeut ( CTA-P) -durata 6 luni
4.Hipoacuzie si implant cohlear - curs de formare dobândit în Aug 2020-Curs sustinut de Asociatia Logopezilor din Romania
5. Selectarea obiectivelor in dezvoltarea limbajului in cazul copiilor cu TSA
-dobândit în Apr 2020 -Autism Voice
6.Registered Behavior Tehnician (RBT)-dobândit în Sep 2015-RBT (Registered Behavior Technician) este persoana direct responsabila de implementarea planului de interventie pe care il dezvolta coordonatorul echipei (BCBA sau BCaBA).

05/06/2025

Chestionar scurt: „Sunt un părinte anxios?”

Răspunde sincer cu DA sau NU la fiecare întrebare:

1. Îmi fac griji zilnic că copilul meu s-ar putea îmbolnăvi grav, chiar dacă nu are simptome?

2. Evit să-l las afară sau în locuri publice de teamă că se va răni sau va lua un virus?

3. Mă simt vinovat(ă) dacă îl las singur chiar și pentru câteva minute?

4. Simt nevoia să dezinfectez constant lucrurile lui, chiar și când nu este cazul?

5. Mă simt epuizat(ă) de grijile legate de copil, dar nu mă pot opri?

6. Îi interzic lucruri normale (joacă, urcatul în leagăn, joaca în nisip, contact cu alți copii) pentru că „poate păți ceva”?

7. Mă simt mai liniștit(ă) doar când îl am permanent sub control?

8. Îmi este greu să ascult sfaturi sau să-l las în grija altcuiva (bunici, educatori), pentru că nu am încredere că îl vor proteja suficient?

🛠️ Mini-ghid: 5 tehnici pentru părinți anxioși

1. Regula „Ce e probabil vs. ce e posibil”
– Doar pentru că ceva este posibil (să cadă, să răcească), nu înseamnă că e probabil. Întreabă-te: Ce dovezi am că acest pericol e real acum?

2. Fereastra de explorare zilnică
– Creează zilnic 30 de minute în care copilul face ceva singur (joacă, explorare afară, relaționare cu alți copii) sub supraveghere discretă.

3. Tehnica „săptămâna înapoi”
– Uită-te la ultima săptămână: ce temeri ai avut și câte s-au adeverit? De cele mai multe ori, 90% dintre ele nu se materializează.

4. Acceptarea nesiguranței
– Nu putem controla tot. A învăța copilul să se adapteze este mai important decât a-l proteja de orice risc.

5. Ajutor specializat
– Dacă frica e zilnică, intensă și te epuizează, este curaj, nu slăbiciune, să ceri ajutor. Un psiholog te poate ghida spre echilibru.

Există situații în care fricile excesive ale unei mame pot împiedica copilul să exploreze și să se dezvolte normal. Aces...
05/06/2025

Există situații în care fricile excesive ale unei mame pot împiedica copilul să exploreze și să se dezvolte normal.
Acest tip de comportament poate avea consecințe serioase asupra dezvoltării emoționale, sociale și cognitive a copilului.

💡 1. Ce înseamnă frica incontrolabilă?

● Este o anxietate intensă și persistentă a mamei că ceva rău se va întâmpla copilului, chiar și în absența unui pericol real. Această frică poate deveni o trăsătură de bază a stilului parental, ducând la:
●supraprotecție constantă,
●interzicerea explorării mediului (joacă afară, relaționare cu alți copii),
●sterilizarea excesivă a obiectelor și spațiilor,
●control extrem asupra rutinei

👶 2. Efectele asupra dezvoltării copilului:

Dacă un copil este împiedicat constant să exploreze:

☆își dezvoltă greu autonomia și încrederea în sine (teama de a face lucruri singur),
☆poate deveni anxios, nesigur, dependenț de părinte,
☆are dificultăți în relaționarea socială (nu știe să gestioneze conflicte, reguli, emoții),
☆riscă să dezvolte tulburări de anxietate la rândul său,
☆poate avea un re**rd în dezvoltarea motrică sau cognitivă (prin lipsa stimulării și explorării active).

