What are the opening hours?

Monday 12:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 14:00

https://www.facebook.com/305810252843025/

Cabinet Individual de Psihologie Tudor Ionela, Nicolae Bălcescu, Bl C, Harghita (2026)

02/02/2026

Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a publicat recent strategia și foaia de parcurs pentru o nouă ediție revoluționară a manualului de referință în sănătatea mintală. Schimbarea nu este doar de conținut, ci și de filozofie: manualul își schimbă numele în Diagnostic and Scientific Manual (Manual de Diagnostic și Științific) pentru a reflecta noua abordare bazată pe dovezi actualizate constant.
Ce aduce nou viitorul DSM?
• Evaluare Holistică în 4 Domenii: Diagnosticul nu va mai fi o simplă etichetă. Acesta va integra patru domenii interconectate: factori contextuali, diagnostice, biomarkeri/factori biologici și trăsături transdiagnostice.
• Un „Document Viu”: Spre deosebire de edițiile anterioare care deveneau rapid depășite, noul DSM va fi actualizat în mod regulat pe măsură ce apar noi descoperiri științifice, asigurând accesul clinicienilor la cele mai recente standarde de îngrijire.
• Accent pe Biomarkeri: Se urmărește crearea unui cadru riguros pentru teste biologice validate care să ajute la prezicerea riscurilor, monitorizarea tratamentului și personalizarea îngrijirii (psihiatrie de precizie).
• Impactul Factorilor Sociali: Noua ediție va acorda o importanță sporită determinanților sociali, incluzând factori socioeconomici, culturali și de mediu care influențează calitatea vieții pacientului.
Această transformare vizează „ridicarea ștachetei” în diagnosticul tulburărilor mintale și al consumului de substanțe, menținând o legătură strânsă cu știința de ultimă oră.
📖 Află toate detaliile despre strategia APA și viitorul diagnosticelor în articolul original de pe Psychiatric Times:
https://www.psychiatrictimes.com/view/a-new-and-improved-dsm-the-american-psychiatric-association-shares-strategy-and-roadmap

Detalii suplimentare pentru context:
• De ce este importantă schimbarea? Edițiile anterioare aveau intervale lungi între publicări, ceea ce făcea ca informația să devină depășită în raport cu viteza avansului științific.
• Cine conduce inițiativa? Proiectul este coordonat de lideri de renume, precum Dr. Marketa Wills (CEO al APA) și Dr. Maria Oquendo.
• Când va fi lansat? Deși nu a fost anunțată o dată exactă de lansare, comitetul lucrează intens, iar detalii suplimentare vor fi publicate în jurnale de specialitate.

01/02/2026

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Yale, persoanele care citesc mai mult de 3 ore şi jumătate pe săptămână au un risc cu 23% mai redus de a muri prematur, în comparaţie cu cei care nu fac acest lucru, însă medicii îi atribuie şi mai multe beneficii pentru sănătatea mintală.

Ce poate fi mai frumos decât să te laşi cuprins de lumea magică a poveştilor dintr-o carte? Pentru mulţi dintre noi, cititul este o metodă de relaxare şi de evadare din stresul zilnic, însă medicii îi atribuie numeroase beneficii pentru sănătatea noastră mintală.

