
18/07/2025
Povestiri din cabinet – Episodul 6
CEA CARE NU PUTEA PIERDE CONTROLUL
A venit cu pași sfioși, de parcă fiecare pas spre cabinet era un pas spre o rușine adâncă. Mi-a spus chiar din primele minute:
„Dacă mi-ar fi spus cineva că voi ajunge într-un cabinet de terapie cu această problemă, nu l-aș fi crezut.”
Ani întregi, a trăit cu un secret greu: nu putea atinge orgasmul. Și nu era doar un disconfort fizic, ci o apăsare emoțională care-i umplea viața de tăceri dureroase și vinovății.
Trăia alături de un partener care nu putea accepta blocajul ei. Și cu fiecare noapte în care el o respingea, simțea că se pierde pe sine.
Inițial, a refuzat orice formă de ajutor. A preferat să creadă că e „normal” să nu aibă viață intimă. S-a amăgit cu ideea că el va înțelege, că va sta lângă ea și fără atingere, și fără intimitate. Și-a imaginat că el se mulțumește cu o relație fără contact fizic, fără apropiere reală. Dar, cu timpul, a realizat cât de naivă fusese. Un bărbat tânăr, frustrat, căuta alinare în altǎ parte, în alte brațe. Adevărul o durea, dar era, în sfârșit, clar.
În terapie a înțeles că frica ei de intimitate era de fapt o frică mai profundă: frica de a se lăsa văzută, frica de a se deschide, de a se abandona. A înțeles că încercarea de a controla totul era doar o iluzie. Controlul o izola, o închidea, o ținea departe de viață. Iar viața – mai ales în iubire – cere curaj, nu control.
„El are nevoie de plăcere. De confirmare. Iar eu… eu mă simt defectă. Nu pot să-i ofer ceea ce caută. Și atunci mă evită. Dar cm să-l condamn?”
La început, a refuzat terapia. Spera că lucrurile se vor rezolva de la sine. Dar cu timpul, și-a dat seama că e mai dureros să stea în suferință decât să-și dea o șansă la vindecare.
Terapia nu a fost doar despre sexualitate. A fost despre rușine, control, traume vechi, anxietăți neadresate, și despre frica de a se abandona într-un moment de vulnerabilitate profundă.
Pas cu pas, și-a redescoperit corpul. Senzualitatea. Dorințele. Curiozitatea. Și odată cu ele, și plăcerea. A învățat că nu e „defectă”. Ci doar neconectată la sine.
Astăzi, spune cu zâmbet în colțul gurii:
„Nu știu dacă mi-am salvat relația. Dar cu siguranță m-am salvat pe mine.”
💜 Echilibrul este Calea! 💚