✅ 3. Ce se poate face?

♡Evaluare psihologică pentru mamă, dacă fricile interferează cu viața de zi cu zi.

♡Psihoterapie (în special cognitiv-comportamentală) pentru gestionarea anxietății.

♡Grupuri de sprijin pentru părinți anxioși.

♡Educație parentală: informarea despre etapele normale de dezvoltare și importanța explorării.

Criza de opoziție este o etapă normală de dezvoltare caracterizată prin testarea limitelor, refuzuri frecvente („nu!”), ...
25/05/2025

Criza de opoziție este o etapă normală de dezvoltare caracterizată prin testarea limitelor, refuzuri frecvente („nu!”), accese de furie și o nevoie crescută de autonomie. Totuși, este important să o diferențiem de tulburări neuropsihice precum ADHD (Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție) și TSA (Tulburările din spectrul autist).

Criza de opoziție (normală) – caracteristici:

Apare frecvent între 2-5 ani.
Comportamente: încăpățânare, refuzuri, tantrumuri, provocări adresate autorității.
Se manifestă mai ales în relație cu părinții și persoane familiare.
Este tranzitorie și influențată de oboseală, foame, stres.
Copilul are interes față de ceilalți, comunică și se joacă simbolic.
Comportamentele pot fi gestionate prin limite clare și consecvență.

ADHD – diferențiere:

Debut: înainte de 12 ani, dar manifestări pot apărea precoce (inclusiv la 4 ani).
Simptome-cheie:
Hiperactivitate (nu poate sta locului, se cațără excesiv, vorbește mult).
Impulsivitate (răspunde înainte să fie întrebat, întrerupe conversații/jocuri).
Neatenție (dificultăți de concentrare, uită instrucțiuni, pierde obiecte).
Durată și pervazivitate: comportamentul apare în mai multe medii (acasă, grădiniță).
Nu este doar „criză de personalitate” – există un impact funcțional clar.

TSA (Tulburare din spectrul autist) – diferențiere:

Debut: înainte de 3 ani, dar uneori mai evident după 3-4 ani.
Simptome-cheie:
Deficit de comunicare socială (lipsa contactului vizual, joc social redus, limbaj întârziat sau atipic).
Comportamente repetitive/stereotipe (aliniere obiecte, fluturat mâinile).
Rezistență la schimbare, atașament față de rutine.
Reacții atipice la stimuli senzoriali (sunete, texturi).
Opoziția poate exista, dar este diferită de cea tipică vârstei – adesea rezultă din rigiditate sau dificultăți de înțelegere socială.

Concluzie:

Dacă opoziția este izolată, apare doar acasă și copilul are comportament și dezvoltare normală în rest, cel mai probabil este o criză de opoziție normală. Dacă însă există semne persistente de impulsivitate, dificultăți sociale sau întârziere în dezvoltare, este indicată evaluarea psihologică și/sau neurologică.


La vârsta de 1 an, copilul se află într-o etapă crucială a dezvoltării psihologice. Achiziții psihologice la 1 an:1. Dez...
19/05/2025

La vârsta de 1 an, copilul se află într-o etapă crucială a dezvoltării psihologice.

Achiziții psihologice la 1 an:

1. Dezvoltarea atașamentului:

Copilul manifestă o legătură emoțională clară față de figurile de atașament (de obicei mama/tata).

Poate manifesta anxietate de separare.

2. Autonomia incipientă:

Începe să exploreze mediul, dezvoltând încredere în propriile abilități motorii (mers, apucat obiecte).

Se conturează stadiul „eu pot”, pregătind trecerea spre autonomie.

3. Începutul comunicării verbale:

Primele cuvinte apar, iar limbajul nonverbal este activ (gesturi, sunete, mimică).

Înțelege comenzi simple și reacționează la numele său.

4. Dezvoltarea gândirii senzorio-motorii (Piaget – stadiul senzorio-motor, subetapa VI):

Recunoaște obiecte chiar dacă nu sunt vizibile (permanența obiectului).

Începe să folosească acțiuni intenționate pentru a atinge un scop.