Chiar dacă mecanismul prin care cititul ajută la prelungirea vieţii nu a fost stabilit cu certitudine, există câteva teorii care sugerează că aceste beneficii sunt conferite de stimularea legăturilor neuronale, care reduce semnificativ riscul de boli neurodegenerative care pot scurta durata vieţii.
Potrivit CSID, acestea sunt cinci dintre beneficiile cititului:
1) Reduce stresul
Stresul stă la baza a peste 60% dintre boli – acesta creşte semnificativ riscul de accident vascular cerebral şi boli de inimă. Chiar dacă nu îl putem elimina în totalitate din vieţile noatre, putem face anumite lucruri pentru a-l reduce, iar unul dintre acestea este cititul unei cărţi.
Potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Sussex, Marea Britanie, cititul poate reduce cu până la 68% nivelul stresului, fiind chiar mai eficient decât ascultatul muzicii preferate sau plimbările în parc. Coautorul studiului, neuropsihiatrul David Lewis, spune că doar şase minute petrecute citind fie un ziar, fie o carte pot contribui la reducrea tensiunii musculare şi la îmbunătăţirea ritmuluic cardiac.
2) Previne declinul cognitiv
Pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru „se scufundă”, iar memoria şi viteza de reacţie încep să aibă de suferit. Astfel, amintirea unui nume sau a unei situaţii devine un task dificil de îndeplinit. Însă, potrivit mai multor cercetări, cititul poate încetini sau chiar preveni declinul cognitiv, având inclusiv capacitatea de a opri din evoluţie boli severe precum maladia Alzheimer.
Un studiu din 2013, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Chicago, a scos la iveală că cititul şi alte activităţi care stimulează funcţiile mintale (şah, cuvinte încrucişate, integrame etc.) pot încetini evoluţia demenţei.
3) Te ajută să socializezi mai bine
Unii oameni văd în citit o metodă excelentă de a evada din cotidian, însă cercetările recente arată că acest obicei poate avea un impact pozitiv în relaţiile cu celelalte persoane. De exemplu, un studiu din 2013 a relevat că persoanele cărora le plac cărţile de ficţiune sunt mai empatici şi ştiu „cum să îi citească” pe cei din jur.
4) Îmbunătăţeşte calitatea somnului
Dacă ai probleme cu somnul, ai face bine să laşi deoparte smatphone-ul şi să citeşti câteva pagini din cartea preferată. Conform celor mai recente studii, lumina emisă de ecranele telefoanelor poate duce la un somn mai agitat, din cauza producţiei insuficiente de malatonină, hormonul care îi semnalează creierului că este vremea să te odihneşti. În schimb, un ritual relaxant precum cititul unei cărţi înainte de a merge la culcare te ajută să dormi mai bine şi mai mult.
5) Te face mai inteligent
„Cu cât citeşti mai mult, cu atât mai multe lucruri vei şti. Cu cât înveţi mai mult, cu atât mai multe locuri vei vizita”, spunea Dr. Seuss. Se pare că cercetătorii îi dau dreptate acestuia, deoarece studiile au arătat că cititul nu numai că ajută la îmbunătăţirea vocabularului, dar contribuie şi la creşterea IQ-ului şi a gradului de inteligenţă.
(5 Beneficii ale cititului. de: Paula Rotaru)

Să fiți sănătoși! În toate.

23/01/2026

Cele 5 răni ale sufletului si măștile lor .
Majoritatea copiilor trec prin următoarele 4 etape:
– în prima etapă a vieţii copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi
– apoi cunoaşte durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu aşa
– urmează o perioadă de criză şi de revoltă
– în cea de-a patra etapă, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi ca să devină.

În timpul celei de a treia şi a patra etape, ne creăm mai multe măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţelor trăite pe parcursul celei de-a doua etape. Aceste măşti sunt in număr de cinci şi corespund celor cinci răni importante trăite de fiinţa umană: respingere, abandon, umilire, trădare şi nedreptate. Înlocuirea rănilor cu măştile este consecinţa faptului că vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalţi ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm.

22/01/2026

🙏 Când părinții sunt absenți din viața copiilor, chiar dacă sunt fizic aproape, se naște o rană tăcută care crește odată cu ei. Copilul nu cere lucruri mari, ci prezență, privire, timp și adevăr. Lipsa dialogului și a inimii deschise îl face să creadă că nu este important, iar această durere se transformă mai târziu în frică, revoltă sau închidere.
📿 Părinții care evită întâlnirea reală cu propriii copii se evită, de fapt, pe ei înșiși. A fi părinte nu înseamnă doar a purta grijă de trup, ci a te dărui în relație, a te lăsa atins de nevoia celuilalt. Copiii cresc sănătos acolo unde sunt văzuți, ascultați și iubiți fără condiții, iar această iubire cere jertfă, nu comoditate.

