09/04/2026
Mereu spun că am început cabinetul în garajul bunicilor. Din păcate, pe bunica nu vi-o pot arăta, deși și ea a profesat medicina veterinară, dar doresc să îl prezint astăzi, de ziua lui, la aniversarea de 86 de ani, pe bunicul meu, medic veterinar primar, Iacob Iosif Eugen.
Oricât de târziu aș termina treaba, în fiecare seară — sau noapte, mai bine spus — urc să îl salut și discutăm despre cazurile pe care le-am avut, situațiile pe care le-am întâmpinat și planurile de viitor. Deși discuțiile duc de cele mai multe ori la o ceartă la adresa mea — ori că muncesc prea mult, ori că nu muncesc cât ar trebui — cert este că sunt recunoscător că îl am lângă mine și, mai mult decât atât, că putem discuta, ne putem contrazice și chiar certa constructiv.
Cred cu tărie că nu aș fi fost omul și medicul de astăzi dacă nu aș fi avut oportunitatea de a mă împrieteni cu bunicul meu, în momente frumoase și mai puțin frumoase, pe care le-am depășit împreună. Astăzi, la o vârstă frumoasă și glorioasă, mă bucur că îl pot avea lângă mine și promit că îi voi purta numele departe, în această viață și profesie, cu muncă, demnitate și cu Dumnezeu în suflet.
La mulți ani, prietenului meu, bunicul! Te iubesc!🙏🏻