5. Imitația și jocul simbolic rudimentar:

Imită gesturi simple (bate din palme, face cu mâna).

Începe jocul funcțional (ex. duce telefonul la ureche, „hrănește” păpușa).

Nevoile psihologice ale copilului de 1 an:

1. Siguranță și stabilitate emoțională:

Necesită rutine constante și prezența afectivă a adulților apropiați.

2. Afecțiune și atenție:

Reacționează pozitiv la îmbrățișări, priviri calde, vorbe blânde.

Simte nevoia de a fi valorizat și acceptat.

3. Stimulare adecvată:

Are nevoie de stimuli senzoriali și cognitivi (jucării, vorbit, explorare) pentru dezvoltare intelectuală.

4. Libertate controlată pentru explorare:

Mediul trebuie să fie sigur, dar să permită mișcare și descoperire.

5. Sprijin în dezvoltarea limbajului:

Este important ca părinții să vorbească mult cu copilul, să-i numească acțiunile și obiectele.

Un sistem de tokeni este o strategie comportamentală folosită frecvent în educație și psihologie pentru a încuraja compo...
15/05/2025

Un sistem de tokeni este o strategie comportamentală folosită frecvent în educație și psihologie pentru a încuraja comportamentele pozitive și a reduce comportamentele problematice, cm ar fi opoziționismul (refuzul frecvent de a coopera, sfida autoritatea sau a face opusul cererilor) la copiii de 5–6 ani.

Ce este un sistem de tokeni?

Este un sistem de recompensare în care copilul primește un „token” (bile, abțibilduri, jetoane, magneți etc.) de fiecare dată când are un comportament dorit. După acumularea unui anumit număr de tokeni, copilul îi poate „schimba” pentru o recompensă mai mare (timp de joacă, o activitate preferată, o jucărie etc.).

Cum se folosește pentru opoziționism:

1. Identificarea comportamentelor de schimbat:

Exemplu: să urmeze indicațiile din prima, să se spele pe mâini fără să refuze, să participe la activități fără plânsete.

2. Stabilirea unui sistem clar și vizual:

Un panou cu locuri pentru jetoane sau abțibilduri.

Poate fi sub forma unui „tabel de comportament” sau „borcan cu puncte”.

3. Tokenii trebuie să fie acordați imediat după comportamentul dorit.

„Ai ascultat și te-ai încălțat din prima! Uite un abțibild!”

4. Recompense clare și motivante pentru copil:

După 5 tokeni: desen animat preferat.

După 10 tokeni: alegerea jocului de seară.

E important ca recompensele să nu fie materiale mereu, ci legate de relație sau activitate.

5. Reguli ferme și consecvente:

Nu se oferă tokeni dacă copilul nu a respectat regula (dar se oferă încurajare și șansa de a încerca din nou).

Tokenii nu se iau înapoi (pentru a menține motivația pozitivă).

Beneficii:

Îl ajută pe copil să învețe autoreglarea.

Schimbă focusul de la pedeapsă la motivare pozitivă.

Îl face să simtă control asupra alegerilor lui („Dacă ascult, primesc un token")

La vârsta de 1 an, un copil este într-o perioadă intensă de dezvoltare, iar părintele joacă un rol esențial în această e...
05/05/2025

La vârsta de 1 an, un copil este într-o perioadă intensă de dezvoltare, iar părintele joacă un rol esențial în această etapă. Iată câteva lucruri importante pe care un părinte le poate învăța copilului:

1. Limbaj și comunicare:

Vorbește-i constant, chiar dacă nu poate răspunde.

Folosește cuvinte simple și clare.

Numește obiectele din jur („Aceasta e mingea”, „Uite pisica”).

2. Rutine și siguranță:

Învață-l despre rutinele zilnice (masă, somn, baie).

Creează o senzație de predictibilitate și confort.

3. Empatie și emoții:

Arată-i cm să-și exprime emoțiile („Ești supărat pentru că s-a terminat jocul?”).

Oferă afecțiune și răspunde calm la frustrările lui.