11/01/2026

https://www.facebook.com/share/r/1AKLyRs38f/

06/01/2026

"Ce nevoie emoțională se ascunde în spatele refuzului 🤔
Refuzul este unul dintre comportamentele care îi frustrează cel mai mult pe adulți. „Nu vreau”, „nu pot”, „nu acum” apar adesea exact atunci când suntem grăbiți sau obosiți. De multe ori, refuzul este interpretat ca încăpățânare sau lipsă de cooperare. În realitate, el este adesea un mecanism de protecție.
Un copil refuză atunci când se simte copleșit, când are nevoie de control, când nu înțelege ce i se cere sau când emoțiile lui sunt prea mari pentru a putea coopera. Refuzul nu înseamnă „nu vreau să te ascult”, ci mai degrabă „nu pot acum în felul acesta”.
Pentru copil, refuzul este uneori singura formă de a-și păstra autonomia într-o lume în care adulții decid aproape tot. De aceea, cu cât refuzul este întâmpinat cu mai multă presiune, cu atât se intensifică. Nu pentru că vrea să lupte, ci pentru că încearcă să se apere.
Când adultul încearcă să înțeleagă ce se află în spatele refuzului, relația se schimbă. Limitele pot rămâne ferme, dar felul în care sunt oferite face diferența. Un copil care se simte înțeles cooperează mai ușor decât unul care se simte forțat.
Refuzul nu este capăt de drum.
Este începutul unei conversații emoționale."- preluat.

10/12/2025

Cele 5 răni ale copilăriei și impactul lor asupra corpului

Rănile emoționale suferite în copilărie nu afectează doar mintea, ci și corpul – se reflectă în postura noastră, în modul în care mergem și în relația cu greutatea corporală.
Recunoașterea acestor răni este primul pas spre vindecare.

⸻

1. Rana de umilință

Cum se manifestă în corp:
• Postură curbată, cu cocoașă.
• Umerii căzuți și capul înclinat în jos.
• Fesieri retrași.

Cauză:
Apare atunci când copilul a fost rușinat, criticat sau ridiculizat frecvent, dezvoltându-se sentimentul că „nu sunt suficient” sau că „merit să fiu pedepsit”.

Cum să o vindeci:
• Lucrează la stima și acceptarea de sine.
• Practică afirmațiile pozitive și compasiunea față de propria persoană.
• Caută sprijin terapeutic pentru a elibera rușinea.
• Învață să stabilești limite sănătoase și să îți valorizezi vocea interioară.

⸻

2. Rana de abandon

Cum se manifestă în corp:
• Tendință spre supraponderalitate fără cauze medicale clare.
• Dificultăți în a slăbi, indiferent de dietă sau sport.
• Mâncat emoțional pentru a umple golul interior.

Cauză:
Se dezvoltă atunci când copilul a simțit lipsa prezenței emoționale sau fizice a părinților, crescând frica de singurătate.

Cum să o vindeci:
• Recunoaște și acceptă frica de a fi singur.
• Învață să te bucuri de propria companie.
• Lucrează vindecarea atașamentului afectiv.
• Practică recunoștința și reconectarea cu sine.

⸻

3. Rana de nedreptate

Cum se manifestă în corp:
• Corp rigid, de dimensiuni medii (nici foarte slab, nici supraponderal).
• Postură tensionată, mișcări perfecționiste.

Cauză:
Se naște în familii cu standarde stricte sau unde copilul a simțit constant că „nu e destul de bun”.

Cum să o vindeci:
• Învață să renunți la nevoia de control și perfecționism.
• Acceptă faptul că greșelile sunt normale și sănătoase.
• Echilibrează tendința de a oferi cu capacitatea de a primi.
• Antrenează încrederea în viață și în oameni.

⸻

4. Rana de trădare

Cum se manifestă în corp:
• La bărbați: spate lat și musculos.
• La femei: șolduri late și fesieri proeminenți.
• Aparență de putere, dar frică profundă de a fi înșelat.

Cauză:
Apare când o persoană apropiată (de obicei o figură parentală) a trădat încrederea copilului, nerespectând promisiuni sau fiind inconsecventă.

Cum să o vindeci:
• Învață să ai încredere și să renunți la control.
• Lucrează la vindecarea fricii de a fi rănit.
• Practică iertarea, fără a justifica ceea ce s-a întâmplat.
• Construiește-ți sentimentul de siguranță interioară.

