07/04/2026
🔺️"Teoria ca teoria, dar practica ne omoară"...
Fiecare om știe asta, iar cu toate astea sensul acestei fraze eu l-am găsit așa și il pun în cuvinte scrise aici, ca pe o nouă constatare din munca terapeutică cu oamenii.
Dragă om,
Ia-ți 2 minute și citește cu inima deschisă și mintea mai deschisă!
De multe ori spunem că „practicăm”, dar ce înseamnă asta cu adevărat?
Poți exersa doar ceea ce deja există în tine, iar dacă în interiorul tău predomină frica, vina rușinea sau tendința de a te apăra, exact pe acestea le vei repeta, chiar fără să-ți dai seama.
Adică pui în practică ceea ce cunoști, de la nivelul de conștiință la care te afli!
Poate că adevărata practică începe cu simpla observare și conștientizare.
Adică, dragă om,
Observă-ți emoțiile fără să le ascunzi, fără să le justifici și fără să le arunci asupra altora prin proiecții/ etichete/ încadrări.
Când apare furia sau tristețea, întreabă-te dragă om:
- De ce mă simt așa?
- Ce vreau să apăr, să ascund? De cine?
- De ce îmi este, de fapt, teamă?
Rămâi cu aceste întrebări până când începi să vezi mai profund și să te observi, dincolo de reacții, să vezi că există aproape mereu un nucleu de vină sau de rușine, iar de acolo se nasc frica și nevoia de apărare care devin mecanisme.
Mai e un aspect,
Atunci când crezi că e ceva greșit la tine, te judeci și apare automat teama de pedeapsă, iar când te temi, vezi atacuri chiar și acolo unde nu există și reacționezi, aici nu e loc de observare și răspuns, pentru că aici e nivelul de bază cu care ești obișnuit.
Dar toate acestea se întâmplă în interiorul tău, pentru că mintea creează scenariul, iar apoi îl proiectează în lume în funcție de filmul întreg.
De aceea, schimbarea reală începe cu tine și nu cu ceilalți sau cu exteriorul!
Doar observa-te, fără să te judeci sau să te încadrezi!
Ia vezi, îți reușește?
Se tot vorbește de iertare....
Iertarea nu este despre a-i absolvi pe alții de greșeală, așa cm crezi sau cm ți s-a spus până acum! Începe cu acceptarea a ceea ce e, este despre a renunța la propria ta judecată interioară, despre a înceta să te mai declari vinovat, pentru a nu ajunge să proiectezi în exterior ceea ce e în tine.
Atât timp cât te învinovățești, nu te poți elibera și ii vei acuza si pe cei din jur prin a proiecta asupra lor.
Are sens?
În tine există atât judecătorul, cât și cel judecat, iar eliberarea apare în momentul în care alegi să nu mai susții acest proces si din acest loc interior se produce schimbarea.
Vrei practică care să nu te omoare?
Practică prezența, practică sinceritatea cu tine însuți, practică să vezi clar și să exprimi adevărul tău, practică manifestarea puterii personale, practică asumarea alegerilor personale, practică auto-observarea, practică retragerea spre introspecție, practică acceptarea de sine, blândețea de sine, non-judecata, recunoștința pentru că Dumnezeu te ține cu toate ale tale.
Reușești?
Acum vezi, de ce "practica te omoară?"
Pentru că e mult de lucru cu tine!
- Atunci, de unde nevoia ta de a-i schimba pe ceilalți când tu nu reușești să schimbi la tine, ceva?
- De unde dorința de a cere celorlalți să fie cm vrei sau ai tu nevoie, sau te aștepți?
Ține minte!
Dacă tu vei reuși toate astea, cele de mai sus enumerate, vei deveni schimbarea pe care înainte de a practica toate astea ai căutat-o și ai cerut-o lumii exterioare!
Când vei practica tu toate de mai sus, nu vei mai simți nevoia să judeci, proiectezi, învinovățești pe cel de lângă tine, asta pentru că ai făcut PACE CU TINE!
Iar când ești în PACE CU TINE, ești în pace cu cel de lângă tine!
Acolo începe schimbarea, în tine!
Spre folos și conștientizare profundă, în săptămâna asta în care încă IERTAREA E DOAR UN CONCEPT DESPRE CARE SE VORBEȘTE..
Petra Iorga - Psiholog&Terapeut Sistemic