4. Abilități motorii:

Încurajează mersul, cățăratul și explorarea.

Lasă-l să mănânce singur (chiar dacă se murdărește).

5. Jocuri și explorare:

Joacă-te cu el jocuri simple: „cucu-bau”, sortarea formelor, cuburi.

Încurajează curiozitatea și descoperirea.

6. Noțiuni de bază:

Numește culori, animale, sunete.

Folosește cărți ilustrate.

Iată si o listă cu jucării educative potrivite pentru un copil de 1 an, care sprijină dezvoltarea cognitivă, motrică și socială:

1. Cuburi mari de construit (din plastic moale sau lemn ușor)
Încurajează coordonarea mână-ochi și creativitatea.
Pot fi folosite și pentru sortare sau învățarea culorilor.

2. Jucării de tip "forme care se introduc în găuri" (shape sorters)
Dezvoltă gândirea logică și motricitatea fină.
Ajută copilul să înțeleagă concepte de formă și potrivire.

3. Cărți cartonate cu imagini simple
Ideale pentru învățarea cuvintelor, animalelor, obiectelor.
Rezistente la mușcături și rupturi.

4. Jucării de tras sau împins (căruț, animăluț cu roți)
Îi stimulează să meargă mai mult și să își mențină echilibrul.

5. Jucării muzicale (xilofon, tamburină, cutii cu butoane sonore)
Dezvoltă auzul, ritmul și interesul pentru muzică.

6. Jocuri de empatie: păpușă moale sau pluș mare
Ajută la dezvoltarea abilităților sociale și afective prin joacă de rol.

7. Cuburi senzoriale sau cărți textile
Texturi diferite, sunete ascunse, oglinjoare mici – ideale pentru curiozitate.

8. Turnuri de stivuit (inele de plastic, cutii de dimensiuni diferite)
Încurajează înțelegerea dimensiunilor și coordonarea.

Toate jucăriile ar trebui să fie sigure, fără piese mici, non-toxice și ușor de curățat.

23/04/2025

Între 1 an și 1,5 ani copilul începe să rostească primele cuvinte, dar pentru a ajunge acolo, are nevoie de multă stimulare — iar imitația motorie și verbală joacă un rol esențial.

Iată câteva exemple de activități care pot stimula limbajul în acest interval de vârstă:

1. Imitația sunetelor și a cuvintelor

Imitați sunetele pe care le scoate copilul (ex: „ba-ba”, „ma-ma”) și adăugați sens: „Ba-ba merge cu autobuzul.”

Încurajați-l să imite sunete de animale („miau”, „ham-ham”, „mu”).

2. Jocuri simple de acțiune

Jocuri cu gesturi: „Cucu-bau”, „Bate palma”, „Pa-pa”, „Unde e…?”, „Uite așa!”

Cântece cu mișcări („Elefantul Cici”, „Un elefant se legăna”) care implică acțiuni de imitat.

3. Cititul împreună

Folosiți cărți cartonate cu imagini clare și denumiți obiectele: „Uite un măr. Roșu.”

Lăsați copilul să arate cu degetul, apoi întrebați: „Ce e asta?” și răspundeți cu voce clară.

4. Rutine zilnice cu narațiune

Vorbiți în timpul activităților: „Spălăm mânuțele. Apa e caldă. Facem spumă!”

Folosiți aceiași termeni în contexte repetate – ajută la fixarea cuvintelor.

5. Jocuri cu obiecte familiare

Oferiți-i obiecte reale (o perie, o linguriță, o păpușă) și arătați-i cm să le folosească verbalizând acțiunile: „Pieptăn păpușa. Acum , piaptana și tu!












Psihonutriția pentru adolescenți combină nutriția cu psihologia pentru a înțelege mai bine relația adolescentului cu mân...
15/04/2025

Psihonutriția pentru adolescenți combină nutriția cu psihologia pentru a înțelege mai bine relația adolescentului cu mâncarea, corpul și emoțiile. Când apar dificultăți alimentare – fie că vorbim de mofturi alimentare, supraalimentare emoțională sau chiar tulburări de alimentație – sprijinul părinților este esențial.