⸻

5. Rana de respingere

Cum se manifestă în corp:
• Tendința de a evita locurile aglomerate sau expunerea socială.
• Senzația că „vrei să dispari”.
• Autorespingere inconștientă, respingere a celorlalți.

Cauză:
Se dezvoltă când copilul a simțit că nu este dorit sau acceptat, formând o rană profundă de neîncredere în propria valoare.

Cum să o vindeci:
• Lucrează la acceptarea completă de sine.
• Transformă gândurile de autocritică în afirmații pozitive.
• Învață să primești iubirea și aprecierea celorlalți.
• Terapie pentru întărirea identității și încrederea în propria existență.

Vindecarea acestor răni nu înseamnă doar schimbarea corpului, a posturii sau a greutății, ci lucrul profund la rădăcina emoțională.
Totul începe cu conștientizarea și cu decizia de a-ți elibera sufletul de ceea ce te limitează.

Alexandra Avadanei

Hypnose & Reiki Sandu Florin
Trimburgstr 2
81249 München
Tel: 01728570299
https://hypnosetherapie-harmonie.de

25/11/2025

✨ Băiatul „rebel” închis la psihiatrie și cartea scrisă în 2 săptămâni, care a ajuns în mâinile a 150 de milioane de oameni

🧠 Când „rebeliunea” a fost considerată boală

Paulo Coelho s-a născut în anul 1947, la Rio de Janeiro, într-o familie care își dorea un fiu „așezat”: avocat, inginer, respectabil.
El a vrut exact opusul.

În adolescență, a fost atras de contracultura braziliană: hippie, rock, spiritualitate liberă, tot ce părinții lui considerau periculos.

În Brazilia anilor ’60, asta avea consecințe severe: între anii 1965 și 1967, părinții l-au internat de 3 ori în spitale de psihiatrie pentru că nu se supunea standardelor lor. A trecut prin electroșocuri, sedative administrate forțat, izolare.

Pentru ei, rebeliunea era o boală.
Pentru el, a devenit începutul identității.

Când în sfârșit a ieșit, și-a jurat că nu va mai trăi niciodată după regulile altora.

🎸 Un artist în plină căutare

În anii ’70, Paulo a devenit textier pentru unii dintre cei mai mari muzicieni brazilieni. Câștiga bani, avea statut, trăia boem.

Dar romanul pe care îl visa din adolescență — viața aceea de scriitor adevărat — nu se lega. Nicio carte nu îi reușise.
Pe hârtie era un artist cu succes.
În interior era un om complet pierdut.

🥾 800 de kilometri care i-au schimbat destinul

În anul 1986, la 38 de ani, a făcut un gest neașteptat: a pornit pe Camino de Santiago, un pelerinaj de 800 km prin nordul Spaniei.

Zile de mers pe jos în ploaie, căldură, tăcere.
Bășici, îndoieli, limite fizice.
Dormitoare comune pentru pelerini, conversații cu străini, momente de singurătate brutală.

Acolo, pe drum, ceva s-a schimbat. Paulo a simțit o claritate nouă, o direcție, ca și cm Universul îi oferea un dialog invizibil, dar precis.

Camino i-a adus nu doar liniște. I-a adus o viziune.

🔥 Ideea unei cărți care părea deja scrisă în suflet

Pe drum a devenit obsedat de ideea că fiecare om are o legendă personală — un destin profund, unic.
Că Universul îi ajută pe cei care își au curajul să-și urmeze visul.
Că trebuie să mergi extrem de departe ca să înțelegi ce ai avut, de fapt, chiar lângă tine.

O povestire veche, despre un om care călătorește după o comoară doar ca să descopere că era acasă, a cristalizat totul.

În anul 1987, Paulo s-a așezat la birou.
În aproximativ două săptămâni, a scris „Alchimistul”.

Poveste simplă, dar universală:
un păstor andaluz, un vis, o călătorie până în Egipt, un alchimist, și revelația că comoara fusese mereu acasă — doar că avea nevoie de drum pentru a o înțelege.

📉 Un început umil: eșec total

Editorul brazilian a publicat cartea în anul 1988 cu promovare minimă.
Tiraj mic.
Vânzări slabe.
Indiferență completă.