Recomandări pentru părinți:

---

1. Cultivați un mediu alimentar sigur și fără presiune

Evitați comentariile despre greutatea, aspectul fizic sau porțiile copilului.

Nu forțați consumul anumitor alimente – în schimb, expuneți copilul constant la ele, fără presiune.

Lăudați curiozitatea, nu cantitatea mâncată: „Mă bucur că ai încercat ceva nou!”

---

2. Fiți un model echilibrat

Mâncați diversificat și cu plăcere în prezența copilului.

Evitați dietele restrictive sau comentariile despre propriul corp.

Împărtășiți mesaje pozitive despre mâncare ca sursă de energie, bucurie și sănătate.

---

3. Ascultați, nu judecați

Adolescenții trec prin multe schimbări emoționale. Mâncarea devine uneori un mecanism de reglare emoțională.

Întrebați cu blândețe: „Cum te simți în ultima vreme?” sau „Simt că ești puțin stresat – vrei să vorbim?”

---

4. Păstrați o rutină alimentară predictibilă

Trei mese principale și una-două gustări pe zi ajută la reglarea foamei și sațietății.

Evitați ronțăitul constant sau săritul peste mese.

---

5. Colaborați cu specialiști

Dacă observați semne de tulburări alimentare (ex. evitarea constantă a mâncării, mâncat compulsiv, obsesie legată de greutate), consultați un psiholog specializat în psihonutriție sau un dietetician cu experiență in lucrul cu adolescenții





09/04/2025

Las mai jos cateva idei de susținere emotionala pentru copiii care sunt clasa a 8 a si urmeaza sa dea examenul de capacitate, care chiar pot ajuta:

1. Normalizarea emoțiilor

→ Spune-le că e absolut firesc să aibă emoții, frică, stres, oboseală sau chiar lipsă de chef uneori. Ex:
"Toți trecem prin asta înainte de examene importante. Emoțiile nu sunt slăbiciune, ci semn că îți pasă."

2. Încurajare realistă

→ Evită clișee de genul „Stai liniștit, o să fie ușor”. Mai bine:
"Nu trebuie să fii perfect, trebuie doar să dai tot ce poți TU în ziua aia."

3. Mesaje de încredere

→ Reamintește-le ce calități au dincolo de școală:
"Ești muncitor, serios și ai trecut prin multe. Orice ar fi, valoarea ta nu stă într-o notă."

4. Crearea de ancore pozitive

→ Mic ritual înainte de învățat sau de examen: o melodie preferată, o mică glumă, o respirație adâncă, un bilețel cu un mesaj pozitiv de la familie.

5. Pauze de relaxare obligatorii

→ Ajută-i să nu stea blocați doar în stres. Organizează timp pentru filme, plimbări, joacă sau ieșiri scurte.

6. Validare necondiționată

→ După examen:
"Indiferent de rezultat, sunt mândru/mândră de tine pentru tot efortul tău."

Dacă crezi ca are nevoie și copilul tău de susținere emoțională pentru examenul de clasa a 8 a , te aștept la 4 întâlniri pe acest subiect in luna mai. Înscrierile se fac pana la sfârșitul lunii aprilie. Grupa minima: 4 copii.






05/04/2025

Mulți părinți se întreabă cm pot aborda comportamente neadecvate/ autostimulari in cazul copiilor cu TSA.
Mai jos găsiți câteva exemple de folosire a DRO- ÎNTĂRIREA DIFERENȚIALA a altor comportamente (DRO)

Exemplu de DRO în acțiune: dacă un copil se angajează în crize de furie pentru a obține acces la o jucărie preferată, un terapeut poate implementa o procedură de DRO prin întărirea copilului pentru că nu se implică într-o furie pentru o anumită perioadă de timp, cm ar fi cinci minute.

Exemple de DRO (Consolidare diferențiată a altor comportamente):

Exemplul 1: Comportament în clasă
Comportament țintă: Răspuns fără să ridice mâna.
Procedură DRO: Profesorul setează un cronometru pentru 10 minute. Dacă elevul nu răspunde fără să ridice mâna în acest interval, primește o recompensă, cm ar fi timp suplimentar la calculator sau un abțibild.