Cartea a dispărut aproape imediat din librării. Editorul a renunțat la ea.

Pentru Paulo, lovitura a fost dură: își turnase în pagini tot ceea ce trăise pe Camino, toată transformarea lui interioară. Iar lumea o ignorase.

Dar nu a renunțat.

🌱 A doua șansă. Și ceva aproape imposibil: cuvântul din gură în gură.

A găsit un nou editor.
A repornit totul de la zero.

Apoi a început ceva greu de explicat în logica pieței: cititorii au început să recomande cartea unii altora.
Un prieten. Apoi alt prieten. Apoi altul.

Fără marketing.
Fără recenzii mari.
Fără campanii publicitare.

Doar oameni convinși că tocmai citiseră ceva care îi atinsese la un nivel profund.

La începutul anilor ’90, Alchimistul devenise un fenomen în Brazilia. Apoi în America Latină. Apoi în SUA.

În anul 1993, a apărut traducerea în engleză.
La finalul anilor ’90, cartea era deja globală.

🌍 De la eșec la una dintre cele mai vândute cărți din istorie

Astăzi, Alchimistul:
▪ a depășit 150 de milioane de exemplare vândute;
▪ este tradus în peste 80 de limbi;
▪ este tipărit continuu de aproape 40 de ani;
▪ apare pe liste de lectură pentru studenți, lideri, artiști și oameni aflați la răscruce.

Oferită la aniversări, la absolvire, la divorț, în perioade de schimbare sau criză.
O carte pe care oamenii o simt, nu doar o citesc.

❤️ De ce a ajuns atât de departe

Pentru că Paulo Coelho nu a scris despre un concept.
A scris despre viața lui:
– despre internările care au încercat să-i frângă spiritul;
– despre drumurile lungi în căutarea unui sens;
– despre semnele care apar exact când crezi că ai rătăcit definitiv;
– despre încăpățânarea de a continua când toți ceilalți renunță.

„Alchimistul” este, de fapt, povestea lui sub formă de fabulă.

✨ Uneori, imposibilul se întâmplă doar pentru cei care refuză să renunțe

Paulo Coelho era un scriitor „ratat”, declarat neinteresant de editori.
A scris o carte în două săptămâni și a fost ignorat.
A crezut în ea când nu credea nimeni altcineva.

Astăzi, 150 de milioane de oameni au citit-o.
Mulți dintre ei exact în momentul în care aveau nevoie de ceva care să le aprindă din nou drumul.

Paulo a mers 800 de kilometri în căutarea scopului.
L-a găsit.
Apoi l-a lăsat pe hârtie, pentru ca restul lumii să-l găsească la rândul ei.

Uneori, comoara chiar este acasă.
Dar trebuie să ai curajul să pleci foarte departe ca să o înțelegi.

23/11/2025

Povestea celor trei cuvinte

Într-un sat liniștit, la poalele unui munte, trăia o tânără pe nume Mara. În fiecare dimineață, se trezea odată cu primele raze de lumină și privea cerul, întrebându-se dacă viața ei merge în direcția potrivită. Simțea că îi lipsește ceva, deși nu știa exact ce.

Într-o zi, bătrâna înțeleaptă a satului, Doamna Anca, i-a spus:

— Ca să înțelegi ce înseamnă calitatea vieții, trebuie să descoperi trei lucruri: să știi să fii, să știi să aparții și să știi să devii.

A FI

Mara a început cu primul cuvânt: a fi.
A învățat să se oprească, să respire, să se asculte. A descoperit cât de mult contează liniștea, somnul, hrana bună, un corp sănătos și gânduri limpezi. Pentru prima dată, a înțeles că viața nu este doar despre a face, ci și despre a fi prezentă în fiecare clipă.

A găsit bucurie în lucrurile mici: gustul ceaiului de dimineață, mirosul pământului după ploaie, mersul desculț pe iarbă. A simțit cm calitatea vieții crește odată cu atenția acordată propriei ființe.

A APARȚINE

Apoi a venit rândul lui a aparține.
Mara a început să vorbească mai mult cu oamenii din sat, să îi ajute, să ceară ajutor, să se lase cunoscută. A înțeles că o viață de calitate nu se trăiește singură, ci în comunitate.

Într-o seară, după o cină împărtășită cu vecinii, și-a dat seama de adevărata putere a apartenenței: în momentele grele, ceilalți te ridică; în momentele frumoase, fac lumina mai strălucitoare.

Calitatea vieții crește când simți că ai un loc unde ești dorit, iubit și înțeles.

A DEVENI

Ultimul cuvânt era a deveni.
Mara și-a pus întrebări despre visurile ei, despre pasiunile pe care le îngropase de teamă. A început să deseneze din nou, să creeze, să viseze. A înțeles că o viață bună înseamnă să fii în continuă creștere, să te apropii de cine vrei să fii, nu doar de cine ești acum.

A deveni nu înseamnă graba de a ajunge undeva anume, ci bucuria drumului, a evoluției și a scopului personal.

La sfârșitul călătoriei ei, Mara a înțeles că calitatea vieții este un echilibru între cele trei cuvinte:

A fi – să ai grijă de tine.

A aparține – să fii conectat cu ceilalți.

A deveni – să crești și să-ți urmezi visurile.

Iar când cele trei se împletesc, viața nu mai este doar trăită… ci simțită, împărtășită și construită cu sens.

19/11/2025

PSIHOPAT, NARCISIST sau SOCIOPAT?

Iată, acestea sunt cele trei umbre ale lipsei de empatie. Un singur adevăr central: nu seamănă între ei.

Societatea îi pune adesea în aceeași categorie: „monștri emoționali”, „manipulatori”, „oameni fără suflet”. Dar psihopatul, narcisistul și sociopatul sunt trei structuri psihice diferite, cu motivații, origine și funcționări total distincte.

Există o regulă simplă și precisă: Orice psihopat este un narcisist. Dar nu orice narcisist este psihopat.

Iar între ei se află sociopatul, produsul unui mediu distructiv, nu al unei anomalii neurologice înnăscute.

Pentru a înțelege diferențele reale, trebuie să intrăm în culisele creierului, ale emoției și ale dezvoltării.

I. PSIHOPATUL-născut, nu făcut

„Gheața perfectă într-un corp cald.”

Psihopatul este considerat varianta hard a lipsei de empatie. Nu doar lipsă de simțire, ci absență structurală. Nu se „face” psihopat. Se naște psihopat. În istoricul lor timpuriu găsim comportamente antisociale.

Și avem dovezi clare, inclusiv imagistică cerebrală.

1. Particularități descoperite la RMN / fMRI

Cercetările (Kiehl, Blair, Hare, Raine) au evidențiat anomalii constante în creierul psihopatului:

a) Amigdala-mult mai mică, mult mai puțin activă

Amigdala este centrul fricii, al empatiei emoționale și al învățării morale.
La psihopați:
• amigdala are un volum redus, cu până la 18–22%
• reacționează slab sau deloc la stimuli emoționali
• nu se activează la fețe speriate, triste sau suferinde

Concluzie: nu pot simți frica altora pentru că nu o simt nici pe a lor.

b) Cortexul prefrontal ventromedial-afectat în procesarea vinovăției

Această zonă este responsabilă pentru conștiință morală, anticiparea consecințelor și inhibiția comportamentelor periculoase.

La psihopați:
• conexiunile sunt reduse
• activitatea este scăzută
• luarea deciziilor este rece, mecanică
• nu apar reacții la ideea de „rușine”, „vină” sau „regret”

Concluzie: psihopatul nu are frâne morale interne.

c) Corpul calos – hiperconectat

Unele studii au arătat un corp calos mai mare, adică o transmisie accelerată între emisfere.

Concluzie: o minte extrem de rapidă, fără blocaje emoționale.

d) Sistemul limbic – reactivitate scăzută la suferința altora

Psihopatul vede lacrimi, înțelege lacrimile, dar nu simte nimic.

2. Cum funcționează psihopatul în viața reală
• simulează emoții, nu le trăiește
• este calm în situații de criză
• nu simte frică sau vină
• minte și manipulează fără ezitare
• folosește oamenii ca resurse
• escaladează în timp, ca un dependent
• poate părea carismatic, empatic, „perfect”

Psihopatul nu se rupe sub presiune. Psihopatul nu se atașează. Psihopatul nu iubește.