Exemplul 2: Agresivitate în terapie

Comportament țintă: Lovirea colegilor în timpul jocului.
Procedură DRO: Dacă copilul nu lovește pe nimeni timp de 5 minute, terapeutul îi oferă laude și acces la o jucărie preferată.

Exemplul 3: Acasă - Conflicte între frați

Comportament țintă: Certuri sau bătăi între frați.
Procedură DRO: Părinții spun copilului că, dacă poate sta 30 de minute fără să se certe sau să se bată cu fratele/sora, va primi timp suplimentar la televizor sau tabletă.

Exemplul 4: Auto-agresiune

Comportament țintă: Lovirea propriei persoane atunci când i se cere să facă ceva.
Procedură DRO: Dacă persoana nu se lovește singură timp de 2 minute, primește acces la un obiect senzorial preferat, cm ar fi o jucărie anti-stres.

Anxietatea la vârsta pubertății este o problemă frecventă, deoarece această etapă de tranziție vine cu numeroase schimbă...
04/04/2025

Anxietatea la vârsta pubertății este o problemă frecventă, deoarece această etapă de tranziție vine cu numeroase schimbări fizice, emoționale și sociale. Adolescenții pot resimți presiuni legate de performanțele școlare, relațiile de prietenie, acceptarea în grup și schimbările corporale, ceea ce poate duce la stres și anxietate.

De ce este important să-ți ajuți copilul?

1. Sprijinul emoțional previne problemele pe termen lung – Anxietatea netratată poate duce la depresie, izolare socială sau chiar tulburări de anxietate cronică.

2. Îi oferă un sentiment de siguranță – Un adolescent care știe că are sprijinul părinților se va simți mai încrezător și mai capabil să facă față provocărilor.

3. Îmbunătățește relația părinte-copil – Comunicarea deschisă și empatia creează un mediu în care adolescentul se simte confortabil să își exprime emoțiile.

4. Îl ajută să dezvolte mecanisme sănătoase de adaptare – Dacă primește ghidaj, copilul va învăța cm să gestioneze stresul într-un mod sănătos, evitând comportamente nocive (izolare, consum de substanțe, agresivitate).

Recomandări pentru părinți:

✅ Ascultă-l cu atenție – Creează un spațiu sigur în care copilul tău să poată vorbi despre temerile și grijile sale fără teama de a fi judecat.
✅ Normalizează emoțiile – Explică-i că este normal să se simtă anxios uneori și că fiecare persoană trece prin astfel de momente.
✅ Încurajează un stil de viață sănătos – O alimentație echilibrată, somnul suficient și activitatea fizică pot reduce anxietatea.
✅ Evita critica excesivă – În loc să pui presiune pe rezultate, încurajează efortul și progresul.
✅ Ajută-l să găsească tehnici de relaxare – Mindfulness, respirația profundă și hobby-urile relaxante pot fi extrem de benefice.
✅ Cere ajutor specializat dacă este necesar – Dacă anxietatea afectează serios viața copilului, un psiholog poate oferi sprijin profesional.

Prin sprijin și înțelegere, părinții pot contribui semnificativ la dezvoltarea emoțională sănătoasă a copilului lor.



Astăzi, de Ziua de Conștientizare a Autismului, să celebrăm diversitatea și să promovăm acceptarea. Fiecare persoană are...
02/04/2025

Astăzi, de Ziua de Conștientizare a Autismului, să celebrăm diversitatea și să promovăm acceptarea. Fiecare persoană are o voce unică – să ascultăm, să înțelegem și să sprijinim!


Address

Ghencea

Opening Hours

Monday 00:00 - 19:00
Tuesday 00:00 - 19:00
Wednesday 00:00 - 19:00
Thursday 00:00 - 19:00
Friday 00:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 00:00

Telephone

+40722575008

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog clinician Mihaela Dobre posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog clinician Mihaela Dobre:

Shortcuts

Share

Category