Și, foarte important: psihopatul are întotdeauna trăsături narcisice, doar că duse la extrem și fără emoția fragilă a narcisistului.

II. NARCISISTUL-fragil, nu rece (pe larg vorbind, aici sunt mai multe categorii)

„O rană veche învelită într-o armură strălucitoare.”

Narcisistul nu este născut fără empatie, ci învață să nu o mai simtă pentru a se proteja.
Are un „eu fals” care cere:
• validare
• admirație
• apreciere
• atenție
• controlul imaginii

Narcisistul nu este gheață. Narcisistul este foame (care nu poate fi potolită, sacul fără fund.

1. Neurobiologia narcisismului

RMN-ul arată:
• hipersensibilitate în ariile asociate cu stimulii pozitivi (admirație)
• hiposensibilitate în zonele empatiei emoționale
• reactivitate crescută la respingere
• activitate exagerată în rețeaua “default mode”, responsabilă pentru imaginea de sine

Narcisistul nu are creierul „deconectat” al psihopatului.
El suferă, dar suferă când nu este adulat.

2. Cum funcționează narcisistul
• te vede ca oglindă, nu ca persoană
• întotdeauna reacționează dacă îi atingi ego-ul
• oscilează între grandiozitate și gol interior
• îi este frică de abandon
• manipulează reactiv, nu strategic
• poate simți regretul, dar doar dacă imaginea lui e amenințată

Narcisistul poate fi periculos, dar nu are răceala psihopatului.
El face rău pentru că se apără, nu pentru că vrea putere absolută.

III. SOCIOPATUL-produsul mediului

„Haosul care nu a cunoscut siguranță.”

Spre deosebire de psihopat, sociopatul nu se naște astfel.
Se formează prin:
• abuzuri timpurii
• lipsă de atașament
• neglijență severă
• violență domestică
• instabilitate emoțională
• lipsa unei figuri parentale sigure

Este, de regulă, copilul crescut în război.

1. Neurobiologia sociopatului

RMN-ul arată:
• amigdala nu este mică, dar este hiper-reactivă
• cortexul emoțional este dezorganizat
• sistemul inhibitor (frâna comportamentală) este slab
• conectivitatea este discontinua

Sociopatul simte, dar nu poate regla ce simte.
Este impulsiv, exploziv, inconsistent.

2. Cum funcționează sociopatul
• acționează impulsiv
• nu planifică la fel ca psihopatul
• are crize, izbucniri, violențe neanticipate
• poate simți vină, dar nu suficient cât să nu repete
• trăiește instabil, dezordonat
• poate fi imprevizibil și periculos în mod exploziv

Pe scurt iată ce separă clar cele trei tipare:

Psihopatul este cea mai periculoasă formă -un creier născut fără frână morală, fără empatie și fără atașament. Carismatic, calm, strategic, seducător, periculos. Orice psihopat este automat și narcisist, pentru că structura lui se centrează pe sine în mod extrem și absolut.

Narcisistul este cel care are un gol, nu o gheață.
Are emoții, dar nu le poate folosi matur. Are nevoie de atenție și de oglindire. Manipulează pentru că se teme, nu pentru că este imun la umanitate.

Sociopatul este produsul mediului, al traumelor care au modelat un creier dezordonat.
Are impulsuri, nu planuri. Are haos, nu strategie.
Simte, dar prost, dezorganizat și nestatornic.

Astfel:
• Psihopatul = născut rece
• Narcisistul = construit fragil
• Sociopatul = format în haos

Și fiecare dintre ei produce alt tip de rău, cere alt tip de înțelegere și necesită alt nivel de protecție.

Carmen Grigoraș Nițescu
Psiholog clinician, psihoterapeut

P.S. Da, există și femei psihopate, narcisiste sau sociopate, însă prevalența rămâne mult mai mare în rândul bărbaților, conform cercetărilor clinice

Cabinet Individual de Psihologie Tudor Ionela

02/02/2026

01/02/2026

23/01/2026

22/01/2026

11/01/2026

06/01/2026

10/12/2025

25/11/2025

23/11/2025

19/11/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	12:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 14:00